83,584 matches
-
Ce discuții comportă această secvență istorică? Prima controversă este suscitată de întrebarea unde începe poezia noastră religioasă. Răspunsul clasic și indiscutabil ar fi Dosoftei. Poate ea începe înainte de literatura în limba română? Însă aproape toți antologatorii noștri de poezie religioasă caută, în mod paradoxal, puncte de sprijin mai devreme. Florentin Popescu nu merge totuși mai departe de Petru Cercel (care nu a scris în limba română) și Varlaam, ceea ce înseamnă aproape un secol înainte de Psaltirea lui Dosoftei din 1673. Ion Buzași
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
extraordinar poem arghezian, o capodoperă ignorată. L-aș pune într-un chenar special, spre încântarea altor iubitori de poezie. TÂRLĂ I-aud bătând în poarta încuiată. E-o mănăstire veche între tei. I-au apucat furtuna și bezna și își cată Un adăpost cu gloata după ei. Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
aflaseră gustul grețos al domesticirii, al blazării, chiar al trădării", cine știe...) au fost trimiși "la odihnă" într-o stațiune cu atare specific. Așa se pare. Osemintele lor, descoperite din greșeală prin anii '90 și ceva de un copil care căuta rîme pe lîngă castrul roman, atracția orășelului, fac repede senzație. În cîrligele vii, bune pentru dat la mreană, se prind, unii după alții, polițiști, magistrați militari, legiști, arheologi. Toți schimbă săpăturile la fortificațiile strămoșilor pe alt subiect de cercetat, speculat
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
uiți (deși nu-i o treabă ușoară) de nada și mai mare, și mai mică, și mai gustoasă, și mai sălcie pe care ți-o aruncă povestea, fermecătoare în sine, e de bună seamă un text căruia vrei să-i cauți, fără teama că- ți agăți croșeta teoriei, device-urile narative. Un text "construit", și încă bine, amintind, pe departe (de dragul "arheologiei"...) de Zmeura de cîmpie (cu "rotițele" mult mai la vedere deci, firește, mai supărătoare), unde știința, topită, de fapt, într-
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
Daniel Cristea-Enache Fiecare își caută un loc sub soarele literar; e firesc. Dar parcă prea mulți autori ai noștri, nesiguri pe rezonanța operei lor, aduc și introduc în discuție elemente cu totul exterioare, de care se agață pentru a se propulsa. O funcție înaltă, cu
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
de spirit trec din bagajul autorului în cel al personajelor sale, ridicându-le din simpla vulgaritate și plasându-le pe o scenă transparentă, unde orice stridență se vede. Ca într-o piesă de teatru, dialogul are un rol important, eroii căutând nu numai orizontala acuplării, ci și verticala afirmării personale. Performanța din pat rămâne indispensabilă, dar ea se cere completată (altfel decât la Emilia Răchitaru, clasica păpușă fără creier) cu buna replică verbală, atestând un IQ rezonabil: "- Lucrul curios este că
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
Prima parte, numită Abel și Abel, e despre teama de un real "mare", dătător de vertije. Neînțelegerile dintre părinți, recunoscute, ca în oglindă, în familia lui Miriam, aparent perfectă, însă atinsă, de fapt, de nenumărate "mutații", duc la plecarea tatălui, căutat de fiica-povestitoare, întîi prin scrisori, apoi de-a binelea, în 21 de ani de peregrinări. Adevărate, sau doar voyages au bord de la nuit, scufundări într-o nepăsare fără aer, ca o noapte tropicală. între timp, cresc copiii de altădată, fetița
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
cu o cultură impresionantă în domeniu și cu har și grijă în exprimarea cu sinceritate a sentimentelor față de Cuvântul lui Dumnezeu. Repet, până la strângerea într-o carte a acestor texte, cititorul are de câștigat pentru folosul sufletului și minții sale, căutând revista Apostrof din martie 2005. Este imposibil de rezumat atâta frumusețe, și este insuficientă o lectură fără reluare și fără repetată meditație și adâncire în textele contemporanilor noștri care parcă își spovedesc în scris, fiecare după puterea curajului său de
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
ea privește o maimuță, nu are cum să apară un înger. Cartea este un prieten cu bun-simț: știe să tacă atunci cînd ne obosește. îndeobște deschid o carte ca pe un pepene copt. Feșteala, aroma îmi ațîță apetitul. înfulec pofticios, căutînd să nu-i risipesc sucul. Dar nici să-i înghit coaja ori fărîmele. Vreau să-l dau gata dintr-odată. Să-l storc. N-am timp de dumicat. înghit iute. înghit tot. Chiar dacă sunt pîndit de indigestie. De care, mai
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
se multiplică (la rîndul Său, se joacă cu propria-I hierofanie). Un iz vag dostoievskian se degajă din această sforțare orgiastică de-a accede la smerenie, ca un fel de sacrificiu invers: "1. Eu mă desfrînez./ Dar cu ultimele puteri caut totuși să mă tîrăsc spre Dumnezeul meu. 2. Tu mă prăvălești/ îți împletești fălcile printre vreascurile pieptului meu și mă tîrăști/ Către Dumnezeul tău. 3. Eu asud. Mă lepăd de Dumnezeul meu. Rînjesc încălzit alături de tine./ 4. (în vreme ce capul meu
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
De altfel, trebuie să îl citez pe avizatul critic de film BBC, care definește filmul într-un mod excelent: "o poveste de un misticism oblic care face din artist o figură cristică crucificată de epoca brutală în care trăiește și caută ceea ce probabil înseamnă un singur lucru - redempțiune și inspirație". Singura obiecție pe care aș aduce-o e că misticismul nu mi s-a părut "oblic" (adică indirect). E tratat prin intermediul metaforelor, firește, dar e totodată foarte explicit, permează până și
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
ele sînt. Nu putem reconstitui o viziune despre lume marca Ansersen. Lucrul acesta poate părea un defect, dar poate, la fel de bine, să pară fascinant din punct de vedere artistic. ŤNu înțeleg nimicť a spus el /la capătul vieții, obosit să caute sensuri/. Nu face nimic, domnule Andersen, poftiți alături de noi, în modernitatea la pregătirea căreia și dumneavoastră ați contribuit!"
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
junimistului. Înainte de a se întreba "ce rămîne din Maiorescu?", Alexandru Dobrescu se întreabă, pe bună dreptate, "cine este, în fond, Titu Maiorescu?" Iar răspunsul este un șir nesfîrșit de întrebări retorice: "Ideologul susținător al progresului prin forțe proprii, ori practicianul căutînd modele de organizare în Occidentul anglo-saxon? Neîmpăcatul dușman al formelor goale sau funcționarul public care ocupă poziții însemnate în structura acestora? Teoreticianul criticii estetice sau criticul ce oscilează între judecata critică și cea culturală? Polemistul ce își ridiculizează adversarii pe
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
sălbăticie, el vede mai degrabă energii decît forme și citește, în structurile constituite, momentul primordial al marilor combustii. Cu gesturi ample, inocente și crude în aceeași măsură, el trece indiferent pe lîngă întîmplarea că lumea a fost deja ordonată și caută, cu o înfrigurare ultimativă, să-i stăpînească forțele ascunse și să-i cumpănească tensiunile. O incurabilă spaimă de gol îl împinge fie spre soluții plastice maximaliste, spre confruntarea deschisă cu spațiile infinite, fie spre cele minimaliste, de filiație magico-orientală, în
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
în cădere liberă de popularitate. Iar PSD-ul nu și-ar fi schimbat candidatul la Primărie, în ultima clipă. Cînd am auzit că Mircea Geoană vrea să ajungă primarul Capitalei, mai întîi nu mi-a venit să cred. Ce să caute Geoană la Primărie? O mutare absolut surprinzătoare nu e neapărat și o mutare bună. Speculațiile de tot felul care s-au făcut în presă și cele pe care le produc alegătorii după intrarea lui Mircea Geoană în competiție nu prea
Ecuația Geoana by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12865_a_14190]
-
personaje ale cărții, ba chiar și soția autorului apar ăn volum cu numele lor reale), dar acesta chiar este un detaliu lipsit de orice importanță. Pentru că, oricăt ar părea de ciudat, miza ficțională a cărții lui Cezar Paul-Bădescu nu trebuie căutată la nivelul faptelor (firește, or fi existănd și acolo elemente de ficțiune, dar cu totul lipsite de importanță ăn economia cărții), ci la cel al construcției și al stilului. Mai precis, al anticonstrucției și al antistilului. Naivitatea spovedaniei, lipsa de
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
creează monștri și ea refuză să vadă monștrii din propriile ei fiice. Probabil că personajul cel mai interesant este cel jucat de Aurora Leonte, o maniacă a cărților, o femeie cu lecturi asimilate în spiritul vremii și nu al adevărului, căutându-se pe sine printre cuvinte de neînțeles și idei străine. Actrița pășește cu siguranță pe firul subțire dintre sentimentul real și sentimentul indus, e nefericită din cauză că acum trăiește prost, dar și din cauză că a ajuns să creadă că înainte trăia bine
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
lumea.../ Pe care l-a scris în cuneiforme, de parcă pe cruce te-ar fi scris!" (Lumea fără obiect). Dar intervine și mișcarea contrară, centripetă. Poetul se percepe pe sine prin reducție, prin lepădarea de peisajul fenomenal în spatele căruia nălucește golul: "Caut ce caut și pînă la urmă îmi spun/ că în spatele lucrurilor nu este nimic,/ că singura Lui lege este absența./ Cobor din păsări în ierburi și din ierburi în pietre/ și mai mult decît aceste făpturi nu se întîmplă nimic
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
care l-a scris în cuneiforme, de parcă pe cruce te-ar fi scris!" (Lumea fără obiect). Dar intervine și mișcarea contrară, centripetă. Poetul se percepe pe sine prin reducție, prin lepădarea de peisajul fenomenal în spatele căruia nălucește golul: "Caut ce caut și pînă la urmă îmi spun/ că în spatele lucrurilor nu este nimic,/ că singura Lui lege este absența./ Cobor din păsări în ierburi și din ierburi în pietre/ și mai mult decît aceste făpturi nu se întîmplă nimic.../ De parcă pe
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
corectat" de lucifericul duh pizmaș, care-și dispută cu Mesagerul Domnului sufletul dedulcit la poezie: "Chiar și acum, în clipa aceasta,/ în timp ce îngerul luminii dă buzna în mine/ și mă răsfoiește filă cu filă, el îi calcă pe urme, tiptil,/ caută prin manuscrise: ar face cîteva îndreptări, desigur,/ ar scoate inima din cuvinte, inima cu bătaie cu tot,/ numai de-ar prinde din urmă îngerul care i-a luat-o înainte" (ibidem). Prin urmare, ca și sub nenumărate alte condeie, și
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
Dar, în mod cert, Gibson a urmărit mult mai mult și a prevăzut riscul de a se așeza abuziv în spațiul vieții lui Iisus, de a valorifica exclusiv comercial și, finalmente, derizoriu, un model atăt de important, și atunci a căutat formule convingătoare de a sugera planul subtil, inaparent, al ființei cristice. Și tocmai în acest moment intervin și marile dificultăți ale filmului și se decide fără echivoc situarea lui ăntr-o zonă ipocrită și impură a comercialului. |n vreme ce discursul
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
poate deci o societate măreață fără stat puternic; dar stat fără societate - mai greu.[...] Statul tînăr, înființat după împrejurări, are nevoie grabnică de o societate. Statul improvizat, în loc de a fi forma de echilibru al forțelor sociale la un moment dat, caută să fie fondul și izvorul născător al acelor forțe. De unde statul ar trebui să fie rezultatul natural al societății, ne pomenim că societatea trebuie să fie produsul artificial al statului. Statul improvizat, simțind că pășește în gol, are nevoie numaidecît
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
în ipostaza sa de ministru al Cultelor. Protestele arhitecților și ale unei părți însemnate a opiniei publice n-au contat pentru dl Răzvan Theodorescu. Monumentul comunismului trebuie îndepărtat din parc pentru a se face loc Catedralei Metropolitane! Dar ce să caute Catedrala într-un loc al promenadelor laice? Cîte parcuri care să-și merite numele mai are Bucureștiul în zona (relativ) centrală? Insula� Cișmigiului, maidanul din jurul Casei Poporului și acest parc Carol, ceea ce, pentru un oraș copleșit de blocuri, e nimica
Catedrala plimbării neamului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12919_a_14244]
-
sub semnul artefactului, deși nu neapărat în sensul scrisului lui Mircea Horia Simionescu cu care, de altfel, se întâlnește de mai multe ori. Unul scrie despre Leipzig, orașul de carton, celălalt despre o gospodărie de hârtie. Aici este și de căutat diferența fundamentală dintre cei doi. Dacă Mircea Horia Simionescu își asumă integral tehnica pastișei, a simulacrului, a ficționalizării totale, Tudor Octavian rămâne foarte aproape de verosimil, nu recunoaște construcția textuală împingând povestirile, dincolo de insolit, înspre satira socială cu pretențiile realismului. Dacă
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
ales, să ai indecența să le istorisești. Ele își dezvăluie extraordinarul la povestit.” Publicarea, în 1990, a antologiei de pamflete în două volume, Tratat de înjurături, marchează și momentul unei schimbări semnificative în scrisul lui Tudor Octavian care începe să caute în concizie adevărata poetică. Autorul deplângea în același interviu faptul că ne complacem în a fi o „nație de romancieri”. Probabil și ca efect al unor frustrări, scriitorul renunță la a atrage atenția criticii și începe să câștige publicul larg
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]