2,949 matches
-
zilei de 1 decembrie. Nu este doar o contagiune recentă. Chiar înainte de realizarea efectivă a marilor acte ale unirii din 1918, oamenii își exprimau astfel nevoia de solidaritate. Pentru a înțelege cum s-au cumulat, în timp, ritualurile definitorii acestor celebrări, trebuie să amintim intervențiile decisive dar nu exclusive ale ministrului Spiru Haret 138. Ethosul haretian a încurajat în mod constant "activitățile extrașcolare", grupate mai ales în zona învățământului primar și îndeosebi a aceluia din mediul rural. Politica sa școlară era
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
al "întronării", "independenței" și "proclamării regatului". Ministrul nu a impus programe-standard, dar a recomandat ca serbările să conțină cântece patriotice, conferințe publice și, pe cât posibil, "pelerinaje la locuri istorice". Practic, circulara lui nu inova decât prin transformarea unor forme de celebrare deja cunoscute în activități obligatorii. Încrezător în dozajul de inventivitate și conformism al viitorilor "actori", ministrul le acorda un oarecare spațiu de manevră pentru identificarea mijloacelor optime, convins că dascălii își vor respecta oricum misiunea formativă de a-i face
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
într-o sâmbătă". Dintr-un anume scrupul științific, recomanda ca nelipsitele conferințe publice să fie "cât se poate de puțin declamatorii și să se întemeieze mult pe fapte"148, ceea ce sugerează că, de obicei, nu era chiar așa. Dar istoria celebrării anuale obligatorii a zilei de 24 ianuarie în școli începuse cu câțiva ani înainte, prin 1902-1903149. Dovadă stă un dosar de rapoarte adunate din toată țara, prin care directorii din toată țara răspundeau la "ordinul Ministerului nr. 916 din 31
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Astfel de momente pot face mai ușor de înțeles semnificația istorică și politică pe care ziua de 24 ianuarie o avea deja în preajma războiului 160. Să remarcăm, în plus, conotația specială pe care această aniversare o avea pentru ieșeni. Inconsecvența celebrărilor În anii 1916-1919, ziua de 24 ianuarie a dobândit semnificații mai ample 161, deși organizarea efectivă a serbărilor nu a fost întotdeauna posibilă, cu întregul ceremonial. Refugierea conducătorilor țării la Iași dădea o greutate în plus aniversărilor, orașul considerându-se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
I, cel dintâi Rege al tuturor Românilor, ziua de 24 ianuarie capătă o importanță deosebită. Ea devine un simbol, simbolul reînchegării întregului neam românesc (s.n. C.M.)"170. Ceremonialul consacrat, în principiu, rememorării zilei de 24 ianuarie 1859 a contaminat și celebrarea altor evenimente asociate ideii de unitate națională. În 1919, când s-a aniversat un an de la unirea Basarabiei cu România, un inspector care asistase la "frumoasa serbare națională" de la școala medie din Rășcani (în Basarabia) descria, în raportul său, un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de aceea din secolul trecut, dar și de a plasa simbolul unității (ca și pe cel al independenței) tot sub emblema monarhiei 180. S-a vehiculat chiar ideea stabilirii definitive a aniversării unirii pentru ziua de 10 mai. După amânarea celebrării unui deceniu de la marea unire, s-a anunțat că ceremoniile "se vor desfășura cu fast în ziua de 10 Mai 1929, urmând ca apoi să se serbeze la fiecare 10 Mai, odată cu celelalte mari sărbători ale poporului român"181. Cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
autoritățile au fost de la început foarte vigilente, măsurând cu atenție eforturile dascălilor de a promova cultura națională și loialitatea dinastică. Învățarea cât mai rapidă a limbii române, a istoriei și a cântecelor patriotice era riguros verificată de inspectorii școlari. Justa celebrare a sărbătorilor naționale era considerată o probă indubitabilă de civism. Iar responsabilii instituțiilor școlare din noile provincii s-au conformat. "Liceul particular evreesc de băeți din orașul Bălți", de pildă, s-a adresat special Directoratului de Instrucție Publică din Basarabia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
spre deosebire de timpul istoric liniar și cumulativ, timpul comemorării, al sărbătorii, este circular, permițând deplasări imaginative într-un continuum generos. Indiferent de unde veneau, toți cei menționați puteau deveni, prin invocare sau prin prezența lor efectivă, contemporani. În cursul difuzării modelului de celebrare a zilei de 24 ianuarie în mediul rural, mai ales în noile provincii, s-a insistat pe un anume paralelism cu registrul temporal al creștinismului ortodox, pus astfel în slujba ideii naționale. Ideea unirii a fost apropiată de aceea a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și declamare expresivă, cântări și eventuale amenajări scenice (teatru, dans). Prestația publică a elevilor permitea o demonstrație convingătoare a utilității instituției, evidențiind meritele personale ale celor implicați. Era și o ieșire îngăduită din programul zilnic, din anonimat și din monotonie. Celebrarea rămânea, în bună măsură, un exercițiu de autoritate și de conformare la anumite roluri sociale; iar componenta ludică, încredințată inocenței copiilor, atenua eventualele excese de ordin ierarhic, susceptibile să dăuneze solidarității de grup205. Probabil că acest ultim aspect explică popularitatea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
horelor unirii", care au supraviețuit și în perioada postbelică, din cauză că virtuțile lor "democratice" conveneau propagandei. Publicul le așteaptă încă, pe scenele unor comunități mai mici sau mai mari, în ciuda cunoscutelor conotații demagogice sau electorale. Modelul haretian și apoi interbelic al celebrării 206, din care face parte și hora, s-a perpetuat netulburat, atât prin componentele discursive asumate de autorități, cât și prin reprezentațiile susținute de elevi. Înlăturarea monarhiei și excesele primului deceniu comunist păreau că vor anula complet vechile practici școlare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Se vor organiza serbări la toate școlile, unde profesorii vor vorbi elevilor despre însemnătatea zilei"226. Începea și seria marilor demonstrații publice antirevizioniste, mai întâi în Transilvania 227, apoi în capitală și în alte orașe importante ale țării 228. Apogeul celebrărilor interbelice s-a datorat chiar acestor mișcări de protest, instituționalizate prin organizarea unei "Ligi Antirevizioniste Române". Asociația era patronată de popularul ziar bucureștean "Universul" și de cunoscutul său director, avocatul Stelian Popescu. Între 1934 și 1937, Liga s-a dedicat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de către corpul didactic aflat în subordine 232. În 1937 se estima deplina însușire a datei de 1 decembrie ca sărbătoare națională a "unirii Ardealului cu România" zi "în care oficiile publice nu lucrează și se face slujbă" și, totodată, a celebrării Ligii Antirevizioniste 233. Dar în 1938, Ministerul a preluat abrupt inițiativa sărbătoririi, Liga fiind practic suprimată în toamna aceluiași an234. De această dată, autoritățile au recomandat școlilor să colaboreze doar cu "Fundația Culturală Regală "Principele Carol"", cu "Astra" sau cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o noutate de ordin tehnic: toate școlile trebuiau să audieze, în același timp, o emisiune radiodifuzată, dedicată evenimentului 237. Astfel se putea realiza, pentru prima oară, o participare simultană deși pasivă, intermediată, aproape fictivă la momentul cel mai important al celebrării: cuvântarea, adică asumarea explicită a simbolului de către reprezentanții cei mai autorizați ai puterii. În ciuda atmosferei politice tensionate, aniversările au continuat, grație dispozițiilor oficiale 238, abia după intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, festivitățile restrângându-se sensibil 239
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
că cele reușite în 1918 nu fuseseră chiar "pentru totdeauna". Confirma tacit omisiunile anterioare, legate de Basarabia și Bucovina, întărind doar convingerea apartenenței definitive a Transilvaniei la România. Reîntoarcerea zilei de 1 decembrie 1918 în manuale, ca moment de maximă celebrare a unității naționale, era deci incompletă, de vreme ce nu erau clar menționați decât românii ardeleni. Și în anii următori s-a păstrat aceeași tendință istoriografică, cu un repertoriu ilustrativ mai bogat. Prin acest efort didactic de vizualizare s-au impus și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
între contemporani. Investigația a urmărit în principal dimensiunea etatist-națională, dar a fost permeabilă și la un anume specific regional. Am pus în evidență unele particularități ale memoriei istorice din partea de est a țării (popularitatea voievodului Ștefan cel Mare sau a celebrării zilei de 24 ianuarie 1859 în Moldova). Sau, dimpotrivă, am căutat să surprindem modul în care o preferință comemorativă cu puternice implicații regionale (în Transilvania, de exemplu) a fost reformulată, apoi redifuzată în tot cuprinsul statului românesc. Este vorba de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și de o cultură istorică similară, fundamentată în timpul școlii socialiste. Opțiunile alternative (reluarea unor sărbători naționale precomuniste sau construirea unora noi, explicit anticomuniste), ca și criticile aduse acestei instituiri simbolice (de către comunitate maghiară, de exemplu, din pricina conotației predominant etnice date celebrării) sunt în continuare ignorate. Să reținem că, în lipsa unui erou reprezentativ, ziua de 1 decembrie s-a fixat în conștiința publică prin metonimizarea sa cu spațiul alocat celebrării: Alba Iulia, devenită un personaj în sine. Atașamentul urmașilor s-a putut
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
instituiri simbolice (de către comunitate maghiară, de exemplu, din pricina conotației predominant etnice date celebrării) sunt în continuare ignorate. Să reținem că, în lipsa unui erou reprezentativ, ziua de 1 decembrie s-a fixat în conștiința publică prin metonimizarea sa cu spațiul alocat celebrării: Alba Iulia, devenită un personaj în sine. Atașamentul urmașilor s-a putut astfel replia spre o localitate sau o întreagă regiune, ei nemaifiind nevoiți să conștientizeze complexitatea evenimentelor propriu-zise. Analiza reprezentării istorice a comunismului și a mizelor sale identitare s-
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
2003, nr. 1-4, pp. 123-142. Idem, Războiul care a ajuns unire. Anii 1918-1919 în manualele de istoria românilor, în "Anuarul Institutului de Istorie "A.D. Xenopol"", tom XLII, 2005, pp. 603-625. Idem, Instituirea zilei de 24 ianuarie ca sărbătoare națională și celebrarea sa în mediul școlar, în Ivănescu, Dumitru (ed.), Unirea Principatelor. Momente, fapte, protagoniști, Editura Junimea, Iași, 2005, pp. 171-179. Idem, Didactica unui eveniment: 1 decembrie 1918 în manualele de istorie a românilor, în Mihalache, Andi, Cioflâncă, Adrian (ed.), In Medias
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Ioana Potrache, Editura Integral, București, 2000. Ardagh, John, Germany and the Germans. An Anatomy of Society Today, Harper&Row Publishers, New York, 1987. Bărbulescu, Elena și Constantin, 1 Decembrie la Cluj, în "Caiete de antropologie istorică" (număr special, dedicat temei Sărbătoare, celebrare, comemorare), an IV, nr. 1 [7], ianuarie-iunie 2005, pp. 293-312. Boia, Lucian (coord.), Miturile comunismului românesc, Editura Universității București, București, 1995. Idem, Mituri istorice românești, Editura Universității București, București, 1995. Bucur, Maria, Birth of a Nation. Commemorations of December 1
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
are o semnificație opusă: dacă pentru români [...] înseamnă o mare împlinire națională, pentru maghiari este văzut ca un mare eșec național". Vezi Elena și Constantin Bărbulescu, 1 Decembrie la Cluj, în "Caiete de antropologie istorică" (număr special dedicat temei Sărbătoare, celebrare, comemorare), an IV, nr. 1 [7], ianuarie-iunie 2005, p. 312. 14 Acest efort nu a exclus raportarea continuă la miturile istoriografiei românești postbelice, perpetuate indirect prin observații critice, ironii sau negații violente; vezi, de exemplu, Victoria-Isabela Corduneanu, State Socialism and
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Rusu Abrudeanu, Pacostea rusească. Note istorice, impresii, documente și scrisori în legătură cu războiul nostru, Editura Socec, București, 1920, p. 269). Într-o formă restrânsă, acest studiu a fost publicat inițial sub titlul Instituirea zilei de 24 ianuarie ca sărbătoare națională și celebrarea sa în mediul școlar, în Dumitru Ivănescu (ed.), Unirea Principatelor. Momente, fapte, protagoniști, Editura Junimea, Iași, 2005, pp. 171-179. 124 Numită la început Societatea "Mormintele eroilor căzuți în război" (înființată prin Decretul nr. 4106 din 12 septembrie 1919), ea și-
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în mare măsură "Ligii pentru unitatea culturală a românilor". Ea s-a lansat în viața publică printr-un apel în acest sens, dublat de o aniversare memorabilă, pe data de 24 ianuarie 1891. Liga a continuat an de an dubla celebrare a unirii și a propriului său debut public culminând cu o adevărată campanie de sărbătorire a semicentenarului din 1909 (vezi Vasile Netea, C. Gh. Marinescu, Liga Culturală și Unirea Transilvaniei cu România, Editura Junimea, Iași, 1978, p. 47, 84, 215
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sărbătorirea zilei de 10 Mai ziua Unirei, contopită cu 9 Mai ziua Victoriei", poporul fiind "recunoscător pentru câștigarea Ardealului" (DJANI, fond Prefectura Iași, dos. 62/1946, f. 66). 182 La un deceniu de la Marea Unire, dascălii atât de atenți la celebrările de peste an preconizau doar o simplă aniversare a zilei de 24 ianuarie ca zi națională a unirii "tuturor românilor" (vezi "Calendarul învățătorilor pe anul 1929", Tipografia "I. Bendit", Fălticeni, p. 5) echivalată cu "Unirea Țărilor Române" (Ibidem, p. 12). În privința
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
12). În privința datei de 1 decembrie a aceluiași an, se nota doar că este ziua unirii "Ardealului cu Vechiul Regat", înregistrând ca practică recomandabilă obiceiul de a se aminti "elevilor de acest măreț act" (Ibidem, p. 11). Natura specială a celebrărilor de la 24 ianuarie, marcate de inițiativa civică și de emulația locală, nu de comanda politică a autorităților centrale, s-a menținut, se pare, chiar și după legiferarea sărbătorii. Festivitățile aveau loc "în toată Țara, după programe speciale, alcătuite de instituțiile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
f. 133 f-v.) 195 Ibidem, f. 110v. 196 Ibidem, f. 119v. 197 Ibidem. 198 În calendarul sărbătorilor din perioada interbelică, ziua de 24 ianuarie era numită "Serbarea unirii", iar ziua de 10 mai "Ziua Independenței", ambele fiind, conform legii, celebrări obligatorii în școli. Vezi Mirela-Luminița Murgescu, Silvana Răchieru (ed.), Copilăria și adolescența altădată. Tinerii de azi cercetează istoria de ieri. Concursul istoria mea Eustory, ediția I, 2000, Editura Dominor, București, 2003, p. 127. Este vorba despre un fragment din lucrarea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]