1,815 matches
-
marea din jur. M-am pomenit strigată de ai mei. Am întors capul. Pe colinele din jur, ca în Păsările lui Hitchcock, se adunau pâlcuri, pâlcuri, bărbați localnici, ca într-o amenințare teribilă și mută. Bărbații familiei mi-au ținut cearșafurile paravan la ieșirea din mare. Am plecat așa, învăluită din creștet până în tălpi, flancată de ei, direct spre autobuz, străbătând șirurile de azeri de culoarea cafelei cu lapte, cu privirile larg holbate la mine ca la un pericol și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se scuză, și, deodată, cum se întâmplă uneori, deveni etern. Un sfert de oră mai târziu, când trupurile erau încă înlănțuite, Marta șopti, Marçal, Ce e, întrebă el, somnoros, Mi-a întârziat două zile. În ocrotitoarea tăcere din cameră, între cearșafurile răvășite de agitația amoroasă de adineauri, bărbatul și-a auzit nevasta comunicându-i că i-a întârziat ciclul două zile, și vestea i s-a părut ceva nemaiauzit și absolut incredibil, un al doilea fiat lux într-o epocă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dispărând complet în zona întunecată a pubisului. Marçal lăsă să cadă cuverturile și înțelese că momentul mângâierilor încă nu plecase, rămăsese în cameră, neclintit toată noaptea și era tot acolo, așteptând. Probabil atinsă de aerul rece care se mișcase odată cu cearșafurile, Marta suspină și își schimbă poziția. Ca o pasăre pipăind delicat locul primului ei cuib, mâna stângă a lui Marçal, ușoară, îi atinse pântecele. Marta deschise ochii și zâmbi, apoi spuse glumind, Bună ziua, domnule tată, dar expresia ei se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui Marçal, ușoară, îi atinse pântecele. Marta deschise ochii și zâmbi, apoi spuse glumind, Bună ziua, domnule tată, dar expresia ei se schimbă brusc, își dăduse seama că nu erau singuri în cameră. Momentul mângâierilor se insinuase între ei, intrase sub cearșafuri, nu știa să spună explicit ce dorea, dar i-au făcut pe plac. Cipriano Algor deja ieșise din casă. Dormise prost întrebându-se dacă azi va primi răspunsul șefului departamentului de achiziții, și cum va fi, pozitiv sau negativ, reticent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se gândi la ea în diverse situații, din ce în ce mai intime și mai liniștitoare, mâncând la aceeași masă, conversând pe banca de piatră, dându-i de mâncare câinelui Găsit, culegând fructele dudului negru, aprinzând felinarul de deasupra ușii, dând la o parte cearșaful, fără îndoială prea multe gânduri și prea aventuroase pentru cel care refuzase până și să guste din prăjitură. Bineînțeles că vorbele lui Marçal nu cereau un răspuns, fuseseră o simplă constatare a unui fapt evident tuturor, era la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întâmplă acum în capul lui Cipriano Algor, deodată s-a aprins o lumină și a putut citi și rosti cu voce tare cuvintele de recunoștință pe care câinele Găsit le merita pe bună deptate, În timp ce eu dormeam la căldurică între cearșafuri, tu făceai pe santinela alertă, nu contează că vigilența ta n-ajută lucrarea, contează gestul. Când Cipriano Algor își sfârși lauda, Găsit alergă să-și ridice laba și să se ușureze, apoi se întoarse, dând din coadă, și se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să mint? Când pachebotul izbi aisbergul, nu mi-am dat seama. După lovitură, când mi s-a precizat la ce moment se produsese coliziunea, am crezut că-mi amintesc să fi auzit, Înainte de miezul nopții, un zgomot ca al unui cearșaf sfâșiat, Într-o cabină Învecinată. Nimic altceva. Nu-mi aduc aminte să fi simțit vreun șoc oarecare. Așa că am sfârșit prin a mă liniști. Ca să mă trezesc dintr-un salt atunci când cineva bătu la ușă, strigând o frază pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Explicația e simplă: ca să economisească banii de hotel, Triplu Ve, operatorul și șoferul au dormit în mașină, lângă monument. Când s-au trezit de dimineață, au avut o mare surpriză: deși la culcare lăsaseră un piedestal gol, acum un frumos cearșaf acoperă ceva care pare a fi un om. Demonstranții se opresc în fața monumentului. Francis și Didier - chelnerii de la bistroul imigranților fericiți - servesc toată adunătura cu pepperoni din două borcane mari, rămase de la ultima livrare a lui Kiril. Însărcinatul cu afaceri
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
festivă, un monument dedicat imigranților care au căutat în Franța pământul făgăduinței și nu l-au găsit. Prin eforturile primăriei, am reușit să facem un monument modest, dar semnificativ pentru solidaritatea dintre noi și ei. Trage de un șnur și cearșaful cade. Rămâne o statuie de bronz, care ține, ridicată spre cer, o umbrelă închisă și sub braț un borcan. Triplu Ve se simte atins de aripa inspirației și începe să peroreze pentru fidelii lui telespectatori: — După cum observați, francezii au un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sub ea, parțial acoperită cu pătura groasă, își aprinsese a doua țigară. Bărbatul privea nicăieri. Apoi, găsise soluția: pleca în chiar acea seară. Trebuia să-și strângă lucrurile, să prindă trenul de 21,30. Irina lunecă de pe divanul îngust, dintre cearșafurile mototolite. Nu e nevoie să mă conduci. Ba, tocmai am chef să ies la aer, să mă plimb, nu înseamnă că neapărat te și conduc. Nu m-ar deranja deloc să mă conduci, aș vrea oricum să-mi dai adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i obrazul mic și palid. Peste ea și în ea, înlănțuit și frenetic, urmărea lacrimile lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu ne pot lua. Tot ce ne-a rămas. Tot, atât. Atât, tot“, bolborosea, sughițând stins, de plâns și de plăcere, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un automat: „Trebuie să plec. Să plec imediat, chiar acum. Acum, nu e altă soluție“ și ea nu auzea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sa ierarhică era, comparativ, neglijabilă acum. Importantă doar prin contacte obscure, vechi și noi, cu REȚEAUA... Deci el supraveghea atunci porțiile acelea de înfometare. Și avea grijă să le vămuiască. Să poată el și alți câțiva supraviețui... Scosese mâinile de sub cearșaf. Le întinsese, paralel, ca o relaxare. Mâini mici, palide, puerile. Insomnia unei nopți bolnave, implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să le vămuiască. Să poată el și alți câțiva supraviețui... Scosese mâinile de sub cearșaf. Le întinsese, paralel, ca o relaxare. Mâini mici, palide, puerile. Insomnia unei nopți bolnave, implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu zvârlit, înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în strategii sordide, acest semen al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atunci. În răspăr! In răspăr, în răsfăț, în răzbunare. Acțiunea: imediata, în chiar aceeași dimineață. Se trezise demult, moolesit, buimac.. A des-închis ochii, a întins mâna spre deșteptătorul care nu sunase. Mâna a tremurat pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e Crăciunul ăl sfânt, fă, zi mare la casa omului. Am luat și primă... - Ce-mi făcu? Uite că ne făcu de-a rămas cu burta mare! Nu te bucuri? Își scosese mâna. O șuviță de sânge se prelingea pe cearșaf. Mantinela gemea ușor, ca și cum un șerpoi solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
simțeam oameni ca toți românii. Că ne bucuram de prima asta care am luat-o. Și uite, ce-ai făcut din bucuria noastră... Fărmăcata nici nu-l mai auzi. Începu să urle ca la mort. Ridică fata, o acoperi cu cearșaful, cu macatul, cu ce mai găsise pe pat și o zbugi afară. Țipa deznădăjduită: - Nu muri, prințesa mea! Nu mă lăsa chiar acușica, comoara vieții mele! Cum să mori, regino? Cum să ne lași, scumpetea scumpeților?! Nu vezi că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să mă însoțești la una dintre întâlnirile celor din Asociația Alcoolicilor Anonimi. Crezi că sunt alcoolică? l-am întrebat cuprinsă de panică. Îmi dau seama că paharul e gol și îl las jos pe tăcute, încercând să-l ascund sub cearșafuri. Pentru mine vinul este un medicament: vreo două pahare mă ajută să adorm. Nici la acest lucru n-aș putea să renunț. Davey să fie mulțumit că nu sunt dependentă de antidepresive. Nu, bineînțeles că nu, mi-a răspuns prompt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în momentul în care am găsit eu unul, era prea târziu. Mie mi se umpluse paharul. Nu aveam de gând să mă apuc să curăț în urma lui. M-am dus în dormitor, m-am dezbrăcat și m-am băgat între cearșafurile curate. —An Nou fericit! mi-am spus. An Nou fericit pe naiba! Grija mea pentru el s-a transformat într-o furie teribilă și am adormit cu dinții încleștați. În dimineața următoare era, bineînțeles, ros de remușcări și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iveală o parte din instinctele mele primare. Îl întâmpinam mirosindu-l, așa cum fac câinii. Dormeam cu capul sub brațul lui și mă lăsam aproape sedusă de această mireasmă. Și lui i se întâmpla același lucru. Mi-a spus o dată că cearșafurile lui miroseau a mine și că s-a întristat că nu eram prezentă în carne și oase. Fir-ar să fie! Iar mă pierd în amintiri și m-am săturat de ele. Îmi vine în minte comparația cu efectul dezastruos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
muzica? mormăie Jake cu capul în pernă. — Nu, e plăcută. Se ridică cu greu pe jumătate și întinde mâna să stingă lumina. Se apleacă puțin și mă sărută pe umăr; se întoarce apoi cu spatele la mine, pregătindu-se de culcare. Trag cearșaful peste noi; e un cearșaf alb, curat și apretat proaspăt, care ne mângâie plăcut pielea încinsă. Îmi mai pun o pernă sub cap, împingând-o până ce se sprijină bine pe tăblia patului. Acesta e capitonat cu o piele fină, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în pernă. — Nu, e plăcută. Se ridică cu greu pe jumătate și întinde mâna să stingă lumina. Se apleacă puțin și mă sărută pe umăr; se întoarce apoi cu spatele la mine, pregătindu-se de culcare. Trag cearșaful peste noi; e un cearșaf alb, curat și apretat proaspăt, care ne mângâie plăcut pielea încinsă. Îmi mai pun o pernă sub cap, împingând-o până ce se sprijină bine pe tăblia patului. Acesta e capitonat cu o piele fină, la fel ca și fotoliile mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
închis, la margini. Apartamentul lui Jake e decorat cu mult bun gust, cu toate că realizezi imediat că te afli într-o casă de burlac. Este masculin, dar nu te intimidează, cu lucruri scumpe și de calitate, dar nu ostentative. Patrick avea cearșafuri flaușate cu imprimeuri verzi, pentru iarnă, și unele bej de bumbac, pe elastic, pentru vară; în baie nu prea făcea curățenie, hainele și le lăsa în grămezi pe covorul tocit, iar canapeaua era mai murdară decât un scaun vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
este o baie adorabilă și o cameră de oaspeți, dar în camera noastră, care e la mansardă, se ajunge pe o scară cu fușteie, ceea ce-ți dă impresia că te afli pe o navă; are un pat uriaș, cu cearșafuri curate, albe, iar deasupra lui, în acoperiș, o fereastră mare, prin care se revarsă în cameră cerul. Mă întind pe pat și privesc norii care călătoresc deasupra mea, așteptând să vină Jake și să mă găsească. Dacă aș avea tupeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Neștiind că din umbră, de după perdele, Pândesc, cu privirea slinoasă, călăii. Cântecul liftierelor din spitale Aici în cabina cu aer lăptos Mereu ne mișcăm: când în sus, când în jos Sus, chirurgii cos morții cu ață, Jos, noi le punem cearșaful pe față. Rude fierbinți, contra cost, ne-nsoțesc. La morți luăm ortul, viii plătesc! Viața ne este o stare de grație! Un joc cu potul numit satisfacție! Guvernanții sortiți mereu să se schimbe Hoitul pe la noi în curând o să-și plimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]