KorAP: Find »[drukola/base=calma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...114 >

2,850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

serviciu, nu am nici un chef să mă culc cu cineva, el strigă, mincinoaso, am văzut cât erai de disperată azi-dimineață, nu îți pasă că asta mă îmbolnăvește, important este să îți primești tu pula, eu sunt înspăimântată, încerc să îl calmez, Udi, ce ai pățit, voiam să fac dragoste cu tine pentru că te iubesc, pentru că suntem soț și soție, nu sunt omul care să facă sex ocazional, știi foarte bine lucrul acesta, nu am făcut-o niciodată, el grohăie, te-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
amorțeală a simțurilor pune stăpânire pe mine, abia dacă îi mai aud vorbele, silabele împleticite, împrăștiate în toată casa, trebuie doar să am grijă să nu calc pe resturile lor desculță, chiar și furia lui se stinge treptat și se calmează, ca o pisică aproape moartă săltând spasmodic în stradă, o pisicuță călcată de mașină, mai zvâcnește de câteva ori, dar e deja moartă, la fel și eu, îngropată sub el, nu mai aștept nimic, doar frica îmi mai pune în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
cerul arde, nici un nor nu îndrăznește să se apropie de el, de aceea este imposibil să îl privești cu ochiul liber, iar ea se ridică și își pune o mână pe umărul meu, liniștește-te, spune ea, încearcă să te calmezi, încearcă să găsești calea spre pacea dinăuntrul tău, nu te mai teme de schimbări, ele ne șlefuiesc, așa cum valurile șlefuiesc pietrele, încearcă, pentru că nu ai altă cale, și iat-o pe Noga ieșind, pleoapele îi sunt umflate, sunt sigură că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
era familiar, durerea renegării, cel mai bine ar fi să fie aduse în timpul somnului, urc în birou să completez câteva formulare, dar încetul cu încetul asupra mea cad fulgii unei noi păci, mi se pare că lucrurile s-au mai calmat puțin, pot respira ușurată. Iată, reușesc să mă concentrez, pot păstra distanța corespunzătoare, bine că Yael nu a mai venit, situația ei m-a afectat prea mult, cine știe ce s-a întâmplat cu ea, poate că bărbatul ei s-a întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
auzi, până acum am făcut totul împreună, nu poți face nimic fără mine, mâinile mele îi cuprind umerii, urcă spre gâtul lui, aș putea să îl sugrum, din pricina furiei aș fi în stare de orice, dar el îmi desface mâinile, calmează-te, îmi spune cu răceală, eu știu că izbucnirea mea nu face decât să îl îndepărteze, dar nu îmi mai pasă, ar fi trebuit să stau picior peste picior și să ascult manierată discursul său pregătit dinainte, apoi să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
până ce ea se îndepărtează, după care fug de acolo, tot drumul spre casă alerg și plâng, mâinile mele flutură în aerul de vară asemenea unei aripi rupte, când ajung pe strada noastră, mă așez pe o bancă, încerc să mă calmez înainte de a intra în casă, fericirea mea este amestecată cu o frică sălbatică, era ca și când aș fi supraviețuit unui accident și abia acum încep să înțeleg cât de grav ar fi putut să fie, nu renunțase la copil, a ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

fructe și trei castraveți. — Castraveți? Ce naiba caută aici? întrebă Midori. Doar i-am spus surorii mele la telefon ce să cumpere și sunt sigură că nu am pomenit de castraveți. — O fi înțeles gre[it, am încercat eu să o calmez. — Sigur i-am spus să cumpere kivi, spuse Midori, pocnind din degete. Chiar dacă a înțeles greșit, putea să-și pună mintea la contribuție și să-[i dea seama că n-au cum să-i facă bine castraveții. Adică să stea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
m-a cuprins un sentiment de tristețe cumplită și m-am dus după rufele de pe terasă înainte de a se usca complet. Am plecat apoi spre Shinjuku ca să-mi omor timpul, plimbându-mă pe străzi. Aglomerația de duminică m-a mai calmat puțin. Librăria Kinokuniya era la fel de aglomerată ca trenurile la oră de vârf. Mi-am cumpărat romanul Lumină de august al lui Faulkner și am intrat în cea mai animată cafenea pe care am întâlnit-o în cale. M-am așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

să-și Întindă picioarele. Am auzit că traversăm azi. Ei, chiar n-are rost s-o mai lungim pe-aici. — Tu nu mergi nicăieri. — Ce-ai, Harry? N-are rost să te iei de mine. — Nu? DĂ-te jos. — Of, calmează-te. I-am dat una-n față, și atunci s-a ridicat și a coborît pe doc. — Eu nu ți-aș face așa ceva, Harry. — N-am de gînd să te mai car și pe tine degeaba. Atîta tot. — Bine, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Auzi, cine dracu’ e rănit mai grav? Tu sau eu? — Tu ești, spuse negrul. Da’ eu n-am fost Împușcat niciodată. Nu intra În planurile mele să fiu Împușcat. Nu-s plătit ca să fiu Împușcat. Nu vreau să fiu Împușcat. — Calmează-te, Wesley. Nu-ți folosește la nimic să vorbești așa. Se apropiau de chei. Erau deja În vad și, pe măsură ce intrau pe canal, vizibilitatea era tot mai redusă, din cauza soarelui care se reflecta În apă. Negrul baîși ieșea din minți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
gîndi. „Nu ne caută ei pe-așa vînt.“ — Crezi c-o să iasă? Întrebă negrul. — Sigur. De ce nu? — Bate prea tare. — Ne caută. — Nu cînd i-așa. De ce vrei să mă minți? Negrul vorbea cu gura aproape lipită de un sac. — Calmează-te, Wesley. — SĂ mă calmez, așa zice omu’ Ăsta, continuă negrul. SĂ mă calmez. De ce să mă calmez? Pen’ că mor ca un cîine? M-ai adus aici. Scoate-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
pe-așa vînt.“ — Crezi c-o să iasă? Întrebă negrul. — Sigur. De ce nu? — Bate prea tare. — Ne caută. — Nu cînd i-așa. De ce vrei să mă minți? Negrul vorbea cu gura aproape lipită de un sac. — Calmează-te, Wesley. — SĂ mă calmez, așa zice omu’ Ăsta, continuă negrul. SĂ mă calmez. De ce să mă calmez? Pen’ că mor ca un cîine? M-ai adus aici. Scoate-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să vină. Știu că n-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Sigur. De ce nu? — Bate prea tare. — Ne caută. — Nu cînd i-așa. De ce vrei să mă minți? Negrul vorbea cu gura aproape lipită de un sac. — Calmează-te, Wesley. — SĂ mă calmez, așa zice omu’ Ăsta, continuă negrul. SĂ mă calmez. De ce să mă calmez? Pen’ că mor ca un cîine? M-ai adus aici. Scoate-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să vină. Știu că n-o să vină. Crede-mă, mi-e frig. Îți spun, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
prea tare. — Ne caută. — Nu cînd i-așa. De ce vrei să mă minți? Negrul vorbea cu gura aproape lipită de un sac. — Calmează-te, Wesley. — SĂ mă calmez, așa zice omu’ Ăsta, continuă negrul. SĂ mă calmez. De ce să mă calmez? Pen’ că mor ca un cîine? M-ai adus aici. Scoate-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să vină. Știu că n-o să vină. Crede-mă, mi-e frig. Îți spun, nu mai suport durerea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
vorbea cu gura aproape lipită de un sac. — Calmează-te, Wesley. — SĂ mă calmez, așa zice omu’ Ăsta, continuă negrul. SĂ mă calmez. De ce să mă calmez? Pen’ că mor ca un cîine? M-ai adus aici. Scoate-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să vină. Știu că n-o să vină. Crede-mă, mi-e frig. Îți spun, nu mai suport durerea și frigul Ăsta. BĂrbatul se ridică, simțind un gol În stomac, și amețeala Îl cuprinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
O, Doamne, spuse negrul. — Nu crezi că, odată ce te-ai mișcat, n-o să te mai doară așa de tare? — SÎnt rănit, spuse negrul. Nu mă mișc deloc. Ce mai om, așteaptă s-arunc saci cu băutură, cînd eu sînt rănit. — Calmează-te. — Dacă mai zici o dată chestia asta Înnebunesc. — Calmează-te, spuse bărbatul pe un ton scăzut. Negrul urlă și, pipăind puntea, apucă piatra de moară de sub traversă. — Te omor, spuse. Îți scot inima. Nu faci tu asta cu o piatră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ai mișcat, n-o să te mai doară așa de tare? — SÎnt rănit, spuse negrul. Nu mă mișc deloc. Ce mai om, așteaptă s-arunc saci cu băutură, cînd eu sînt rănit. — Calmează-te. — Dacă mai zici o dată chestia asta Înnebunesc. — Calmează-te, spuse bărbatul pe un ton scăzut. Negrul urlă și, pipăind puntea, apucă piatra de moară de sub traversă. — Te omor, spuse. Îți scot inima. Nu faci tu asta cu o piatră de moară. Calmează-te, Wesley. Negrul bălmăji ceva cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mai zici o dată chestia asta Înnebunesc. — Calmează-te, spuse bărbatul pe un ton scăzut. Negrul urlă și, pipăind puntea, apucă piatra de moară de sub traversă. — Te omor, spuse. Îți scot inima. Nu faci tu asta cu o piatră de moară. Calmează-te, Wesley. Negrul bălmăji ceva cu fața Înfundată-n sac. BĂrbatul continuă să ridice Încet sacii cu băutură și să-i arunce-n apă. În timp făcea asta, auzi un motor, cînd Își ridică privirea zări o barcă ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

râde neîncrezător, el fiind un tip mai de modă veche, care nu-și închipuie instructorii de yoga decât ca pe niște homosexuali îmbrăcați în mov având drept parteneri niște mâncători de müsli. Ar trebui să încerci, adaug. Te-ar mai calma un pic. Iar tu chiar ai nevoie de asta. Dar sunt calm, mă contrazice aprinzându-și o țigară și trăgând din ea ca și cum ar suge măduva din oasele fratelui său. Mă uit la ceas. —Trebuie să mă întorc. Mint. Aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
dispărut așa? — Am plecat să văd ce face Finn, îi răspund cu răceală. Vanessa face o față plină de îngrijorare. —Barney, zice, poate ar trebui... În nici un caz, dragă, îi răspunde el autoritar. Nu acum. Dar... — Lasă-l să se calmeze, da? Nu pare prea convinsă. Stewart, complet pe dinafară, se uită prostit la fiecare și nu primește nici o lămurire. —Unde-i Finn? Și-a luat liber toată după-amiaza, îl lămuresc servindu-mă cu două sticle de șampanie. Văd că jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
ți-ai luat rămas-bun în mod oficial. Am observat că toți ne grăbim să rămânem singuri imediat după ce întâlnirile s-au încheiat și mă gândesc că suntem foarte bulversați și agitați și avem nevoie de timp și singurătate să ne calmăm. Ne îndreptăm spre metrou purtând discuții dintre cele mai stranii. Ben ne părăsește imediat ce vede un chioșc, pretinzând că are nevoie de țigări. Pariez că așteaptă cel puțin zece minute până să intre la metrou, doar ca să fie sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-l necăji un pic. De ce, nu ți-ar plăcea? Îmi răspunde nervos: Ești beată? Măi, să fie, i-a pierit simțul umorului, așa că mă văd obligată să clarific lucrurile. Nu. Mă duc la ora de yoga. BINE (răspunde). TE VA CALMA. VORBIM MÂINE. O, litere de tipar! S-a simțit foarte vexat. Mă hotărăsc că trebuie să-l mint, adică să-l asigur că n-am de gând să-mi procur vreun iubit de circumstanță. Dacă aș recunoaște asta, nu numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
să-mi cadă în genunchi, dar bineînțeles că l-aș fi iertat. Îmi închipui astfel de chestii când mă culc. Parcă aș fi un copil mare, care-și spune singur povești, și, chiar dacă sunt conștientă că sunt basme, totuși mă calmează. Dar nu vreau să fie așa. Nu vreau să mă bazez pe povești ca să mă vindec. M-am gândit că dacă o să vorbesc astăzi despre asta, mă va ajuta - știți, să scuip toată porcăria asta. Și mi-a fost foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

Întâmpla tot ce dorești, Însă el stă liniștit. Când dresorul pune piciorul În spațiul leului, leul rage, atunci dresorul ridică biciul, Însă În realitate face un pas Înapoi (ca și cum și-ar lua avânt pentru o săritură Înainte), iar leul se calmează. O revoluție simulată trebuie să-și aibă regulile ei. Mă dusesem la marș, dar nu mă așezasem În vreunul din grupuri. Stăteam pe la margini, În piața Santo Stefano, pe unde circulau ziariști, redactori de edituri, artiști veniți să-și manifeste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
spirituală. Îi disprețuiește, dar se simte unit cu ei printr-o solidaritate de cavalerie spirituală. „Cred că-l Înțeleg”. „În ce sens?” am Întrebat noi. Belbo era de-acum la al treilea gin Martini (whisky-ul seara, susținea el, deoarece calmează și Înclină spre reverie, gin martini după-amiaza târziu, pentru că excită și Întărește). Începu să povestească despre copilăria lui la ***, așa cum mai făcuse altă dată cu mine. „Eram prin anii 1943-1945, vreau să spun În perioada de trecere de la fascism la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]