2,847 matches
-
loc, iar eu țip, fiind supt Înapoi Între picioarele mamei mele, care se face din nou foarte grasă. Și Încă puțin Înapoi, când o lingură de argint se oprește din legănat și un termometru se Întoarce În cutia lui de catifea. Sputnikul Își fugărește dâra de fum până când intră la loc În rampa de lansare, iar poliomielita Începe să bântuie. Apare o secvență scurtă cu tatăl meu la douăzeci de ani, În rol de clarinetist, cântând o piesă de Artie Shaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înjunghierile și decapitările și scoaterea ochilor și eviscerările zemoase.) Am deschis cărțulia broșată și mi-am plecat capul. Părul mi-a căzut În față, făcând să dispară totul - Maxine, domnul da Silva, mușcatele din seră - În afară de carte. De după perdeaua de catifea, vocea mea de cântăreț ambulant a Început să toarcă. ― Afrodita și-a dat jos faimosul brâu, În care erau țesute toate farmecele iubirii, potența, dorința, șoaptele de dragoste și forța seducției, și care Îi lăsa fără prudență și judecată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne Întâlnim a doua zi, Într-o marți seara. Obiectul Obscur mi-a scris adresa ei și Tessie m-a dus cu mașina până acolo. Când am fost condusă În bibliotecă, am găsit-o stând pe o canapea verde de catifea. Nu mai avea pantofii de piele În picioare, dar Încă mai era Îmbrăcată cu uniforma. Părul roșcat și lung Îi era legat la spate, ca să-i fie mai ușor să facă ce tocmai făcea și anume să-și aprindă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
buze orice reziduuri lipicioase lăsate de filtru. Uneori pe buza inferioară se lipesc bucățele de hârtie și fumătorul, dezlipindu-le, Își dezvăluie dinții de jos, profilați pe gingia cărnoasă. Iar dacă fumătorul scoate rotocoale de fum, ajungi să vezi până În fundul catifelei Întunecate din interiorul obrajilor. Așa mergeau treburile cu Obiectul Obscur. O țigară În pat era piatra de mormânt care marca sfârșitul fiecărei zile și stuful prin care Își respira Întoarcerea la viață În fiecare dimineață. Ați auzit de artiști ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
butoiașelor de bere și pachetele cu șase doze de bere. Mașini pline de adolescenți erau pe drum. Ca și mine și Obiectul. Pudrate și rujate, cu părul cârlionțat cu fierul Încins, plecaserăm și noi spre petrecere. În fuste subțiri, de catifea reiată, și cu saboți În picioare, am apărut pe peluză. Dar Obiectul mă opri pe verandă Înainte să intrăm. Își mușca buza. Ești prietena mea cea mai bună, da? ― Da. ― Bine. Câteodată am impresia că-mi miroase gura. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Invadarea Ciprului parcă nici nu avusese loc. Femeile se adunau În bucătărie, pregătind de mâncare, iar bărbații stăteau În sufragerie, purtând conversații cu voce scăzută. Milton aduse butelcile prăfuite din bar. Scoase sticla de Crown Royal din sacul ei de catifea purpurie și o oferi musafirilor. Vechiul nostru joc de table a fost scos de sub un teanc de alte jocuri și câteva dintre femeile mai bătrâne au Început să bată mătănii. Toată lumea știa că fugisem, dar nimeni nu știa de ce. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asta nu e În stare să-și Împartă atenția. Mirosul de piscină Îl distrage. Și asta se Întâmplă de peste o săptămână. Întorcându-și capul, care Îi pulsează de la efortul Florei, domnul Go se uită la coada formată În fața cordonului de catifea. Cele cincizeci și ceva de scaune de aici, din Sala de Spectacole, sunt aproape goale. În lumina albastră se văd doar câteva capete de bărbați, unii singuri, cu fața spre scenă, câțiva ca domnul Go, călăriți de o Însoțitoare: oxigenatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scaune de aici, din Sala de Spectacole, sunt aproape goale. În lumina albastră se văd doar câteva capete de bărbați, unii singuri, cu fața spre scenă, câțiva ca domnul Go, călăriți de o Însoțitoare: oxigenatele acelea ecvestre. În spatele cordonului de catifea se Înalță niște trepte mărginite de lumini care clipesc. Ca să urci acele trepte, trebuie să plătești o taxă suplimentară de cinci dolari. Când ajungi la etajul clubului (așa auzise domnul Go), singura opțiune pe care o ai e să intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajungea până la glezne. Pe ochi avea niște ochelari de soare de motociclist, a căror bandă elastică Îi Înconjura figura impunătoare, cu maxilare prelungi, iar În vârful capului era proțăpit - sau mai degrabă plutea - galionul spaniol al unei pălării maro de catifea. Acest personaj nu făcea parte din lumea mea suburbană, prin urmare mi se păruse exotic. Și totuși Îmi era familiar, reprezentativ pentru energiile creatoare deosebite ale orașului meu de baștină. În orice caz, m-am bucurat să-l văd. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din parâmă de vapor. Voiam să mă uit la toate, dar când am pătruns În cameră, atenția mi-a fost atrasă de spectacolul măreț de pe pat. Desdemona stătea În capul oaselor, ca o regină, sprijinită de o pernă mare de catifea reiată bej, care purta denumirea de „soț“. Brațele pernei o Înconjurau. Dintr-un buzunar elastic de pe marginea unui braț ieșeau o pompă aspiratoare și două sau trei sticluțe cu medicamente. Desdemona era Îmbrăcată cu o cămașă de noapte albă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și colaci; Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. Iată vine nunta-ntreagă - vornicel e-un grierel, Ii sar purici înainte cu potcoave de oțel; În veșmânt de catifele, un bondar rotund în pântec Somnoros pe nas ca popii glăsuește-ncet un cântec; O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur; Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
primite. Cu toate acestea, nu-l văzuse pe naifu decât o singură dată. Când a fost la castelul Edo împreună cu un sol de la Manila a văzut în camera de primire un bătrân ce sta nepăsător pe un scaun îmbrăcat în catifea. Nu rostea nici un cuvânt, ci doar asculta neclintit discuția sfetnicilor săi cu solul și privea cu ochi goliți de expresie darurile neobișnuite aduse de acesta. Însă chipul și ochii săi lipsiți de expresie au rămas în memoria misionarului și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vânzare în Nueva España. Când le-am sugerat țesăturile din mătase, paravanele pliante, armele și săbiile, s-au uitat unul la altul mulțumiți și m-au întrebat dacă în Nueva España vor putea să facă rost de fire de mătase, catifea și fildeș mai ieftin decât în China. Numai că în Nueva España, le-am răspuns eu înadins zeflemitor, lumea se încrede doar în creștini. În negoț, doar dacă ești credincios meriți încredere. La care ei zâmbiră mânzește, așa cum fac adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uneltele marinărești, praful de pușcă, fierul, cuprul sau cuiele care erau aduse în fiecare an din Sevilia în Acapulco puteau fi dobândite din Japonia la un preț mult mai mic, în timp ce japonezii voiau să cumpere la un preț bun mătasea, catifeaua și lâna din Nueva España pentru că aici erau ieftine. De asemenea, cositorul de care Nueva España avea nevoie putea fi adusă din Nagasaki, Hirado sau Satsuma unde se găsea din belșug. Am enumerat răspicat, unul câte unul, și neajunsurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avut atunci sentimentul că această țară este un ținut vrednic de binecuvântarea Domnului: „Fericiți cei blânzi.” Dar de fapt Japonia nu era un ținut chiar atât de blând. Parcă văd aievea chipul bătrânului care stătea așezat pe un scaun de catifea într-una din încăperile castelului Edo unde ne-au dus curând după aceea. Edo - un oraș cu nimic mai prejos decât orice oraș din Europa. Ziduri lungi și negre împresoară cartierele în care se află casele nobililor daimyō sau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înșelătoare coridoare întunecate strălucind negru. După ce am străbătut câteva coridoare întortocheate ca într-un mușuroi de furnici, l-am văzut pentru prima dată pe bătrânul de vreo șaizeci de ani, potrivit de statură, care stătea așezat într-un scaun de catifea. Bătrânul era în mijlocul unei întrevederi cu seniorul cel mai puternic din Japonia, dar când s-a retras, acesta s-a făcut una pământul ca un sclav și s-a aplecat atât adânc, de parcă ar fi sărutat podeaua. Bătrânul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să ia legătura cu mine și acestea au fost primele mele fapte de propovăduire, dar prin această îndeletnicire neîngăduită și tainică nu aveam cum să-mi împlinesc visurile. În minte îmi apărea mereu chipul bătrânului așezat pe un scaun de catifea într-o încăpere din adâncul castelului și dornic de negoț cu Nueva España. Acum n-o să mă mai lupt cu bătrânul japonez. Odinioară țelul vieții mele, Japonia s-a retras undeva în depărtare, unde n-o mai pot ajunge. Învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din Manila. Am aflat că asuprirea creștinilor pe tot cuprinsul Japoniei a început în luna februarie a anului ce a urmat plecării noastre. Chiar în timpul când noi așteptam să ridicăm ancora din Havana, în Japonia, bătrânul așezat în scaun de catifea dădea atunci pe neașteptate un edict prin care nu numai misionarii, ci și credincioșii japonezi erau alungați din țară și prin care venerarea credinței creștine era oprită pretutindeni în Japonia. Eu și solii nu știam nimic. Neștiutori, ne pregăteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trimiși în surghiun pentru totdeauna. Pe corabia care se îndrepta către Manila se aflau și războinici creștini de seamă precum senior Ukon Takayama sau senior Juan Naitō.* În timp ce citeam copiile, prin fața ochilor îmi trecea, bătrânului așezat în scaunul său de catifea. Acel cârmuitor rotofei cu chip de chinez ne-a înfrânt până la urmă pe noi, creștinii, în lumea politicii, așa cum Nero i-a înfrânt pe apostoli. Însă, dacă el a dobândit o victorie în lupta politică, atunci creștinii au învins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
soarta pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Nu mai socotesc drept o înfrângere apropiata mea moarte. M-am luptat cu Japonia și am fost înfrânt... Îmi vine din nou în minte bătrânul acela rotofei așezat în scaunul lui de catifea. Poate bătrânul crede că m-a învins. Dar nu va înțelege în veci că Domnul nostru Iisus, cu toate că a fost înfrânt în lumea ocârmuirii arhiereului Caiafa și ucis pe cruce, a preschimbat totul în triumf prin moartea Lui. Socotește, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
inimă caldă și bună, cea mai caldă și cea mai bună din lume, bate, parcă, și mai tare. Sorin a spus cel mai frumos cuvânt din lume. Primul cuvânt din viața sa. O lacrimă se plimbă agale pe obrazul de catifea al mamei. O lacrimă și un zâmbet. Ma-ma, ma-ma! La spălat Când a văzut, prima dată, cădița cea verde, n-a știut ce se întâmplă. Până să-și dea seama, mămica și tăticul îi scoseseră hăinuțele, iar acum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
multe jucării. Nu e ziua nici a Sorinei, nici a lui Sorin. Dar, pentru că amândoi au fost cuminți și ascultători, mama și tata le-au adus un ursuleț de pluș, căruia cei doi i-au zis Mormăilă, o pisicuță de catifea - Miți, rățușca Mac-Mac (pe care fetița a dus-o în baie și-a așezat-o în cadă pe oglinda apei), și... Pentru cei doi copii, pinguinul, pelicanul, găinușa și toți ceilalți prieteni ai lor sunt tot niște copii, foarte mici
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
răspunde pasărea. Da, da, gâscanul, Sică zice Sorin și o pornește către casa bunicului. Dar, nu singur. „Gaa! Gaa!” Rilă Când l-am găsit, într-o margine de pădure, era un ghemotoc pufos și moale, cu niște urechi ca de catifea și ochi care-i priveau cu mare teamă. Copiii - care, bineînțeles, nu merg prin pădure decât însosiți de nedespărțiții lor prieteni - n au știut, mai întâi, ce să facă. S-au uitat rând pe rând la Cuțulache și Motănel, apoi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
chinez l-ar fi făcut să arate ca nou dându-l cu un frumos lac roșuaprins și cu auriu lucitor. Pentru că era destul de adânc, au pus pe fund polistiren expandat În formă de păstăi, iar pe deasupra venea o bucată de catifea - poliester bej, oribil! Și așa am ajuns eu să fiu expusă În amfiteatrul muzeului, Într-un imens coșciug negru lăcuit, pe care erau sculptate animale imaginare și numele ocupantului său de drept care mă va căuta negreșit, cu o notificare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de umor și de greșeli, „ist nicht sehr gute“. Avea o tunsoare scurtă, Îndrăzneață. Purta ochelari moderni, cu rame mici În formă de ochi de pisică, stil retro anii ’50, foarte la modă. Era Îmbrăcată cu un sacou cafeniu din catifea reiată, pantaloni kaki și un pulover negru pe gât. Părea Într-adevăr competentă. Ar fi putut la fel de bine să fie ghid În Maine sau München. —Orașul chinez de la graniță are hotel foarte bun, continuă Lulu. Acolo veți fi cazați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]