KorAP: Find »[drukola/base=caraghios & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...67 >

1,669 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

că mi-a fost amantă. Dacă va vrea să trăiască în liniște, și eu voi trăi în liniște; dacă se răzvrătește, o las imediat și plec cu banii. Nu vreau să fiu caraghios; în primul rând, nu vreau să fiu caraghios. — Mi se pare, observă prințul cu băgare de seamă, că Nastasia Filippovna e inteligentă. La ce bun, presimțind acest chin, s-ar băga singură în capcană? Doar ar putea să se mărite și cu altcineva. Asta mă miră. — Păi tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu compasiune, v-am spus adineaori că, acceptând, nu eu, ci dumneavoastră îmi faceți mie o onoare. La aceste cuvinte, ați râs și i-am auzit și pe ceilalți râzând. Poate că m-am exprimat foarte ridicol și am fost caraghios, dar mi s-a părut întotdeauna că... înțeleg în ce constă onoarea și sunt sigur că am spus adevărul. Acum ați vrut să vă nenorociți iremediabil, pentru că niciodată nu v-ați fi iertat singură acest pas; și nu sunteți vinovată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îl primise el însuși. Aglaia nu se jenă și citi. Biletul pentru Kolea conținea: „Dragă Kolea, fii bun și transmite-i Aglaiei Ivanovna scrisoarea sigilată pe care o anexez. Îți doresc sănătate. Al dumitale iubitor prinț L. Mâșkin.“ — Totuși e caraghios să aibă încredere într-un țânc, spuse jignitor Aglaia, înapoindu-i lui Kolea biletul și trecând disprețuitoare pe lângă el. Asemenea cuvinte Kolea chiar că nu putea suporta; special pentru această ocazie îl rugase pe Ganea să-i împrumute, neexplicându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dar, după părerea mea, nu aveți întrucâtva dreptate, răspunse prințul fără chef. — Mai bine-ați zice de-a dreptul că n-am dreptate deloc, nu mai umblați cu ocolișuri, cu “întrucâtva“! — Dacă doriți, nu aveți deloc dreptate. — Dacă doresc! E caraghios! Chiar credeți că nu știu și singur că e incorect să procedez așa, că banii sunt ai lui, voia lui și că din partea mea e un fel de violență? Dar dumneavoastră, prințe... nu cunoașteți viața. Ăstora dacă nu le bagi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
plec în străinătate“ (chiar mie mi-a spus că pleacă în străinătate, observă el ca între paranteze și privindu-l cumva aparte pe prinț în ochi); câteodată, ce-i drept, vrea numai să mă sperie, nu știu ce i se tot pare caraghios la mine. Iar alteori chiar se încruntă de-adevăratelea, se îmbufnează, nu scoate o vorbă; tocmai de asta mă tem. Într-un rând mi-am zis: ia să nu mă duc eu cu mâna goală, dar n-am izbutit decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se cutremură și-l privi fix. — Oho, halal de noi! râse el deodată, dezmeticindu-se de tot. Iartă-mă, frate, când capul mi-e atât de greu ca acum, și boala asta... devin distrat de tot, de tot și foarte caraghios. Dar nu asta voiam să te întreb... altceva voiam, dar nu-mi mai aduc aminte. Rămâi cu bine... Nu pe-acolo, spuse Rogojin. Am uitat! — Pe aici, pe aici, hai cu mine, îți arăt eu. IVtc "IV" Traversară camerele prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în revistă chipurile tuturor cunoscuților, nici unul nu s-a potrivit, așa că ne-am lăsat păgubași; asta-i tot; nu înțeleg de ce Nikolai Ardalionovici s-a gândit să ne aducă aminte de asta și să redeschidă discuția. Ceea ce atunci a fost caraghios și potrivit acum nu mai e deloc interesant. Pentru că se subînțelege o nouă prostie, caustică și jignitoare, i-o reteză Lizaveta Prokofievna. — Nu-i nici pe departe prostie, ci doar cel mai profund respect, spuse, absolut pe neașteptate, pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
făcu semn să nu întrerupă recitarea și apucă să se retragă îndărătul fotoliului, unde, sprijinindu-și de spătar cotul mâinii stângi, continuă să asculte balada, aflându-se deja, ca să zicem așa, într-o poziție mai comodă și nu atât de „caraghioasă“, cum era cea din fotoliu. La rândul ei, Lizaveta Prokofievna își flutură mâna de două ori spre cei intrați, poruncindu-le prin acest gest să se oprească. Între timp, prințul începu să-l studieze cu mare atenție pe oaspetele care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de mână. Ippolit o privea fix, cu același râs, care însă nu mai continua, ci parcă se oprise și îi înghețase pe chip. — Știți că am venit aici ca să văd copacii? Pe ăștia (arătă spre copacii din parc)... nu-i caraghios? Nu-i așa că nu-i nimic caraghios în asta? o întrebă el serios pe Lizaveta Prokofievna și căzu brusc pe gânduri; apoi, peste o clipă, își săltă capul și, curios, începu să caute cu ochii pe cineva. Îl căuta pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
același râs, care însă nu mai continua, ci parcă se oprise și îi înghețase pe chip. — Știți că am venit aici ca să văd copacii? Pe ăștia (arătă spre copacii din parc)... nu-i caraghios? Nu-i așa că nu-i nimic caraghios în asta? o întrebă el serios pe Lizaveta Prokofievna și căzu brusc pe gânduri; apoi, peste o clipă, își săltă capul și, curios, începu să caute cu ochii pe cineva. Îl căuta pe Evgheni Pavlovici care ședea foarte aproape, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
chiar altcuiva... Dar ce-i cu dumneavoastră? Vă e rău? — Se poate, se prea poate, și ați remarcat cu foarte multă finețe că, poate, nu pe dumneavoastră am vrut să vă abordez! Spunând aceste cuvinte, zâmbi cumva ciudat și chiar caraghios; însă deodată, parcă însuflețindu-se, exclamă: — Să nu-mi aduceți aminte ce am făcut acum trei zile! În acest răstimp mi-a fost foarte rușine... Știu că sunt vinovat... — Păi... păi ce-ați făcut atât de teribil? — Văd că dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
batista care îi acoperea fața, îi aruncă o privire rapidă, învăluindu-i toată figura speriată, pătrunse sensul cuvintelor lui și deodată izbucni într-un hohot de râs chiar sub ochii lui, un râset atât de vesel, de impetuos, atât de caraghios și molipsitor, încât Adelaida fu prima care nu rezistă, mai ales după ce-l privi și ea pe prinț, se repezi la sora ei, o îmbrățișă, izbucnind și ea într-un râs la fel de impetuos, școlăresc și vesel, ca al celeilalte. Uitându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
suportă iritarea ca și cum și-ar fi dat dinainte cuvântul că-l va cruța pe bolnav. Firește, acest lucru mă enerva: dar, mi se pare, lui îi trecuse prin minte să-l imite pe prinț în ce privește «smerenia creștină», ceea ce era întrucâtva caraghios. Acest băiat tânăr și înflăcărat imită, firește, totul; dar uneori mi s-a părut că ar fi timpul să trăiască și după mintea lui. Țin foarte mult la el. L-am chinuit și pe Surikov, cel care locuia deasupra noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a fost decât primul moment; pentru celălalt moment am plecat la Pavlovsk, dar despre asta am dat deja explicații destule». VIItc "VII" « Aveam un mic pistol de buzunar, mi-am făcut rost de el încă din copilărie, la vârsta aceea caraghioasă când deodată încep să-ți placă istoriile cu dueluri, cu atacuri de tâlhari, când îmi imaginam că voi fi provocat la duel și cu câtă distincție voi sta în dreptul pistolului atințit spre mine. În sertarul unde zăcea, am găsit trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ajunge negreșit la ideea oportună că, în esență, e chiar mai bine că mori? (Creștinii de felul lor au ajuns întotdeauna la această idee, ea e calul lor preferat de bătaie.) Și ce-or fi tot vrând ei cu acești caraghioși «copaci de la Pavlovsk»? Să-mi îndulcească ultimele ore de viață? Oare chiar nu înțeleg că, pe măsură ce mă voi cufunda mai mult în uitare, pe măsură ce mă voi atașa mai mult de această ultimă fantomă a vieții și dragostei, îndărătul cărora vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aici toate dezlegările îmi aparțin, asta mi-am zis-o demult... Am auzit că Adelaida, sora dumneavoastră, a spus atunci despre portretul meu că s-ar putea răsturna lumea cu asemenea frumusețe. Dar eu am renunțat la lume; vă pare caraghioasă această afirmație a mea, întâlnindu-mă împodobită cu dantele și briliante, înconjurată de bețivi și netrebnici? Nu țineți cont de asta, de-acum aproape că nu exist, o știu. Dumnezeu știe ce-o fi în acel ceva care trăiește în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
noapte, ca nu cumva să lase să se înțeleagă ceva, dar cu siguranță se pricepe să-i șoptească în fiecare zi câteva vorbe pe furiș, pentru că el umblă cu capul în nori și strălucește... Se zice că-i teribil de caraghios. Tot de la ele am aflat. Mi s-a părut că și de mine își râdeau pe față, mă refer la cele mari. Până la urmă și Ganea începu să se încrunte; poate că Varia insistase intenționat asupra acestui subiect, ca să poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
veți depăși niciodată pentru că toate sunteți la fel. — Aglaiei i s-ar fi făcut frică? explodă Varia, privindu-și cu dispreț fratele. Văd că, totuși, mârșav ți-e suflețelul! Voi toți nu faceți nici cât negru sub unghie. Chiar dacă-i caraghioasă și ciudată, în schimb e mai onestă de o mie de ori decât voi toți. — Bine, nu-i nimic, nu te supăra, mormăi iarăși Ganea, mulțumit de sine. — Numai de mama mi-e milă, continuă Varia. Mă tem, tare mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
istorie obișnuită! strigă Varia. — Ți-am spus doar: e un „intrigant și un băiețandru“, zise Ganea. — Varvara Ardalionovna, permiteți-mi să vorbesc. Desigur, pe prinț nu-l pot nici iubi, nici respecta; dar e într-adevăr un om bun, deși... caraghios. Însă n-aș avea absolut nici un motiv să-l urăsc; m-am prefăcut că nu înțeleg când fratele dumneavoastră mă instiga împotriva prințului; plănuiam să râd în momentul deznodământului. Știam că pe fratele dumneavoastră îl va lua gura pe dinainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
consolați, ha-ha! Sunteți un copil, prințe! Totuși, observ că mă tratați ca pe un... ca pe o ceașcă de porțelan... Nu-i nimic, nu-i nimic, nu mă supăr. În orice caz, între noi s-a închegat o discuție foarte caraghioasă; prințe, uneori sunteți chiar ca un copil. De altfel, să știți că aș fi vrut să fiu ceva mai bun decât un Osterman; pentru Osterman n-ar merita să învii din morți... Oricum, văd că trebuie să mor mai repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vadă el atunci! Dar în fața acestei lumi... mizerabile se închină! Nu numai de Belokonskaia vorbesc: bătrânica-i ticăloasă, are un caracter mizerabil, dar e deșteaptă și se pricepe să-i țină pe toți în frâu. O, ce josnicie! Și-i caraghios: întotdeauna am fost oameni de condiție mijlocie, de cea mai mijlocie dintre condiții, iar acum ce i-a apucat? La ce bun vor să intre în protipendadă? Și surorile tot spre lumea bună trag; le-a zăpăcit prințul Ș. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
n-aveam la mine decât scrisoarea Lizavetei Prokofievna? Nu dumneavoastră, ca unui fiu, mi-ați dat într-adevăr un sfat pe care nu-l voi uita niciodată? — Ce faci atâta caz? îl întrebă Belokonskaia, înciudată. Ești un om bun, dar caraghios: îți dă cineva doi gologani, iar tu îi mulțumești de parcă ți-ar fi salvat viața. Crezi că-i lăudabil ceea ce faci, dar omului i se face lehamite de tine. Părea gata-gata să se supere, dar deodată izbucni în râs, ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nou avânt febril, adresându-i-se bătrânelului cu un fel de încredere deosebită și chiar confidențial. Ieri Aglaia Ivanovna mi-a interzis să vorbesc și chiar mi-a precizat subiectele la care nu trebuie să mă refer: știe că sunt caraghios când le abordez! Am douăzeci și șase de ani și câteva luni, însă știu și singur că sunt ca un copil. Am spus demult că nu am dreptul să-mi exprim ideea; numai la Moscova, cu Rogojin, am vorbit deschis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu am dreptul să-mi exprim ideea; numai la Moscova, cu Rogojin, am vorbit deschis... L-am citit împreună pe Pușkin, toată opera; nu știa nimic, nici măcar numele lui Pușkin... Întotdeauna mi-e teamă ca nu cumva, prin înfățișarea mea caraghioasă, să compromit ceea ce gândesc și să-mi discreditez ideea principală. Nu am gesticulație. Gesticulația mea este întotdeauna contrară, ceea ce provoacă râsul și înjosește ideea. Nici simțul măsurii nu-l am și asta-i important; aș zice chiar că e lucrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
revine o puzderie de oameni înapoiați și răi? Marea mea bucurie e acum că m-am convins că nu despre o puzderie e vorba, ci despre un material viu! N-are rost să ne jenăm nici de faptul că suntem caraghioși, nu-i așa? Căci într-adevăr așa e: suntem caraghioși, ușuratici, cu apucături rele, ne plictisim, nu ne pricepem să privim, nu ne pricepem să înțelegem, cu toții suntem doar așa, și eu, și dumneavoastră, și ei! Doar nu vă jignește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]