2,455 matches
-
aicea, dacă stai la spital, de exemplu, stai pentru că ești colaborator. Dar eu am stat pentru că, în primul rând, am muncit foarte mult acolo. Am fost și zugrav, am reparat și paturi, am avut grijă de foarte mulți d-ăștia căzuți rău de tot. Pentru că n-avea cine să stea cu ei. De exemplu, în timp de noapte. Erau oameni care veneau în perfuzii acolo. Stăteau bătuți, rupți din bătaie. Nici nu mai puteau să mănânce; le-am dat cu lingurița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fusese în legitimă apărare. Tocmai când se pregătea să lovească, a ieșit de sub apă capul zdrobit al lui Gaston. — Stai! Nu! Vocea era suficient de puternică să străbată toată mlaștina. Monstrul ciudat și-a întins mâinile-i uriașe peste trupul căzut al prietenului său, ca gest de apărare. Cu cazmaua în aer, Kobayashi l-a privit uimit pe Gaston. L-au trecut fiori de groază. A scăpat cazmaua și a zbughit-o spre drum cu viteza șobolanului. Se așternu liniștea. Mlaștina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini erau negre și despicate precum ghearele unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de înfățișare: îți stătea în cale sfidător, zornăinduși cheile ce-i atârnau la brâu, și-ți vorbea pe un ton arogant. Era limpede că se credea stăpân peste biserica purtând hramul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
auzit ceva legat de cel care se proclamă noul profet în ținuturile arabe? Mi-am ridicat privirea pentru a o întâlni pe a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită în cenușiu între trandafiriile pleoape căzute. Aș fi vrut să evit întrebarea, dar el a stăruit, așa că i-am spus ceea ce știam: - Este vorba despre un nobil arab care a studiat și a călătorit mult la viața lui. Zice că i s-a arătat de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am apropiat de o pădurice de lângă piatra de hotar, am spus cu o falsă îngâmfare: - Trebuie să urinez. - Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate. Era o matahală, dar avea figură de chefliu și pielea feței căzută. Am stăruit: - Îmi pare rău, domnule, dar eu cobor să urinez. Am descălecat, în ciuda înjurăturilor și a insultelor lui. Când m-am prefăcut că-mi ridic tunica, a sărit pe mine. Durerea și mânia mi s-au transformat în putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un fel de vacanță, și zile-n șir am stat cu fiul meu Ansoald. VII Culegerea de legi longobarde era gata. Informațiile primite din provinciile regatului, confruntate și armonizate, alcătuiau un codex acceptabil pentru toți longobarzii, mai ales pentru cei căzuți pradă sărăciei odată cu terminarea prăzilor de război. În lipsa mea, Adeodato a pus într-o ordine logică legile. Ansoald s-a sfătuit cu el în această privință. După ce-am terminat de citit marele volum de pergamente, nu mi-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ciudă, ca o bubă de puroi, Într-atât de rea Încât soțul preferase să crape sub roțile unui autobuz decât s-o mai suporte. Emma, În curând informă și diformă, ca și scorpia de Olimpia, cu sânii blegi și căzuți, cu burta revărsată, cu părul rar și cu vene verzi, proeminente, vizibile pe picioare ca niște viermi, cu vezica slăbită, cu pungi sub ochi și cu pielea zbârcită ca un măr vechi. Dar, la urma urmelor, acesta nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și frumos. Cu siguranță patul cu pricina. Probabil că fetița și mititelul au fost concepuți aici. În plăcere și bucurie. Buonocore era Întins pe spate În pat - o mână pe inimă, despre care Încă mai credea c-o are, cealaltă căzută, atingând pământul. Pistolul, pe covoraș. Corpul masiv Încă nu este rigid, Întins pe partea stângă a patului, partea care nu era a lui - căci măsuța e pe cealaltă parte și pe ea Își pusese, cum făcuse Întotdeauna, chiar dacă știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
venit la munca de jos, documentariști, șefi de secții, directorași prin edituri, pe la institutele de cercetare ale Academiei. Pe Zogru l-a luat prin surprindere toată situația, căci se aștepta la o poveste mai lungă și cu mai multe capete căzute. În locul lui Mitică a fost numit un alt tovarăș, iar lucrurile s-au schimbat în spitale, căci acesta lua mai bine de jumătate din magazii și era și dintre cei inaccesibili lui Zogru. Nici măcar n-a mai avut chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Emoțiile fetei îl împiedicau să fie atent și aproape că nu mai știa unde s-o caute pe Giulia. La intrare erau grămezi de morgoni, așezați ciorchine, fără să poată să intre. Stăteau și pândeau ieșirea ca să-ncalece vreun creier căzut. Abia după patruzeci de minute a văzut-o. Stăpânea un scaun, cu un picior ridicat și încoronat de amândouă brațele. Îl asculta pe Andrei Ionescu în mijlocul vacarmului, de parcă ar fi fost doar ei doi. Ochii Giuliei, ca două picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în imperii de gheață. Stelele dau lumină, una câte una, Lumânări nestinse țin aprinsă luna, În obscur zăresc pietre funerare, Mister și farmec ritual, pe cărare. O umbră urcă rar treptele cetății, Se-aud și pașii apăsați ai nedreptății Celor căzuți demult aici în patimi, În războaie purtate, în sânge și lacrimi. Locul unde odată marii regi dormeau Și o frumoasă fată, regină o numeau Itinerariul luptei, inscripție pe-o clădire, Pe un tărâm aparte, păstrat în nemurire. Stelele Peste cerul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
eu aminte De trecutul cel aspru, dar real și viu Pe care luna-l clădește seară de seară, Pe raiul albastru și-ntunecat de vară, Îngrozită amintindu-ne de lupta amară, Printre războinicii cruzi, și zeii coboară. O, suflet... Suflet căzut, uitat, confuz și singur Ce te ascunzi după un chip tăcut, O, tu, biet suflet gol, melodic vergur, În ce, oare, tu te-ai prefăcut? Răspunde-mi, o, tu, suflet de strigoi Și nu lăsa o lacrimă să cadă! Până la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu ai mei străbuni. S-au dus în lumea-ndepărtată, S-au dus în lumi fără folos, De mamă lor îngândurata S-au depărtat fastidios! De s-or întoarce știu doar codrii Și apa falnicelor mari, Căci în capcană fericirii Căzut-au mulți din ei hoinari... Ființă blândă Privire-ngândurată, Privire muribundă, A lumii nestemată În tine se abundă. De-ai fi o stea plăpândă Sau luna bolții vechi Tu, o ființă blândă A viselor perechi Și-o floare-nmiresmată De
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
este doar iarna. Natura nu are o frumusețe trecătoare, are doar haine pe care le îmbracă și cu ajutorul cărora se schimbă total. Acum câtva timp livada era acoperită cu o pătură albă de nea care s-a așternut peste frunzele căzute toamna trecută. În urmă cu câteva săptămâni puteam observa de la fereastră dansul balerinelor cu rochițe în mii de forme sau minusculele furnicuțe, ce erau de fapt copiii distrându-se la săniuș. Și, iată că am ajuns astfel la concluzia că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un glob sclipitor plutind în aer, ce se îndepărta cu fiecare secundă. Fata îl urmă. O conducea prin pădure, în direcția opusă satului bunicilor, cu o viteză enervant de mare, mai ales când trebuia să și evite rădăcinile și crengile căzute ale arborilor. O potecă ar fi fost mai mult decât binevenită. Sidney abia mai putea respira, când văzu strălucirea oprindu-se în fața unei stânci. Stătea fără să facă nicio mișcare, așteptând ceva... dar ce? Nu conta, putea și ea să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dintre fotoliile de piele și râdea, măsuța era răsturnată, vișinata se prelingea pe pieile de zebră, printre cioburile paharelor de cristal și ale sticlei, un cap de antilopă căzuse de pe perete, și capul cel mare de leu era pe jumătate căzut, ambasadorul stătea sub el, sprijinindu-l cu o mână ridicată deasupra capului ca să nu cadă în vișinata de pe jos, cu cealaltă mână încerca să-și îmbrace cămașa, iar când m-a văzut, a început să strige că, na, bine c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Mi s-a părut că ai fost foarte curajoasă. Și foarte frumoasă... adăugă el după o clipă. Totul fiind spus cu multă simplitate, nu se simți jignită. El văzu cum cerul devine tot mai Întunecat, cufundînd landa Într-o penumbră căzută prea devreme, și spuse că tocmai făcuse niște ceai. Marie luă cuvintele lui drept o invitație și, curioasă să știe mai multe despre el, Îl urmă. Parcurseră tăcuți cam o sută de metri și erau gata să pună piciorul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cariocă și scrise PM sub al șaselea menhir. 22 Pierre-Marie de Kersaint arborase o Înfățișare mîndră cînd intrase vioi În biroul În care Lucas și Marie aveau să-l interogheze, dar, cîteva ceasuri mai tîrziu, pleoștit pe scaun, cu umerii căzuți, cu privirea posacă și veșmintele boțite, cu un vocabular tot mai puțin Îngrijit, părea pur și simplu un amărît. - Puțin Îmi pasă mie de tîmpeniile pe care le-a putut face strămoșul meu! Și nu m-am jucat niciodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
schimbe viața, s-o ia Într-o direcție total diferită. Iată cum proceda. Mai Întâi se dezbrăca gol pușcă, se privea În oglindă: trebuia să Împingă autodisprețul până la capăt, să contemple toată abjecția burții umflate, a fălcilor, a feselor deja căzute. Apoi stingea toate luminile. Își lipea picioarele, Își Încrucișa mâinile la piept, Își apleca puțin capul Înainte ca să se concentreze mai bine. Inspira Încet, profund, umflându-și la maximum burta grețoasă; apoi expira, la fel de Încet, pronunțând mental o cifră. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să-mi risc viața, răspunse Krapptauer, pentru soția unui om care l-a servit pe Adolf Hitler așa de bine ca Howard Campbell. Și mort a fost. Am încercat să-l readucem la viață, dar era mort țeapăn, cu gura căzută, cu un aer obscen de gaga. Am alergat jos la etajul întâi, unde locuiau dr. Epstein și mama sa. Doctorul era acasă. Dr. Epstein l-a tratat pe sărmanul Krapptauer destul de dur, l-a forțat să ne demonstreze la toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Krapptauer sperase că vei deveni șeful Idealismului în Garda de Fier, spuse Jones. — Eu sunt capelanul Gărzii, interveni Keeley. — Ah, cine, cine, cine va conduce acum Garda de Fier? se tângui Jones. Cine va ieși din rând să ridice torța căzută? La ușă se auzi un ciocănit puternic, strident. Am deschis ușa și în prag stătea șoferul lui Jones, un negru bătrân și zbârcit, cu ochi gălbui, răuvoitori. Purta o uniformă neagră cu tighele albe, o centură tip Sam Browne, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
venea Zamfireasca. Târa cele două sacoșe de plastic în care ducea cărțile și desenele cu care își ilustra expunerea despre artă și colaboraționism. Era furios pe ea. Uitase să aducă coliva la parastasul care îl făcuseră ieri la monumentul celor căzuți. Cântaseră cei trei preoți veșnica pomenire dând din mâini cu o colivă imaginară. Îi făcu semn profesoarei să treacă la locul ei. Greoi, se duse la microfon. Scoase scrisoarea. Își drese glasul și dădu să rostească primele cuvinte ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că asemenea manifestări creative îl fascinează și îl uimesc. Așezat pe un scăunel, Samuel amesteca placid în găleata cu vopsea. Albastrul și albul se combinau în spirale grațioase, creând un reconfortant bleu ciel. Când Margareta se va plictisi de varul căzut, va începe să vadă lucruri și în găleată. Anticipând asta, Samuel încerca fără succes să i-o ia înainte. Ea îl întrebă ceva, el răspunse în doi peri, concentrat pe o gazelă descrisă de două linii sinuoase, care dispăru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
obrazului, nici măcar obișnuitele pete și alunițe bătrânești nu mai au loc să apară. Dacă totuși, din întâmplare, ele își găsesc loc cu chiu cu vai deasupra gurii, sub ochi, pe frunte sau la tâmple, încrețirea pielii le face practic invizibile. Căzuți, împuținați, lipsiți de densitate și ajunși la un stadiu al grosimii apropiat de cel al pergamentului, obrajii și pleoapele liniei materne fac ca senectutea să nu fie așteptată cu seninătate, ci cu nervi, cu atât mai mult cu cât mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
stăpânitor va fi înlocuit de un altul. O zi obișnuită în acest oraș al morții începe, susține fiecare din cele patru grupări, cu o activitate cât se poate de pașnică: o santinelă obosită după o noapte de veghe, cu umerii căzuți și arma îndreptată în jos, se oglindește în apa unei bălți. Cască puternic, închizând ochii. Dacă are nostalgii, va sâsâi un cântec vechi, auzit în copilărie, pe vremea când radioul încă nu fusese interzis. Cântecul va pluti pe oglinda bălții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]