8,983 matches
-
care folosirea forței este legitimă." În legătură cu folosirea licită a forței, inclusiv problemele centralizării, la sesiunea din 1972, în lipsa unui consens, s-au redactat două variante de text. Prima variantă propusă de delegațiile occidentale a reprezentat o referire generală la "dispozițiile Cartei privind cazurile în care folosirea forței este legitimă"45. Întărit cu clauza prohibitivă din al doilea paragraf (inspirat din propunerea delegației române 46) enunțul din varianta I prezenta avantajul că, întrucât nu făcea trimitere la texte anumite din Cartă, permitea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dispozițiile Cartei privind cazurile în care folosirea forței este legitimă"45. Întărit cu clauza prohibitivă din al doilea paragraf (inspirat din propunerea delegației române 46) enunțul din varianta I prezenta avantajul că, întrucât nu făcea trimitere la texte anumite din Cartă, permitea să fie interpretat, în sensul că folosirea forței armate este legitimă numai în exercitarea dreptului de autoapărare individuală sau colectivă și pe baza unei decizii a Consiliului de Securitate, pentru declanșarea acțiunii internaționale de constrângere pentru menținerea sau restabilirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
intervenției din Irak, azi). A doua variantă, propusă de țările nealiniate, îndeosebi latino-americane, tindea să reglementeze problema folosirii centralizate a forței armate și menționa expres că folosirea forței armate este legitimă în cazurile prevăzute de art. 51 și 53 din Carta Națiunilor Unite 47. Această ultimă variantă prezenta, în comparație cu prima, dezavantajul referirii la problemele mult discutate, dar insuficient cristalizate ale centralizării folosirii forței armate și rolul organelor O.N.U. în executarea funcției de menținere a păcii; în afară de aceasta, propunerea latino-americană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
variantă prezenta, în comparație cu prima, dezavantajul referirii la problemele mult discutate, dar insuficient cristalizate ale centralizării folosirii forței armate și rolul organelor O.N.U. în executarea funcției de menținere a păcii; în afară de aceasta, propunerea latino-americană făcea trimitere la texte din Cartă căzute în desuetudine (art. 53). La sesiunile din 1973 și 1974, discuțiile s-au purtat cu precădere pe baza textului variantei I. A fost acceptat primul alineat al variantei I, care a devenit actualul articol 6 și s-a căzut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
că interpretarea care trebuie dată acestui text nu poate fi decât aceea că folosirea legitimă a forței este permisă numai pentru exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă, pe baza unei decizii a Consiliului de Securitate, conform art. 51 din Carta Națiunilor Unite 48. 8. Dreptul popoarelor la autodeterminare "Nimic din prezenta definiție și, în special, prevederile art. 3, nu va putea în nici un fel să afecteze dreptul la autodeterminare, la libertate și independență, așa cum rezultă din Cartă, al popoarelor lipsite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
art. 51 din Carta Națiunilor Unite 48. 8. Dreptul popoarelor la autodeterminare "Nimic din prezenta definiție și, în special, prevederile art. 3, nu va putea în nici un fel să afecteze dreptul la autodeterminare, la libertate și independență, așa cum rezultă din Cartă, al popoarelor lipsite cu forța de acest drept și la care se referă Declarația asupra principiilor dreptului internațional, în special al popoarelor aflate sub regimuri de dominație străină, și nici dreptul popoarelor de a lupta în acest scop și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
drept și la care se referă Declarația asupra principiilor dreptului internațional, în special al popoarelor aflate sub regimuri de dominație străină, și nici dreptul popoarelor de a lupta în acest scop și de a solicita și obține ajutor potrivit principiilor Cartei și în conformitate cu declarația sus-menționată" (Art. 7). Articolul 7 a fost elaborat pe baza propunerilor delegațiilor Sudanului, Ghanei, Siriei și României 49. Textul articolului menționat reafirmă dreptul la autodeterminare, libertate și independență al popoarelor, "lipsite cu forța de acest drept"; dreptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ar fi putut, dacă n-ar fi fost deosebit de periculoasă pentru cei "doi mari incendiatori ai lumii" S.U.A. și U.R.S.S., să contribuie la eliminarea posibilităților de a se încerca justificarea unor acte agresive la adăpostul impreciziei unor prevederi ale Cartei. În acest context, definiția agresiunii reprezintă un instrument juridic util și eficient, îndeosebi pentru țările mici și mijlocii, dar și pentru Consiliul de Securitate. Vital interesată în edificarea de relații prietenești și de colaborare între popoare, România, care a participat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dar participă azi în "grupul de state" ale căror trupe se află în Irak, Afganistan și cine știe? mâine în Iran! Revenind, ambele delegații erau, de asemenea, interesate ca în textul Definiției să fie menționate articolele 53 și 107 din Carta Națiunilor Unite, ale căror texte au rezultat în Înțelegerea celor doi Mari de la Teheran și Yalta și menținute, nu prea demult, și la Malta. Aceste prevederi ale Cartei O.N.U. le dădeau posibilitatea "învingătorilor" să intervină, inclusiv cu forța
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ca în textul Definiției să fie menționate articolele 53 și 107 din Carta Națiunilor Unite, ale căror texte au rezultat în Înțelegerea celor doi Mari de la Teheran și Yalta și menținute, nu prea demult, și la Malta. Aceste prevederi ale Cartei O.N.U. le dădeau posibilitatea "învingătorilor" să intervină, inclusiv cu forța armată, în fostele state inamice din cel de-al II-lea Război Mondial dacă, după aprecierea lor, elemente ale vechiului regim fascist ar fi reapărut. Era un pretext
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
păcii sau a unui act de agresiune și recomandă sau hotărăște măsurile ce urmează a fi luate, conform articolelor 41 și 42 pentru menținerea sau restabilirea păcii și securității internaționale; Reamintind, de asemenea, datoria pe care o au statele, conform Cartei, de a rezolva diferendele lor internaționale prin mijloace pașnice pentru a nu pune în pericol pacea, securitatea și justiția internațională; Având în vedere că nici o prevedere a prezentei definiții nu va fi interpretată ca lărgind sau diminuând în vreun fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a rezolva diferendele lor internaționale prin mijloace pașnice pentru a nu pune în pericol pacea, securitatea și justiția internațională; Având în vedere că nici o prevedere a prezentei definiții nu va fi interpretată ca lărgind sau diminuând în vreun fel dispozițiile Cartei Națiunilor Unite cu privire la funcțiile și competențele organelor Națiunilor Unite; Considerând, de asemenea, că, întrucât agresiunea este cea mai gravă și periculoasă formă a folosirii ilegale a forței, dat fiind condițiile create de existența tuturor tipurilor de arme de distrugere în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
știrbi integritatea teritorială; Reafirmând, de asemenea, că teritoriul unui Stat nu poate fi violat și nu poate constitui fie chiar temporar obiectul unei ocupații militare sau altor măsuri de folosire a forței, luate de către un stat, în contradicție cu prevederile Cartei și că nu poate să facă obiectul unei dobândiri de către un alt stat ca urmare a unor asemenea măsuri sau amenințări cu ele; Reafirmând, de asemenea, prevederile Declarației asupra principiilor de drept internațional referitoare la relațiile prietenești și de cooperare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
poate să facă obiectul unei dobândiri de către un alt stat ca urmare a unor asemenea măsuri sau amenințări cu ele; Reafirmând, de asemenea, prevederile Declarației asupra principiilor de drept internațional referitoare la relațiile prietenești și de cooperare între state, în conformitate cu Carta O.N.U.; Convinse că adoptarea unei definiții a agresiunii trebuie să aibă ca efect descurajarea unui potențial agresor, ar ușura constatarea actelor de agresiune și luarea de măsuri pentru reprimarea acestor acte, ar facilita, de asemenea, protecția drepturilor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
servească drept îndrumar în astfel de determinări, Adoptă următoarea definiție a agresiunii: Articolul 1 Agresiunea este folosirea forței armate de către un stat împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independenței politice a unui alt stat sau în orice alt mod incompatibil cu Carta Națiunilor Unite, așa cum se prevede în această definiție: Notă explicativă: În această definiție termenul "Stat": (a) este folosit fără prejudicierea problemelor privind recunoașterea ori dacă un stat este membru al Națiunilor Unite, și (b) include conceptul de "grup de state
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
În această definiție termenul "Stat": (a) este folosit fără prejudicierea problemelor privind recunoașterea ori dacă un stat este membru al Națiunilor Unite, și (b) include conceptul de "grup de state", când este cazul. Articolul 2 Folosirea forței armate prin violarea Cartei de către un stat care acționează primul constituie dovada suficientă, până la proba contrarie, a unui act de agresiune, deși Consiliul de Securitate poate să conchidă conform Cartei că o astfel de calificare, că un act de agresiune ce ar fi comis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de "grup de state", când este cazul. Articolul 2 Folosirea forței armate prin violarea Cartei de către un stat care acționează primul constituie dovada suficientă, până la proba contrarie, a unui act de agresiune, deși Consiliul de Securitate poate să conchidă conform Cartei că o astfel de calificare, că un act de agresiune ce ar fi comis, nu ar fi justificată ținând seama de alte împrejurări pertinente, inclusiv faptul că actele în cauză sau consecințele lor nu sunt de o gravitate suficientă. Articolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cuprinse mai sus, sau faptul de a se angaja substanțial la o altfel de acțiune. Articolul 4 Enumerarea actelor de mai sus nu este limitativă iar Consiliul de Securitate poate califica și alte acte ca acte de agresiune, conform prevederilor Cartei. Articolul 5 1. Nici un considerent de orice natură ar fi el, politică, economică, militară sau de un alt fel nu poate să justifice un act de agresiune. 2. Un război de agresiune este o crimă împotriva păcii internaționale. Agresiunea atrage
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dobândire teritorială, nici un avantaj special rezultând dintr-o agresiune nu sunt permise, nu sunt licite și nu vor fi recunoscute ca atare. Articolul 6 Nimic în prezenta definiție nu va fi interpretat ca lărgind sau restrângând în vreun fel prevederile Cartei, inclusiv prevederile referitoare la cazurile în care folosirea forței este legitimă. Articolul 7 Nimic în prezenta definiție și în special art. 3 nu va putea în nici un fel să aducă atingere dreptului la autodeterminare, la libertate și independență, așa cum rezultă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
prevederile referitoare la cazurile în care folosirea forței este legitimă. Articolul 7 Nimic în prezenta definiție și în special art. 3 nu va putea în nici un fel să aducă atingere dreptului la autodeterminare, la libertate și independență, așa cum rezultă din Cartă, al popoarelor lipsite prin forță de acest drept, popoare la care se referă Declarația privind principiile de drept internațional referitor la relațiile prietenești și de cooperare între state, în conformitate cu Carta O.N.U., în special popoarele care sunt supuse unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dreptului la autodeterminare, la libertate și independență, așa cum rezultă din Cartă, al popoarelor lipsite prin forță de acest drept, popoare la care se referă Declarația privind principiile de drept internațional referitor la relațiile prietenești și de cooperare între state, în conformitate cu Carta O.N.U., în special popoarele care sunt supuse unor regimuri coloniale sau rasiste sau unor altor forme de dominație străină. Articolul 8 În interpretarea și aplicarea lor, dispozițiile de mai sus sunt legate între ele și fiecare prevedere trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
preciza, în articolul III, că statele celor două pacte se vor consulta reciproc, în cazul apariției unei situații care ar putea crea pericol pentru menținerea păcii sau securității în Europa, pentru adoptarea și înfăptuirea unor asemenea măsuri comune care, în conformitate cu Carta O.N.U., pot fi găsite corespunzătoare pentru reglementarea pașnică: Pactul s-ar fi încheiat pe termen de 25 de ani56. La 4 februarie 1960, în cadrul Consfătuirii ordinare a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varșovia s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
o decizie asemănătoare din partea Cehoslovaciei și Ungariei, care ar fi preferat ca statele în cauză să evolueze independent. Noul sistem de securitate a fost concretizat prin semnarea la Paris, în noiembrie 1990, a Tratatului referitor la forțele convenționale din Europa, Carta de la Paris echivalând, pentru Europa și pe plan mai larg, sfârșitul, în fapt, al Războiului Rece. Evenimentele din statele baltice au stimulat Ungaria, Cehoslovacia și Polonia în aprecierea lor că, în realitate, U.R.S.S. nu le apăra de o eventuală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
am ceva în plus de comunicat în afară de ceea ce spuseseră autoritățile române. Dar că, personal, nu ignor faptul că un funcționar O.N.U. este independent față de statele membre, inclusiv de statul a cărui cetățenie o are (potrivit art. 100 din Cartă) și că aflându-se în serviciul acesteia, se bucură de privilegii și imunități, chiar și față de statul al cărui cetățean este; cu toate acestea, un funcționar O.N.U. nu se poate deroba de obligațiile de cetățean pe care le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
drept internațional aplicabil între statele aparținând "sistemului socialist mondial", diferit, în esența sa, de dreptul internațional universal obligatoriu. Era subliniată, în context, obligativitatea asigurării unei concordanțe depline între normele aplicabile între statele europene și postulatele indivizibile și universal valabile ale Cartei Națiunilor Unite. Pentru înțelegerea deplină a sensului atribuit de autori acestui aspect, este util de amintit paragraful invocat de ei din dispozitivul "Declarației cu privire la întărirea securității internaționale", adoptată în unanimitate de Adunarea Generală a O.N.U., la 16 decembrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]