2,002 matches
-
se refugia - din cauza ocupantului german - către partea de Răsărit a țării. Capul familiei, un domn Îngrozitor de aspru, cu mustăți stufoase, dăduse câțiva mărunței de pomană unui fost lucrător de la căile ferate care-și pierduse amândouă picioarele de sub genunchi și care cerșea, Îmbrăcat Într-o uniformă jerpelită și cu un chipiu cu bandă roșie pe cap, târându-se pe un peron de gară prăpădită de bombe. Milostivul domn cu mustăți stufoase primise din partea ologului o ofertă de afaceri: În schimbul a câtorva bănuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le promitea tribunalul militar, ani grei de batalion disciplinar, căci nu se mai pomenise În glorioasa istorie a Armatei ca două scursuri de soldați cu foamea-n gât să se apuce, Înarmați și cu muniție de război În Încărcător, să cerșească de mâncare civililor care cine știe ce părere Își făcuseră despre cele două pramatii și rușini ale speciei umane. În condiții normale, de război, ar fi fost Împușcați scurt, fără multă vorbă și fără milă; așa, Însă, aveau numai de petrecut zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vârful Înroșit al aparatului școlăresc de pirogravat. La Început voise să monteze pe acel cadru măiastru două țevi, Însă s-ar fi dovedit prea complicată fabricarea și montarea mecanismelor, așa că până la urmă se hotărâse pentru o singură gură de foc. Cerșise de la tâmplarul satului o sticluță cu baiț și puțin lac. Arma lui era, de acum, cea mai frumoasă din sat și Îi stârnise invidia chiar și lui Titel Meșteru care, după ce o privise atent și o cântărise În palme, strâmbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ajuta pe Katsuyori să îngenuncheze cu forța trupele clanului Oda sau a găsi vreo soluție infailibilă, era cu neputință. Clanul Takeda fusese întemeiat cu secole în urmă, iar numele lui Shingen strălucise prea orbitor pe cer: Katsuyori n-avea să cerșească, la picioarele lui Nobunaga, capitularea. Takeda Katsuyori avea o voință puternică și cunoștea sentimentul rușinii. Printre oamenii de rând din provincie, se auzeau glasuri spunând că guvernul intrase în declin de pe vremea lui Shingen, iar creșterea impozitelor grele era considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și regreta amarnic decizia, dar acum nu mai avea cale de întoarcere. Acoperindu-se cu rușine și înăbușindu-și mânia, nu putu decât să-și plece capul până la pământ, în fața arogantului și egocentricului senior. Tot ce putea face era să cerșească mila lui Katsuie. Mai avea, totuși, și un alt plan, cu care spera să recapete favorurile seniorului, și era în legătură cu locul unde se găsea Hideyoshi. Pe Katsuie și pe Genba îi interesa acut chestiunea și, când Shogen menționă subiectul, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu! Când o femeie se mărită cu un bărbat dintr-o familie războinică, e hotărâtă să-și accepte karma. A-mi spune să părăsesc acum castelul este o vorbă lipsită de inimă și e de neconceput să mă duc să cerșesc la poarta taberei lui Hideyoshi, rugându-l să-mi cruțe viața. Îl privi pe Katsuie, clătinând din cap în spatele mânecii. Katsuie, însă, mai încercă o dată: — Nu, nu. Mă bucură enorm gândul că vrei să-mi fii atât de credincioasă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
furibundă. Pe urmă, trebuie să declanșăm o bătălie decisivă cu Hideyoshi. Sunt de acord! — Nu din cauza Seniorului Nuobo ne-am mobilizat, de la bun început? — Am susținut respectarea datoriei și am ieșit la luptă numai fiindcă Seniorul Nobuo a venit să cerșească ajutorul Seniorului Ieyasu, văicărindu-se că descendenții Seniorului Nobunaga vor pieri din cauza ambițiilor lui Hideyoshi! Și-acum, drapelul acestui război al datoriei - întruchiparea justiției - a închinat de partea inamicului. Prostia omului ăstuia nu încape în cuvinte! — Așa cum stă acum situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Apoi vizita în „Orașul de sus”, Cimitirul, cu flori și lumânări, precum și pioase gânduri pentru cei din lumea umbrelor. Liniște - perfectă, liniște cu gânduri pioase. Doar două țigănci angajate ale cimitirului nu-și uită ancestralul obicei de a întinde mâna - cerșind... Pentru astăzi, 27 martie, gândul mă poartă către dramaticul an 1918, când ne-am bucurat de primul semn al viitorului Țării. Basarabia revenea la patria mamă după raptul samavolnic din 1812, urmat de o intensă și barbară rusificare. Nu pot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
al triile, încă nici până acum, la văletul 7261, banii... nu s-au plătit, nici miere,... și datorie au rămas asupra capului mieu și a copiilor noștri ce-am avut dimpreună. Deci, acum apucându-mă... pre mine cu strânsoare și cerșindu-și banii săi cu dobândă, eu n-am avut altă facere ca să mă scutur de această datorie”. Turc, turc, dar a păsuit-o aproape patru ani pe “giupâneasă “. --Poate că de orice neam ar fi fost negustorul, tot așa ar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ai mântuit de Gligoraș Moarte? Nici pomeneală, pentru că doar după trei luni se scoală un vecin, Ovanes, pentru simplul motiv că șade alături de casa lui Gligoraș, nu ca hagi Lohan, care șade în spatele casei cu dugheană și șopron șindilit și „cerșindu el dreptate (lui Io Costandin Mihail Cehan Racoviță voievod) că i s-ar mai cade lui să cumpere decâtu Lohan”. Așa se face că boierii puși să judece lucrurile găsesc: „că mai încape Ovanes să cumpere decâtu Lohan. Și s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în timp ce scriu despre un tată violent și tânărul său fiu îngrozit. Tatăl e foarte beat și își acuză fiul că a furat bani de sub patul lui. Fiul se chircește în colț și tatăl își desface cureaua groasă din piele. Copilul cerșește îndurare... Doamne, nu mă distrez deloc. E oribil și îmi trezește amintiri de când eram la școală și diriginta mă bătea uneori cu bastonul. Asta era înainte să fie interzisă pedeapsa corporală. Mă simt cam posomorâtă și deprimată când scriu chestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
înainte de a fi apucat să le cunosc? Nici rugăciunea de seară n-o mai spun, din copilăria mea idilică la Brașov. Acolo, vegheat de bunica, mă rugam de iertare lui Iisus pentru că mă pierdusem printre trandafiri în parc sau că cerșisem o mână de cireșe pietroase din plasa unui om care și el ținea de mână un copil sau că la prânz refuzasem să mă ating de mâncare, încercând să-mi las stomacul liber pentru desert, dar pentru asta îmi ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la fel de luminoasă și dureroasă pentru ochi. E un sunet plăcut și vibrant, dar nu dulceag. E un fel de lejeritate. Nu pretinde atenție. Nu mai există nevoia de a face pe plac. Este punctul în care o persoană nu mai cerșește înțelegerea altcuiva. E un surâs care iartă totul. Este împăcarea, pacea, îndepărtarea de lumea materială. E o înălțime pe care nu trebuie să o urci pentru a o atinge. E atunci când aluatul pasiunii e gata să se coacă, atunci când șuierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
atmosferă de familie. Însă nu folosește la nimic. Mao e ocupat cu călătoriile și practicarea execițiului pentru longevitate. Nu mă vrea în preajma lui. În acele momente, sunt din nou fetița din Zhu. În mizerie și zdrențe, fugind de acasă și cerșind afecțiune. Istoria Chinei recunoaște, alături de Mao, un alt bărbat foarte important. E Liu Shao-qi, vicepreședintele republicii. Vicepreședintele Liu are chipul prelung, ca de măgar. Pielea lui parcă e suprafața lunii. Are dinții stricați și un nas mare, ca un cățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oară acest raționament nu l-am Înțeles, iar tata nu s-a ostenit să mi-l explice. Ceva am pătruns mult mai târziu, când am aflat că o poetă ajunsă la Paris declarase că preferă să moară de foame, să cerșească În metrou - decât să lucreze „cu mâinile”... «Fată dragă», Încercase doamna X, «ân primii ani de exil toți am dus-o greu - doamna cutare a lucrat ca femeie de serviciu Într-un spital, domnișoara cutare a fost vânzătoare, bătrâna doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-se că totul nu era decât un vis, dar când, în cele din urmă, și-a întors capul spre apus, l-a văzut acolo, acoperind orizontul, mare, întunecat, promițător și plin de viață, diferit de ceilalți, albi, înalți și parcă cerșind, care din vreme în vreme soseau din nord pentru a dispărea fără să-ți lase nici cea mai vană speranță de ploaie. Norul acela cenușiu, jos și splendid părea că ascunde în sânul lui toate comorile de apă din univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
amiezii și, oricum, în trecere îți umpli buzunarele și sânul - o căpățână de usturoi și o ceapă, două mere, două roșii și un ardei pentru o sălățică, trei cartofi și doi morcovi, deh, o ciorbiță pentru ăla mic. Furi ori cerșești, ori primești de pomană în timp ce te scurgi prin mulțime cu pas întins; praful de pe cartofi este amestecat cu transpirația de sub cămașă și se face noroi pe piept. Praf și noroi și pământ, Rafaele, pământul care ne hrănește și ne rabdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
omul să prindă tramvaiul, aruncă țigara aproape întreagă... — Adică ce să țin cu tot dinadinsul? Ce vrei să spui? Tonul de reproș îl face pe Rafael să întârzie răspunsul. Adevărul e că n-ar avea cum s-o oblige să cerșească și, oricum, o simte confruntându-se cu un soi de impotență psihică, pe care s-ar putea ca într-o bună zi să fie capabilă s-o depășească. Ar avea de tras totuși. Umilința se învață cu trudă și răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
setea cu apă de canalizare, iar stomacurile noastre au devenit apte să recicleze gunoaie, în timp ce sângele a căpătat fluiditatea și consistența nedezmințită a fecalelor. Respirăm gerul și arșița morții, tot mai vii și mai străini aici, în locul ăsta unde am cerșit și am furat și am dat peste bot celor care au vrut să facă din noi altceva decât ce suntem de fapt, da, cretinii chiar au crezut c-o să le meargă... Cretinul dracului! Ce o mai vrea de la viața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de cartofi. Vom lăsa niște urme, dragostea mea, cine va veni în cuibușorul nostru după ce-om vinde n-are decât să curețe și să dezinfecteze până o da în turbare. Nevoia ne învață multe, dragostea mea, să furăm, să cerșim, să ne umilim, dar trebuie să recunosc: ești complet lipsită de orice fel de aptitudini de gospodină. Harul de mamă și curvă ți-o fi retezat din scurt pornirea nativă de a deretica și curăța, mă rog, sunt niște luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
apă. — E ora ceaiului, mi-a spus pe un ton ferm. Pe drum Încoace, muream să beau o cană de ceai. Doar că am cam rămas fără pliculețe. Nu prea ai chef să mergi la magazin, nu? — Nu putem să cerșim câteva de la Lou? — Dacă nu cumva a ajuns așa de importantă Încât să le distribuție cu porția, remarcă Rachel, lovind direct la țintă. — Știu. Tocmai Îi spuneam că o să i se urce la cap puterea dacă nu e atentă. Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
când totul e cotropit de căldură. În ultimul timp mă plimbasem zilnic de-a lungul canalului, până la Parcul Central. Adesea nu întâlneam pe nimeni. Pe mal dormeau uneori câțiva muncitori sau soldați; până și țiganilor le era lene să mai cerșească. Studenții și elevii plecaseră la țară sau la mare și toți ceilalți se ascundeau în locuri mai răcoroase. Curțile din spatele blocurilor stăteau goale și asfaltul era încins. După vizita la bunica, mi-am purtat pașii alene prin piața principală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de hârtie pe birou, mă uit lung la el, Mikha Bergman, stă scris acolo, și șapte cifre înghesuite lângă el. Nu îl voi suna, este complet nepotrivit, eu trebuie să o ajut pe ea să devină mai puternică, nu să cerșesc mila lui, dar, cu toate acestea, numele acesta nou mă provoacă, Mikha, un nume prea luminos și plin de culoare pentru el, un nume străin, nu cunosc nici un Mikha. Ți-ai făcut de lucru, Mikha, clatin eu din cap înțelegător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Și nici nu cred c-o să mai aud vreodată. Este unul din acele daruri foarte rare, spontane și sincere. Sunt atât de șocată, că nu pot să vorbesc mult după ce el a tăcut. Observ că mă privește rugător, că-mi cerșește un cuvânt, că-mi cerșește să-i spun că nu s-a făcut de râs complet. Până acum, Jake nu și-a mai dezvăluit niciodată vulnerabilitatea în prezența mea. Îi stă bine așa, vulnerabil, fără formalisme și fără comportamente profesionalizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o să mai aud vreodată. Este unul din acele daruri foarte rare, spontane și sincere. Sunt atât de șocată, că nu pot să vorbesc mult după ce el a tăcut. Observ că mă privește rugător, că-mi cerșește un cuvânt, că-mi cerșește să-i spun că nu s-a făcut de râs complet. Până acum, Jake nu și-a mai dezvăluit niciodată vulnerabilitatea în prezența mea. Îi stă bine așa, vulnerabil, fără formalisme și fără comportamente profesionalizate. Deschid gura, dar nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]