5,781 matches
-
metri înălțime și o circumferință variabilă. Pe pe-reții exteriori ai acestei coloane se lipesc simboluri ale sistemului, precum și tot felul de informații despre sistem. Coloanele de informare se așează, de regulă, în punctele aglomerate ale sistemului, de exemplu în fața cantinei unui sistem unde, în pauza de masă, oamenii au și timp să arunce o privire și să se informeze. Ele pot fi prezente și în cadrul stand-urilor, cu ocazia participării sistemului la diferite tîrguri sau expoziții. Coloanele de informare din
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
explicații. Pe culoarul de trecere către dormitorul alăturat, un dormitor foarte mare, probabil cel mai mare din cămin, cu cel puțin douăzeci de paturi, se circula în draci. Cel puțin la unele ore: plecare la cursuri, sosire, la orele de cantină ș.a.m.d... De la un moment încolo, văzându-l atât de absorbit, colegii nici nu-i mai dădeau atenție. Ăsta era Ion Schipor... Iar în lipsa lui, culcușul unde el, ditamai găliganul, se ghemuia în vârful patului, în locul acela strâmt de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
strige, însă se temu că, după toate cele întâmplate în amfiteatru, nu i-ar mai fi putut vorbi cu inima ușoară. Dar de fapt avea să-i fie dat vreodată să se apropie de ea fără crispare? În drum spre cantină, pentru masa de seară, traversau împreună linia de tramvai prin dreptul statuii lui Constantin Brâncoveanu din fața bisericii Sfântul Gheorghe, tragică și întunecată ca-ntotdeauna, și o tăiau pe străduța Jacques Élias, cu magazine vechi de zeci de ani, ieșind în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
simțea ființa plină de prezența ei. Atât de plină, că dogoarea dinăuntrul său aproape că-i dădea frisoane. Strada era toată o puzderie de lumini orbitoare, răspândite de jur împrejurul ochilor, străpungând violent bezna aburită a serii de iarnă. Dar drumul până la cantină dura atât de puțin! Deja dădeau colțul intrând pe strada Stoica Spătarul și abia dacă schimbaseră câteva cuvinte din cele de toate zilele. La întretăierea cu strada Radu Calomfirescu, Dragoș se opri, simțindu-se cuprins de un tremur lăuntric de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fața ei trecuse o undă de îndoială înainte de a deveni vizibilă respingerea. Nu sunt într-o stare sufletească potrivită, Dragoș. Poate altă dată. Doar Dumnezeu știa dacă avea să mai fie vreun altă dată. Străbăteau hărmălaia din prima sală a cantinei. Nicio masă nu era liberă și mulți așteptau încă, cine știe de când, să fie serviți. Dar nici în a doua sală nu se vedea vreun loc unde să te așezi. Așa că ajungeau în sala a treia, unde lumina era mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mesele din jur. Forfota străzii rămăsese dincolo de ziduri, dar și aici înăuntru toată lumea parcă era cuprinsă de un fel de freamăt. Aștepta ceva. Așteptarea din sufletul lui Dragoș deborda și trezea o stare de așteptare în toți cei aflați în cantină și în studențimea întreagă și în lumea întreagă. Mai exista oare cu adevărat tristețe de vreme ce dezamăgirea și durerea lui nu erau decât o dulce așteptare, aproape sigur fără nicio promisiune la capăt? Elena ședea în fața lui, la o masă de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de aho !... Ah !, o văd pe doamna domnișoară purtătoare de cuvânt a apelor fără de care nu se poate. Apa e viață, cum spunea omonimul meu grec cu care m-am văzut în Ohaio. Pa. Trebuie să plec ! Au adus la cantină salată á la grèc. O dimineață superbă ca orice dimineață superbă. Oamenii trec fericiți salutându-se în sus și în jos, semn indubitabil că liftul nu funcționează. Din colbul argintiu de stampă nordică apar în prim planul interesului dumneavoastră, exact
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
domestic cu plapume, perne și saltele. Dumneata ce dorești? M-a întrebat Savantul. Un fleac. O nimica toată. Un sfat despre acțiunea undelor Alpha prin intermediul cristalelor... Îmi pare rău, a replicat Savantul, dar acum mă ocup de cazarea studenților, de cantină, de burse, de fericirea acestor vlăstare ! Și a izbucnit într-un plâns sincer, bărbătesc, academic, întrerupt din când în când de intervenția a patru asistenți care îi ofereau o batistă proaspătă din teancul special prevăzut acestui scop. Puțin nedumerit, adică
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mutarea internatelor pe Marte. Specialiști în drăcii erau Pătrașcu Matei, Ionescu N. Viezure, Maniu Teodor și lista continua până-n a suta mie pană. Cu masa am rezolvat-o cu har și cu aprobarea seminarului "Melchisedec Episcopul" care avea și o cantină, așa că mai toată ziulica eram de strajă la revizorat ba, la nevoie, conțopiști voluntari la scris și la ce mai era nevoie. Și cum o minune are nevoie de o zi specială, iată-ne în 6 decembrie 1929, de Sfântul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
răscrucea asta. Apropo de căldură, lemne nu erau și se foloseau la încălzire cocenii, paiele, ciurlanii. Mâncarea, mai modern, se făcea la primus folosindu-se gaz lampant. În 1935 s-a resimțit din plin seceta. Guvernul de atunci a înființat cantine în toate comunele din Bugeac, deci și în Tabacu. Nimeni nu a suferit de foame. Poșta era spaima mea. Mi-era frică să nu vină suspendarea din post în avantajul cuiva cu o vechime mai mare. Și iată-mă la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
chiar foarte rar. E muncă multă aici. Da. Sunt aproape doi ani de viață și de lucru. Și inspecția a continuat, după rutină, pe registre, pe vorbe, iar pe registre: registrul de cheltuieli obștești, fondul școlii, registrul pentru alimente la cantina școlii, registrul de achiziții pentru ouă de viermi de mătase, etc,etc. În sfârșit procesul-verbal: “Alături de învățătorul Constantin I. Brumă activează și se străduiește în aceeași măsură și cu acelaș efort având și dragoste de muncă, tovarășa sa de viață
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
din comuna Câșlița-Dunăre, județul Ismail, încetând totodată delegarea de director a învățătorului Dobru Simion”. Ne-am mutat la școală. Cum fostul vecin Belocu renco fugise cu trupele sovietice și rămăsese casa goală, am transformat-o în bucătărie și magazie pentru cantina școlii iar în altă casă am înființat cantina. Tot aici am făcut un atelier pentru fete, țesătorie și lucru de mână iar în altă cameră atelier de împletituri. A mai fost încadrat la școala noastră învățătorul Moisenco Gheorghe, om serios
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de director a învățătorului Dobru Simion”. Ne-am mutat la școală. Cum fostul vecin Belocu renco fugise cu trupele sovietice și rămăsese casa goală, am transformat-o în bucătărie și magazie pentru cantina școlii iar în altă casă am înființat cantina. Tot aici am făcut un atelier pentru fete, țesătorie și lucru de mână iar în altă cameră atelier de împletituri. A mai fost încadrat la școala noastră învățătorul Moisenco Gheorghe, om serios și muncitor. Fusese până în 1940 director la școala
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
au fost concentrați învățătorii Dobru, Dănăilă și Malîi le-a ținut ea lecțiile la clase. A predat lucrul de mână la elevele din cursul primar, cu adulții și extrașcolarii a înființat atelierul de țesătorie, cursurile de dansuri populare, a condus cantina și a fost comandanta centrului extrașcolar de fete. Din atelierul de țesătorie al școlii sute de metri de pânză de in, cânepă și borangic au plecat către front prin Inspectoratul școlar. De unde, Doamne, atâta putere, atâta dragoste și atâtea renunțări
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
avea să aducă răspunsuri neașteptate. Mai era o ladă brașovenească plină cu alte multe secrete păzite de lacătul care refuza se se descuie. După mulți, foarte mulți ani, între fărâmături de hârtie, aveam să descoperim comoara, inutila comoară: registre de cantină școlară de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de tătuca cu șapcă și mustață Stalin la a cărui moarte o școală întreagă a fost trecută în vodevil de plânsete. Mai erau în ladă decorații de tinichea, șanuri de cizme militare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mă pricep să scot carnea albă din clește și din coadă, mă lupt, dificil, cu cei doi homari, stângăcia mea devine repede vizibilă și stârnește, constat, un zâmbet pe fețele perechii din capătul mesei. Atmosfera e plăcută, are ceva de cantină studențească. La un moment dat, devine chiar entuziastă. O ospătăriță anunță, strigând, ca să domine rumoarea din sală, că unul dintre clienți își sărbătorește ziua de naștere. Imediat, toată lumea cântă un "mulți ani trăiască" american, după care continuă să mănânce. Mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
responsabil avea „un căluș în gură”, am urât faptul că regimul ne-a drămuit cu atâta zgârcenie traiul zilnic exportând bunurile materiale la străini și am urât și mai mult faptul că, deși eram tovarăși, activiștii și vârfurile politice aveau cantine speciale, iar toată „dulceața pământului” luată din munca poporului era dirijată intenționat activiștilor și șefilor de instituții. După 1990, am sperat într-o rapidă transformare democratică a țării, dar nu mi-am putut închipui că vor apărea îmbogățiții de peste noapte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
special la balurile studențești mă străduiam să nu-mi dau de gol inapetitul pentru alcool, de parcă era vorba de o boală rușinoasă, urâtă, de care nu vroiam să afle nimeni. Balurile aveau loc, săptămânal, sâmbăta noaptea, și se organizau în cantina "Casei studenților", de pe Plevnei, scoțîn-du-se mesele și amenajîndu-se "un bufet". Cum nu prea dispuneam de bani, întrucît posibilitățile de a ieși din jena financiară se mărgineau la nopțile în care făceam pe hamalul în Gara de Est, nu puteam oferi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
slabi de înger, se speriau. Învățasem, de asemenea, cum să arunc cuțitul la distanță, ca indienii, înfigîndu-l într-un copac, și eram încîntat de câte ori găseam pe cineva care să-mi admire îndemînarea. În anul marii secete, în 1946, mâneam la cantina "Casei studenților". Nu primisem cartelă, din pricina unor neînțelegeri, și, împreună cu un grup de studenți, de la diverse facultăți, am pus la cale o stratagemă de a obține bonuri, pe sub mână. Misiunea mea, în cadrul acelui grup, era una de descurajare a ceîor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de a obține bonuri, pe sub mână. Misiunea mea, în cadrul acelui grup, era una de descurajare a ceîor care ar fi avut poftă să ne ceară cartelele sau să ne întrebe cum ne procuram bonurile. Când intram în marea sală a cantinei, luam de pe prima masă un cuțit și-l azvârleam prin aer să se înfigă, zbârnâind, în lemnul unei mese la care nu stătea nimeni. Și mă umflam în pene de fiecare dată, observând ce impresie putemică provoca acel gest "terorist
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
îndrăznisem prea mult imagi-nîndu-mi că puteam să încep o corespondență. "Unchiul George" a închis la loc ușa fără să-mi dea scrisoarea pe care, probabil, a aruncat-o. În acea vreme, mă învîrteam pe la marginile civilizației. Patru ani, mâncasem în cantine de internat. Acum, mâneam pe pervazul unei ferestre de bucătărie. Seara, auzeam din sufragerie zgomote de veselă, rumoare și ordine date servitoarei. Duminica la prânz, când "unchiul George" avea oaspeți, auzeam și râsete. De intrat, însă, n-am intrat niciodată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Într-un târziu, a apărut, somnoroasă, coana Veta pe care am lămurit-o cine eram și cine îmi dăduse adresa. După examenele de admitere, când m-am prezentat la Universitate să solicit un loc în căminele studențești și cartelă la cantină, un student din ultimul an, un blond spălăcit, mi-a pus în față o "adeziune". Nedumerit, am întrebat ce era. "Te înscrii, întîi, în "Tineretul progresist"", mi-a zis, sec, individul. "Și dacă nu vreau?" "în cazul ăsta, nu primești
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
clase; pe urmă a pomenit de capela cu balcon pentru cor, nu mai lipseau decît băncile pe care trebuia să le cumpere, dar toate aveau să vină la timpul lor, pe măsură ce primeau donațiile generoase din partea părinților. Le-a vorbit despre cantina pentru cei care rămîneau să ia masa de prînz și micul dejun din prima vineri a lunii, după prima Împărtășanie. Le-a vorbit și despre terenul unde puteau juca fotbal sub conducerea lui Morales și fără să se mai umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-ar fi întors la liceu, iar Mark ar fi fost proiectul ei pentru expoziție. Să slujească pe cei mulți: asta căutase toată viața, înarmată doar cu o diplomă în sociologie de la UNK. Profesoară suplinitoare în rezervația Winnebago, voluntară la cantinele persoanelor fără adăpost din LA, secretară responsabilă cu relațiile cu publicul la o firmă de avocatură din Chicago. De dragul unui potențial iubit din Boulder, făcuse pentru scurt timp până și pe militanta antiglobalizare, scandând sloganuri protestatare cu un zel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
disprețul calm al unui neam superior din naștere la Beji-neni, doamna de altă etnie, de altă istorie, de altă zariște cosmică care și ea urcă în cocie cu spondiloză și mult mai grasă întrucât ani în șir a lucrat la cantina ceapeului, și cum zic, așa se întreabă politicienii în abureala aceea a mea, se agită în dosul parbrizelor Patrol Nissan, Mercedes, Opel Vectra, stau acolo și dau din mâini, mișcă din sprâncene ca să ne dea de înțeles că țara e
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]