11,767 matches
-
ceea ce-i spusese hahamul; nici glasul tărăgănat al maică-sii nu-l auzea; nu-i trebuia să audă, nici să vadă! Voia să fie singură. Iar după două zile domnul Ion Rusu, picherul, se întorcea tulburat de la treburile lui, de la cancelaria inginerului, cu cortelu-i uriaș și cu pălăria-i cenușie, pleoștită. Cetea mergând spre casă câteva vorbe zgâriate cu o peniță rea pe un petic de hârtie; cetea, și-și ștergea fruntea de sudoare cu basmaua-i mare, roșie, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în sunet de lăută, de flaut, de rebec, vioara cu trei corzi, de tamburină, până la suhur, masa din zori. Dar nu tuturor le ardea de sărbătoare. Unchiul din partea mamei, Abu-Marwân, căruia i-am spus întotdeauna Khâli, pe atunci scrib la cancelaria de stat de la Alhambra, sosi târziu la sărbătoare cu înfățișarea pe care o lua în zilele cu ghinion. Maică-mea ciuli urechea. Prinse niște cuvinte care o cufundară preț de câteva minute într-un coșmar pe care-l credea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spre a se apropia pe cât posibil de sultan sau de viziri, pentru a le adresa vreo cerere sau, pur și simplu, spre a face dovada că erau bine văzuți la curte. În calitatea mea de scrib și de caligraf la cancelaria statului, lucru vădit de petele de cerneală roșie de pe degetele mele, mă bucuram de câteva mărunte privilegii, precum acela de a mă preumbla slobod între majlis și bazin și de a face astfel câțiva pași în compania personajelor ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am citit-o pe chipul lui Boabdil, în ziua de Anul Nou, în sala Ambasadorilor. Tocmai aflasem crudul adevăr despre Basta de la un tânăr ofițer berber din pază, care avea rude în orașul împresurat. Venea ades să mă vadă la cancelaria statului, și mi se adresase mie căci nu cuteza să i se adreseze direct sultanului, mai cu seamă pentru a-i vesti o nenorocire. L-am condus pe dată în fața lui Boabdil, care l-a invitat să-i dea raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la palat, unde mi-a fost acordată o audiență chiar în ziua aceea, ținându-se seamă de doliul care îmi lovise familia. Totuși, nu am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cât de iute puteam, rostind de două-trei ori cuvântul „nedreptate“ și reamintind de făgăduiala făcută lui Khâli. Monarhul se uita în altă parte; eram convins că nu mă asculta; însă un cuvânt rostit de el m-a contrazis: — Leproasa? Șeful cancelariei îi șușoti o vorbă la ureche, apoi mi se adresă mie, dându-mi o palmă ușoară peste umăr: Mă ocup eu de asta. N-ai să fii dezamăgit. N-o mai dreranja pe Maiestatea Sa cu asemenea lucruri! Am sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
hoț, nici nelegiuit și nu risc să mă pomenesc azârlit în focul Gheenei. Numai că sora mea este tot printre leproși! Chipul lui Harun s-a posomorât. — Ai să te duci curând s-o vezi? — Aștept un cuvânt de la șeful cancelariei domnești. Prefer s-o văd după aceea, poate că voi avea vreo veste să-i dau. În săptămânile care au urmat, mi-am reluat câteva cursuri la școală, la medersa Bu-Inania. Mi s-a cerut să-mi povestesc călătoria în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lună. Am primit cu entuziasm, pentru că spitalele și ospiciile îmi stârniseră întotdeauna curiozitatea; am căzut de acord că aveam să încep din toamnă. Am lăsat să treacă două luni înainte de a mă întoarce la palat, nevrând să-i dau șefului cancelariei impresia că-l grăbesc. Acesta se arătă exagerat de amabil, îmi spuse că mă aștepta de săptămâni, îmi oferi sirop, îmi vorbi cu lacrimi în ochi despre unchiul meu dispărut, apoi îmi aduse la cunoștință, pe un ton aproape triumfător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fața, apoi m-am dus acasă la Harun. Eram încă foarte tulburat. — Din pricina unui nebun, în sfârșit am priceput! Vorbele mele erau sacadate și confuze. Am priceput pentru ce toate demersurile noastre se duc pe apa sâmbetei, pentru ce șeful cancelariei are, când mă primește, un ton atât de dulceag, un zâmbet atât de fals, pentru ce îmi face necontenit promisiuni pe care nu și le ține. Prietenul meu rămase nepăsător. Mi-am tras sufletul. — În orașul ăsta sunt mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Pentru a evita acest spectacol care-mi rănește inima, mă duc spre cortul suveranului, pe care-l găsesc sfătuindu-se cu păstrătorul sigiliului regal. Văzându-mă, monarhul îmi face semn să mă apropii. „Ascultă, îmi spune el, ce gândește șeful cancelariei noastre despre această zi!“ Acesta începe să explice pentru mine: „Spuneam stăpânului nostru că ceea ce s-a petrecut nu e un lucru chiar atât de rău, căci am arătat musulmanilor zelul nostru în războiul sfânt, fără ca portughezii să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
simtă suficient de zdrobiți pentru a încerca să se răzbune“. Dau din cap ca și cum aș fi de acord cu părerile lui, apoi întreb: „Dar morții, e adevărat că sunt cu sutele?“ Simțind o notă de răzvrătire și de ironie, șeful cancelariei nu mai zice nimic, numai că cel care reia discuția este de data asta chiar suveranul: „Nu există, printre morți, decât un mic număr de călăreți. Ceilalți nu sunt decât pedeștri, calici, neciopliți, coate-goale, așa cum există sute de mii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ci a preferat să trăiască precum un proscris în munții Rif, pândind prilejul de a se răzbuna pe bătrânul Zeruali. Nimic nu dovedește, Majestate, că agresorul a fost Harun. Munții ăștia mișună de bandiți care... Mi-a tăiat vorba șeful cancelariei, pe un ton încă și mai ridicat decât cel al suveranului: — A fost găsit cadavrul lui Zeruali. Era îngropat lângă o casă în care locuiau sora ta și bărbatul ei. Soldații au recunoscut victima, podoabele nefiindu-i luate. Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mea vândută la un târg de sclavi. Mi se înmuiaseră picioarele și eram leoarcă de sudoare, sudoarea rece a neputinței. M-am străduit totuși să articulez, anevoie, jalnic: — De ce anume sunt acuzat? Din nou și-a făcut auzit glasul șeful cancelariei, devenit arțăgos din pricina spaimei mele mult prea evidente: — De complicitate, granadinule! Pentru că ai lăsat un criminal în libertate, pentru că i-ai trimis victima la moarte, pentru că ai călcat în picioare clemența regală și ai abuzat de bunăvoința Stăpânului Nostru! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ochii gloatei. Totodată, nu pot uita că în trecut, atunci când ți-am încredințat misiuni, m-ai slujit cu credință. A tăcut. Cântărea totul în minte și m-am ferit să-l întrerup, deoarece îl simțeam că înclină spre clemență. Șeful cancelariei se aplecă spre el, cu intenția vădită de a-l influența, dar monarhul îi impuse tăcere, sec, după care decretă: — Nu vei suferi soarta ucigașului, Hassan, ci pe aceea a victimei. Ca și Zeruali, ești condamnat la surghiun. Vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moscheii andaluzilor, apoi pe ulița Olarilor, în vecinătatea zidului, ca să azvârl câțiva pumni de monezi de aur, primind în schimb laude și ovații. Punând la cale o asemenea paradă, îmi asumam niște riscuri. O vorbă răuvoitoare strecurată la urechea șefului cancelariei, apoi șușotită la urechea monarhului, și puteam fi arestat, acuzat că-mi bătusem joc de sancțiunea regală care mă lovea. Numai că riscul ăsta trebuia să mi-l asum, nu doar pentru a-mi măguli amorul propriu, ci și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu era căsătorit. Își ura slujba de învățător la școala publică, îi ura pe băieții care îi desenau portrete deloc elogioase în caiete și care i se strâmbau pe la spate. Adesea, le dădea de făcut exerciții ca să poată pleca în cancelarie, unde se așeza la fereastră și fuma. O să-i arate lumii într-o bună zi; o să treacă peste copilăria lui marcată de sărăcie, peste cocioaba în care crescuse împreună cu unsprezece frați și surori, peste tatăl bețiv și drogat, peste mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să luăm parte la dezarmarea elementelor germane care veneau În coloană dinspre Craiova și voiau să se retragă spre Transilvania.“ Îl vezi pe bătrân concentrat asupra poveștii lui și trăind totul de parcă ar fi aievea, de parcă s-ar afla În cancelaria unității și ar fi chiar el cel care trasează sarcini și stabilește strategii. În fond, te gândești tu, ce fel de războinic poate fi un Învățător de țară concentrat la 40 de ani să facă războiul, pus să instruiască recruți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poarta cazărmii. Se gândeau ce poate să-i aștepte dincolo de poartă, dar mai mult la ce or face cei de acasă fără ajutorul lor... Ofițerul de serviciu le-a studiat documentele. ― Sergent, i-ai în primire și prezintă-i la cancelarie domnului căpitan - i s-a adresat ofițerul sergentului de serviciu. ― Valiza în mână și, în șir indian, după mine, marș! - a comandat sergentul, cu un zâmbet abia vizibil. ― Dumitre, treci tu în față - i-a șoptit Todiriță. ― De când nu ați
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
urât plantonului și s-au așezat la taifas: ba "că ce credeți c-o să ne dea", ba "că ar fi bine să ne dea subiectul cutare"... Și, prinși în focul discuției, au uitat scopul pentru care ședeau în fața ușii, cu spatele la cancelarie, fără să mai privească în partea de unde trebuia să sosească profesorul. La un moment dat, unul își amintește de Crăcănel și-ntreabă înciudat: ― Mă, dar ce naiba e cu Crăcănel, de nu mai vine o-dată? La care, un glas nasal
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe toți elevii, fără excepție, în ziua de marți, 19 noiembrie 1919. A intrat în clasă abătut șî cu ochii scăldați în lacrimi. De obicei, cum se suia pe catedră, se și așeza pe scaun, pentru că drumul pe scări, de la Cancelarie până la clasă, îl obosea nespus de mult. De data asta, însă, a rămas în picioare, făcîndu-ne semn să ne așezăm. Văzîndu-i ochii înlăcrimați, ne-am gândit că i s-a întîmplat vreo nenorocire în familie. Dar era cu totul altceva
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să nu scrii ceva pe caiet. Izbutisem să fac câteva compuneri și teze bunicele, și cu toate că mă avea în ochi de silitor la materia lui, Nea Tomiță nu-mi pusese niciodată mai mult de opt, din pricina purtării. Totuși, când de la Cancelarie s-a cerut o listă cu cei mai buni din clasă la Română, ca să-i înscrie la concursurile de la "Tinerimea Romînă", Nea Tomiță m-a trecut și pe mine, printre alții, care aveau note mai mari de opt. Pe vremea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Tomiță ne-a cetit mai departe nu mai știu ce fabulă de Grigore Alexandrescu și tot timpul m-a privit surâzător, ca un Moș Crăciun din pozele de un leu de la librărie! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tot în ziua aceea am fost chemat la Cancelarie, ca să mă cunoască toți profesorii. Unii dintre ei mă priveau cu aceeași curiozitate cu care privești un câine pipernicit, care a scăpat de la înec un om în toată firea! Știi că este așa, și totuși parcă nu-ți vine să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
s-a mai ocupat de mine. Barbă a găsit de cuviință să-mi adreseze câteva cuvinte de circumstanță, felicitîndu-mă călduros, și am plecat. Peste cinci ani, ca elev în clasa a VII-a modernă, aveam să stau din nou în Cancelarie, în fața acelorași profesori, de astă dată, însă, într-o postură cu totul neașteptată și aproape de necrezut pentru un școlar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tata nu s-a arătat prea impresionat de toată povestea asta. În schimb, mama nu știa ce să-mi mai facă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
singur: ― Hă, hă, hă, hă, hăăăă! Clasa, încremenită o clipă, că nu știa ce să creadă, izbucnește într-un râs nemaipomenit, pe care Fischer cât abia poate să-l stăpânească. ― Ce, mogarule, ai înnebunit?! Ia să puftești cu mine la Cancelarie, la sfârșitul orei! Cum era fatal, toată întîmplarea a fost povestită Barosanului, cu cererea categorică de a-l elimina pe Chiorul care, după diagnosticul lui Fischer, dădea semne de alienație mintală! Chiorul, știind, ca dealtfel și noi toți, ce mină
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu pot, sau mai bine-zis nu mi-am permis să-i imit... încercai eu să mă eschivez. ― Cum? ― ...decât, continuai eu, imperturbabil, în fața colegilor... ― Aha! Și-n fața mea, de ce nu? ― Nu vă supărați, dar dacă se aude ceva la Cancelarie, vă închipuiți că numai bine n-o să-mi meargă! ― Cine ar putea să spună la Cancelarie? ― Mă iertați... dar în nici un caz colegii mei! ― Atunci, eu? ― ?!? ― Dar dacă îți făgăduiesc că n-am să spun nimic? ― Bine! Și i-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]