1,555 matches
-
care se așeză fu inculpatul. Fără permisiune. Cu voie de la sine, Tocmai el care, de obicei, era pus cu fața la perete. În picioare. Cu mâinile răsucite la spate și cătușele prinse de ele. Neîndrăznind nici măcar să clipească ori să respire. Acum, cătușele nu se mai vedeau. Mâinile i se mișcau libere. Se prezenta degajat. Se întinse în scaun, făcându-l să trosnească, și ne privi cu un aer superior. Ca stând să chicotească pe seama noastră. Părea că situația îl amuza. Dar mai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Dar Marcel cel mult așteptat nu a venit În seara aceea și nici În serile ce au urmat. După câteva zile, când Olga se întorcea de la coafor, a văzut o scenă care i-a tăiat respirația: Marcel, feblețea ei, cu cătușe la mâini, era condus de doi milițieni. S-a prefăcut că nu o vede, sau chiar nu o văzuse, nu se știe. A ajuns într-un suflet acasă încărcată de nedumeriri, s-a înfundat în perne și a început să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se șterse din memorie, fără să vrea, Marcel îi revenea în minte, nu cel din camera de hotel care o ducea la Nisa, la Atena sau mai știe ea pe unde îl purta imaginația sa bogată, ci pe cel cu cătușe la mâini. Avea în față imaginea unui tânăr care își spulberase viitorul în cele patru vânturi și dacă lucrurile nu s-ar fi curmat brusc, ar fi putut tot așa de bine să fie și ea prinsă în mrejele preocupărilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de pe gură și frunte, părul tuns de mâna lui și doi canini superiori lipsă îi ofereau un aspect neglijent și ostil. Încheieturile osoase ale îmbinării mâinii cu brațul ieșeau în evidență de sub manșetele franjurate ale jachetei de piele ca niște cătușe. Urcă în mașină. Era un model vechi de zece ani al unui Lincoln Continental, aceeași marcă de vehicul ca și limuzina descoperită în care murise președintele Kennedy. Mi-am amintit că una dintre obsesiile lui fusese asasinarea lui Kennedy. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încetinitorul. Stând singură printre scaune, Helen Remington ne privea. Vaughan cercetă pierdut mașina sfărâmată, aproape gata s-o îmbrățișeze. Își plimbă mâinile peste capota și peste acoperișul contorsionate, încleștând și descleștând mușchii feței, închizându-i și strângându-i ca niște cătușe. Se aplecă și se uită cu ochii mijiți în interiorul mașinii, oprindu-se la fiecare manechin în parte. Așteptam să le spună ceva, plimbându-mi ochii de la curburile îndoite ale capotei și aripilor la despicătura feselor lui Vaughan. Distrugerea acelui automobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
semnat C. - apare ca un necrolog discret, în ziarul Dimineața din 26 noiembrie 1923, în ziua înmormîntării. George Ciprian, „Hurmuz” în Contimporanul, an III, nr. 45, 1925, pp. 4-5: „Un nume necunoscut aproape, dar care e sortit să rupă vertiginos cătușele anonimatului”; „N-a scris nici romane, nici nuvele, nici teatru, dar a scris (...) ceva mai mult decît teatru, nuvele sau roman — sosuri învechite pe care burțile moderne le digeră, dar nu le mai savurează. Opera lui Hurmuz n-aparține nici unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fiindcă ești mult mai lesne de prins și cercetat, decât hoțul și ceea ce este culmea, e că nici măcar polițiștii nu pot să-i atingă pe infractori, nici cu o floare, trebuie să procedeze cu gingășie, cu lugu-lugu, lugu-lugu, la punerea cătușelor și să aibă mare grijă, să nu cumva să folosească un limbaj mai aspru, care ar putea violenta urechile extrem de sensibile ale criminalilor, hoților și violatorilor. Când, până si bivolii din Africa se coalizează pentru a scăpa pe câte unul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
truditori ai gliei întru nemurirea neamului. Într-o lume super-informatizată, grăbită, individualistă și nepăsătoare, Vasilica Ilie se apleacă, cu duioșie și respect asupra unor crâmpeie din viața satului de la sfârșit de secol XX. Provenită dintr-un sat românesc, legată, cu cătușele vieții, de zbuciumul Capitalei, Vasilica scrie poezie și iată, proză scurtă, în care pictează, cu penelul sufletului, amintiri ale unei copilării fericite, în scopul neuitării originilor. Americanul Ezra Pround spunea: „Criticul prost se recunoaște după faptul că începe să vorbească
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de mine, ia te uită ce ne-am mai strâns! Domnule ofițer, zic. Vă rog. Nici să nu vă gândiți. Aș putea să vă omor. Vă rog, nu faceți așa ceva. Și polițaiul zice: — Dă-mi drumul, ca să-ți pot descuia cătușele. Eu sunt, Helen. Helen? — Helen Hoover Boyle. Ce, ai uitat? zice polițaiul. Acum două nopți exact asta îmi făceai tu mie într-un candelabru. Helen? Lucrul ăla enorm și tare încă e înșurubat adânc în mine. — Chestia asta se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să-ți furi singur căciula; mai greu e de explicat de ce ți-ai furat-o... Actul de voință piatră de încercare pentru fiecare om dornic de a realiza ceva. Dacă vrei să câștigi mai mult, pune-i avarului din tine cătușe! Fii logic în tot ce întreprinzi la un moment dat, ca nu cumva mâine „binevoitorii” să te condamne peste măsură! De regulă înțelepții renunță la multe și mărunte, nu însă și la cauzele importante! Iubește-ți aproapele, dar nu mai
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pământ și nimeni nu vine să îl mai aprindă dar poate un duh curat de Dumnezeu își va ninge cândva peste noi tăcerea și răbdarea Alb hoinar, libertatea cutreieră în mine din clipa nașterii deși au încercat să-mi pună cătușe pe spirit înainte să mă fi împotrivit pe fragile încheieturi sub spaima dislocării în pulberi de clipe încă netrăite rezemată de viață încercam să-mi păstrez echilibrul într-un picior de sare un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lăsa îngreunând existența a tot ceea ce voia a se numi viață în inima Universului. Eșuată acum pe o nouă planetă, forma sa divină este prea bine ascunsă sub seaca înfățișare pământeană - un giulgiu al umbrelor care servește pe post de cătușe scânteia instabilă din spatele acestui secret cunoscut doar de zeii primari ai Universului. Mascat de simplitate și de originea fixă pe care o are în pământ, nu oferă niciodată indiciul că ar sălășlui viață acolo, înlăuntrul său, lăsând talazurile ploii să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se părea că este o ciudățenie extraterestră. Când ajunse la secție, Prâslea se schimbă în haine de pușcăriaș, i se făcu o poză, care îl orbi. Polițiștii îl băgaseră pe Prâslea într-o celulă întunecată ca noaptea și îi puseseră cătușe. Frânt de oboseală, eroul adormi adânc pe patul de pușcărie. A doua zi, dis-de-dimineață, când doar câteva raze firave de soare își făceau loc prin ziduri, un om îmbrăcat în negru veni să îl vadă pe Prâslea. După ce plecaseră polițiștii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era prietenul meu, gemu Pérec Întorcîndu-se spre Marie. Spune-i tu, apără-mă... Stingherită sub privirea tăioasă a lui Lucas, tînăra polițistă Întoarse capul pentru a se concentra din nou asupra lui Chantal, a cărei buză sîngera. Fersen Îi puse cătușe lui Yves și se Întoarse spre soția acestuia. - Vă aștept la poliție de Îndată ce este posibil, pentru depoziție. Făcu un semn autoritar spre Marie. - Vino. Ea Îl măsură cu privirea. - În ce calitate? Chantal are nevoie de ajutor. Fersen se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tresări violent și lăsă imediat dosarul din mînă, apoi se ridică și Îl Înfruntă cu tupeu. - OK, m-ai prins. Îmi asum vina. Fără să-l scape din ochi, Îi Întinse mîinile ca pentru a-l lăsa să-i pună cătușele și cuteză chiar să-i adreseze un zîmbet sfidător și totodată seducător. Lucas Înghiți În sec și, ca să facă ceva, apucă dosarul. - SÎnt ciudate urmele astea mici, roșii pe care le-au găsit pe arătător și pe degetul mijlociu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Yves Pérec, dar faptul că tatăl lui credea acest lucru, mergînd pînă la a distruge eventuale dovezi, Îi era suficient pentru a-și Începe interogatoriul. - Vrei cu adevărat să mă ajuți? Îi lansă el Mariei pe un ton glacial, scoțînd cătușele. Nu te mai amesteca În nimic. Capito? Marie tocmai deschidea gura ca să-i răspundă cînd Loïc i se adresă ei cu o voce plină de lehamite. - Fă ce-ți spune, Marie. Te rog. I se păru că-l aude murmurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să inunde terenurile situate abia un pic mai sus de nivelul mării. Acum, ele luară pe sus mobilierul de grădină pe care nimeni nu se mai gîndise să-l aducă Înăuntru. Așezat Într-un colț al spălătoriei, abătut și cu cătușe la mîini, Loïc Îl privea posac pe Lucas Fersen care, cu mîinile vîrÎte În mănuși de latex, strecura hainele pe jumătate arse Într-o pungă mare de plastic pe care i-o Întinse lui Leroux, unul dintre adjuncții lui Morineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
foi care se Învîrtejiră și căzură Împrăștiindu-se pe jos. Tocmai Își trecea mașinal mîna prin părul scurt și ciufulit Încercînd să-l disciplineze cînd Morineau ieși din spălătorie trăgîndu-l pe Loïc după el. Inima i se strînse la vederea cătușelor. Așadar zvonul era Întemeiat. - Ți-ai pierdut mințile, Stéphane? șuieră ea azvîrlindu-i o privire de gheață tînărului jandarm. Scoate-i-le imediat.! - Nu pot, doamnă Gwen, replică el, mîhnit, făcînd un vag semn cu capul În urma lui. Am ordin... Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se uită la el cum stătea prăvălit pe scaun, cu fața Întoarsă. - Ai spus: o să crăpăm cu toții... De cine vorbești? - Tu vorbești cu mine ca un polițist, nu ca o soră! azvîrli el cuvintele. Nu vrei să-mi pui și cătușe, să mă bagi la pîrnaie? O sfida cu o căutătură urîtă. Ea scrută privirea aceea pe care n-o recunoștea, care părea să se adreseze altcuiva decît ei. Jeanne se interpuse. - Marie, dacă faci asta, nu mai ești fata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aparat și Întinse mîna spre pupitrul de comandă... Chiar În clipa aceea Fersen dădu buzna furios În Încăpere, o văzu pe Yvonne alături de Marie, cu perna În mînă. - Nu mișca! ȚÎșni asupra ei, Îi Înșfăcă Încheieturile mîinilor și Îi puse cătușele. Yvonne se uită la el cu uluire. - Ce te-a apucat? Ești nebun, băiete! Lucas nu-i dădu atenție și le făcu semn celor doi polițiști care-l Însoțeau să se ocupe de ea. Se aplecă peste Marie și desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el. CÎnd era copil, fusese Înțepat de o meduză. Era de atunci alergic. Marea. Nisipul. Meduzele. Își văzu cota În scădere și Închise ghișeul pariurilor odată cu ochii. În stare de prostrație pe scaunul din dreapta șoferului În mașina Méhari, legată cu cătușe de mînerul portierei, Gwen clănțănea din dinți În ciuda păturii pe care Marie i-o pusese pe umeri. TÎnăra polițistă, ținînd legătura prin radio cu Morineau, află că Lucas plecase spre Argoz, În urma unui apel de ajutor lansat de Gwen Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
agațe. În sfîrșit. Marie Începu să-l tragă, dar greutatea nisipului, conjugată cu aceea a lui Lucas, era mult prea mare pentru puterile ei. Era gata s-o strige pe Gwen În ajutor cînd Își aminti că era legată cu cătușe de portieră. PÎnă s-ar fi dus s-o desfacă sau să acționeze motorul, Lucas ar fi dispărut. Lacrimi de neputință Îi țîșniră din ochi. Atît de aproape de țintă... Auzi atunci o mașină sosind și oprind brusc pe drum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a chemat În ajutor, dar cum mobilul tău era la mine, am preluat eu apelul. Dumnezeule, Doamne! Se năpusti spre mașina Méhari, aproape că smulse portiera și o făcu să se rostogolească pe Gwen, care era agățată de portieră cu cătușe. - Smintito! Voiai să scapi de Marie? N-ai avut baftă, o mică baterie de nimica toată ți-a stricat planurile, iar eu am căzut În plasă! Se Întoarse spre Marie care veni după el, speriată. - Dă-mi cheile de la cătușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cătușe. - Smintito! Voiai să scapi de Marie? N-ai avut baftă, o mică baterie de nimica toată ți-a stricat planurile, iar eu am căzut În plasă! Se Întoarse spre Marie care veni după el, speriată. - Dă-mi cheile de la cătușe. I le Întinse. - Ce vrei să faci? O eliberă pe Gwen, o trînti fără menajamente, punînd-o să stea cu fața spre capotă, cu gambele ușor Îndepărtate, și o percheziționă rapid din creștet pînă-n tălpi. - Da’ce te-a apucat? exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scrum de clipe moarte, adormirii se dezic, trec târâș pe cruci purtate printr-un ochi de cer mai mic. Vai, cât mie! Vai, cât vouă! Ne-au plâns tălpile-n căușe și zidind o lume nouă, stăm cu umbrele-n cătușe Prinși în cuburi de cristal ne cad stările-n atoni, ca undele în aval, trecem goi răpuși de răni. E vinovată (Evei) ... și n-ai ce să-i mai ceri, e nmiresmată cu adevărul pur al altei lumi, în somnul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]