66,018 matches
-
templu De azi pe mâne S-o mai contemplu Patimi, iubire, Trec în uitare Ca o plutire Peste altare Lumea bătrână Dealuri și delniți Se mai îngână Stins în cădelniți Nici cum se trece S-o tângui n-o pot Cerul e-o rece Dungă de clopot Oricât ai crede Ce-ți vine-n minte, ce-alegi din toate Cât nu se-ntunecă, din cât se mai poate Drumul de țară, căratul pe roate Dealuri suite-n genunchi și în coate
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
RÂNDUNICA Soarele strălucește din nou ca un diamant în înaltul cerului. A sosit mult așteptata primăvară, însoțită de un alai de păsări călătoare. Într-un copac bătrân și scorburos și-a construit cuibul o rândunică. Cu bucurie și-a regăsit o veche și dragă prietenă: vrăbiuța cea gureșă. S-au bucurat
Rândunica. In: Alabala by Jicman Alina () [Corola-journal/Imaginative/573_a_707]
-
păsări călătoare. Într-un copac bătrân și scorburos și-a construit cuibul o rândunică. Cu bucurie și-a regăsit o veche și dragă prietenă: vrăbiuța cea gureșă. S-au bucurat de revedere și toată ziua se joacă împreună în înaltul cerului. Dar timpul trecu și sosi toamna. Așa că rândunica trebuia să plece. Cu lacrimi în ochi și-a luat rămas bun de la prietena sa: Îmi pare rău, dar trebuie să te părăsesc! Eu nu pot înfrunta frigul aspru al iernii, ca
Rândunica. In: Alabala by Jicman Alina () [Corola-journal/Imaginative/573_a_707]
-
vor aduce celebritatea. Jurnalul optează pentru sinceritatea totală, mărturisind la fiecare pagină insatisfacțiile de diferite ordine, angoasele, presimțirea morții, totul sub o formă de-a dreptul literară. Iată vibrația primăverii, mai puternică decăt mersul nenorocit al istoriei: "Zi magnifică. Un cer lichid, de un intens albastru, așa cum Lisabona nu-l mai are după venirea primăverii, un soare fierbinte, un văzduh proaspăt, încă ascetic, fără esențe vegetale prea tari; au înflorit primii arbuști în parcul Eduard VII. |ncepe primăvara. Sub o formă
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
stat în picioare la Butoiul de aur mai singur decît orice om mai întunecat decît soarele-n eclipsă parcă eram într-o scenă de teatru cu butoiul lui Diogene în fundația bisericii gotice scăpărînd lumină din vîrful de aur în cer - vinul auriu și cald din cană îmi clătina capul de trestie subțire și gînditoare peste amețitoarele ape ale rîului Lethe și-am băut pînă la fund paharul melancoliei - soarele negru - într-o noapte spre ziuă am comandat atîtea căni cît
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
paharul melancoliei - soarele negru - într-o noapte spre ziuă am comandat atîtea căni cît să umplă o masă și-am lansat gîndurilor negre invitația să se-mprăștie cu căni de vin în mînă deasupra orașului - n-am mai văzut un cer atît de frumos înstelat și niciodată n-am simțit mai adîncă reîntemeindu-mi ființa legea morală Biblioteca Astra Statutile de bronz aliniate pe aleea transversală a parcului privesc jucătorii de șah înghesuiți la mesele de piatră din zori în noapte ziarele
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
încrețite pieptare de piele brodate cu flori ciubere de lemn strînse-n cercuri de fier paturi cu strijeac de cînepă umplute cu foi de porumb perne moi îndesate cu pene de pasăre scrinul din lemn de nuc vopsit albastru cum e cerul senin cu rîndunici purtînd fire de iarbă în cioc lampa de gaz afumată în fereastră și-n loc de geam o bășică alburie cu vene subțiri de sînge închegat războiul de țesut întinzîndu-și împărăția ca un uriaș păianjen - ies afară
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
dreaptă codrul secular și azi am primit același răspuns poate mîine! - pe aleea din margini de lume ceasurile s-au topit albăstrind în rigole din pipă fumul s-a făcut o scară și umbra sîngerînd se suie odată cu zorii la cer
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
impostorii spațiului și-ai timpului eu rupeam dinții unui pieptene fernando întorcea pe dos o mănușă și ne calmam abia spre seară în golful cu broaște țestoase ce se jucau zvîrlindu-și una alteia ultimele reflexe ale soarelui sigur că da cerul era întotdeauna gol ca un perete tu erai acolo în locul prea mare lîngă umbra unui scaun aveai albastrul în custodie străduțele îți umblau prin mîneci dar nu recunoșteai pe nimeni dintre cei care fug dintre cei ce astupă fereastra prin
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
era dor de tine chiar fiindu-mi aproape norii se prăbușeau în iarbă cîte-o iguană sărea arătîndu-ne locul de unde vine ploaia feriga care deschide tunelul fără ieșire cine suntem noi să scriem aceste rînduri serile ne uitam deasupra mării pe cerul gol acolo unde putea fi o stea albastrul crăpa ca mușamaua putredă lăsînd să se vadă mucegaiul lumilor de dincolo de sunet triști coboram către mal întîlneam fulgerul mai uman ca un atac de cord ori sepia cu cerneala ei zvîrlită-n
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
obosește enorm! Ce bine e să fii trist într-o zi cenușie, mohorîtă, ploioasă, cețoasă. Ce chinuitor e să fii trist într-o zi superbă, luminoasă, de toamnă înaltă și limpede. Neînțeles de oameni, ai vrea măcar să fii înțeles de cer, de soare, de copaci. I-ai vrea cerniți cînd, încă o dată, sufletul ți-i ucis. Și cînd vezi că nimeni nu e cu tine, ca tine, îți vine să iei o oglindă și să-ți scuipi fața răsfrîntă după legile
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
Octavian Doclin Pîrga Poetul - pîrga cuvintelor început de rod o nouă naștere ultima - coroana de slavă a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se întîiul rod - deodată cu pîrga Mîna de țărînă Trăiește pe domeniu fără lumină și apă cum Trandafirul
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
în lanul de cînepă din grădina casei de la doclin de tălpile de copil se prindea pămîntul reavăn răcoarea lui dacă (abia) îi stîmpăra sîngele înfierbîntat verdele crud al cînepii tinere îi colora ochii tineri cu care vedea lumea visată și cerul albastru era verde crud precum snopii de cînepă puși de bunica la murat ascunși sub mal în apa rece și limpede înverzită și ea repede de picioarele lui și ele prea tinere sub care-i strivea într-un dans nici
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
verde închis de la tălpi pînă la creștet cu toate că atunci părul lui de copil avea culoarea aurului ca al mamei sale cînd l-a născut II ascuns în lanul de cînepă din grădina casei copilăriei chema roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai bine lumea visată prin crăpătura ochilor lui verzi mai cruzi ca verdele crud al cînepii cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale în tinerețe III cine mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
fuiorul în care va lega pentru totdeauna lîngă el poema între timp însă fără s-o fi simțit în preajmă ea îi lipise cu apă verde pleoapele ele acum aurii mai auzi doar plesnetul despicînd în două lumea visată și cerul albastru precum trupul de mult uscat al cînepii adunat în fuior pe brațul bunicii cîndva Turnul Unghiului Din Turnul Unghiului privește poetul doar cu ochiul care vede numai înlăuntrul său domeniul poemului cuvintele mici pe care el le trecuse victorios
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre floarea de lotus încremenită parcă plutind Mundus subterraneus Supraviețuise pînă la ei zvonul că harta pe care din generația lor nici unul nu o văzuse decît singur paznicul porții cînd noapte de noapte întra în pivniță precum părinții
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
a lăudat-o în faza de manuscris și a propus tipărirea ei, Nicolae Iorga, în rubrica sa, “Cronica” din Sămănătorul (1904, nr. 47) opinează, mai întâi, că mariologia populară românească este restrânsă: “În adevăr nașterea, suferințele de mamă, înălțarea la cer unde se sălășluia acum Fiul ei, menirea ei de sprijinitoare duioasă a oamenilor nedesăvârșiți, cărora face să li se ierte păcate, - au trezit numai ecouri puține și nu tocmai adânci în închipuirea poporului. El știe mai mult să parafrazeze în
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
în franca pardon basson) point fitil trotil amnare cum săreai échalier baladin depuis hier soț în zodii funerare. Țin rezervă în triajul dogmei codul parahodul limbajul cuplând limbaja - caija maija te fă roată licoarnă licornorată. Dulce-i takamanohara sahara din cerul ghurii ha sanesashi stăpâna șarpele priveghi acana solitarios auguri. La a șaptea din rocade nufărul de aur cade pragul peșterii trecând fiu în tot sicriu mormânt. O încalț cu tropi înalți pe piciorul labradorul golffiord până-n chindie rul ciorap/palinodie
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
află în aceste poeme în proză (Ce-ai cu mine, vântule?). Nu este ignorat, bineînțeles, pamfletarul, în textele veninoase ale căruia “cuvântul ustură și viziunea schilodește”. Atenția criticului s-a îndreptat și către “noua generație”, Mircea Eliade, cu Nuntă în cer, Octav Șuluțiu, cu Ambigen și Mihail Sebstian, al cărui roman Accidentul mi se pare supraevaluat. Privirea lui a țintit și mai încoace, semnalând pe tinerii de atunci Sorana Gurian și mai ales pe Radu Tudoran despre care spunea: “Suntem în fața
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
li se adaugă un grupaj mai consistent, lesne de așezat în timp datorită strofelor care întruniseră sufragiile lui Arghezi (14 ani). Repertoriul tematic crește de la an la an și se dezvăluie la o simplă parcurgere a titlurilor: Ghiocelul, Vis, Lângă cer, Printre pașii toamnei, Idilă, Muguri, Din însemnările unei păsări înțelepte etc. Tendința e dublă: de extindere a explorărilor (fie în natură, cu metamorfozele sale ciclice, fie asupra vieții cotidiene,desfășurate în preajmă), apoi de repetate forări în căutarea filonului liric
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
o vrea/ O gură ca fructul de sânger// Să cadă jăratec pe locul cel supt/ Să sfârâie carnea dorită/ și sufletul palid în casa-i de melc/ Să-și ducă povara strivită.// La ușa iubirii eu n-am așezat/ Un cer cu parfumuri de seară./ Din cupa plăcerii se-nalță senzual/ Mireasma durerii, amară...“ Tonul patetic, accentele frenetice, aprige, acaparante, anunță, în germene, feerica deslănțuire a simțurilor din versurile cuprinse în Țara fetelor. Dar, mai erau etape de parcurs până la definitivarea
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
din Zeppeline și avioane arzând făclii ca stelele fixe fluvii de var peste fluvii de cerneală simpatică cavalerii de spumă străpung viol de viole în sfânta Sofia poduri ca nave spațiale îmbuibă orizontul din toate părțile se întorc din marmura cerului împung cele cinci orașe nemișcarea paște norii speculații bursa cu tranzacții anonime patroni anonimi terorism anonim birouri hârțogăreală contabilitate companii vânzări-cumpărări firme magazine cu mărunțișuri antichități făcute mâine restaurantele scuipă clienți saci de cartofi în vitrinele suspendate fugi pe o
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
cobra înveninând înmiit Răul din fiecare os Ce zace în tulburarea sublunară Deasupra dragostei, acoperind-o Cu un covor zburător. Ce muritor se umple răul, Prin sine însuși golit! Răsună râsul zilelor sacre. Sunt o gâscă sălbatică și chem din cer Să mă audă respirația ta Pe care am avut-o suflu. * Din aer adun pietre Și în mine le arunc. Aud cum în ele se aprind duhuri. Îngeri de peste ritualuri, Mă săgetați cu vindecarea, Vestind în piatra mea! * A venit
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
Ceea ce era vid în tine? Și totuși îți mângâi numele Pentru a-l liniști. Nu a făcut mare scofală pe lume În afară de a-mi da viață. Așa cum e ea, peticită și din nou ruptă. Cu peticele și rupturile astea Rog cerul să treacă prin ele Și să le umple. * Și pentru că stăm de vorbă O singură dată la două mii de ani, Îți spun că nu mai am oase Pentru a le pune lângă ale tale. Le-am dat oricărei gropi a
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
Vrei să plec din veac fără să mai simți Mâna mea când mângâie spiritele Poeților duși ce îi sunt carne? Cine te va mai privi cu astfel de ochi Având patina nisipurilor slujitoare Ale oaselor regilor? Vidul injectat, smuls către ceruri De pe privirea hoiturilor Îți va aduce durerea, fără mine. * Amândoi privim pe aceeași fereastră În nemăsură, Acolo unde formele știu să fie Create de o sfântă scriptură. Urc, să mă desfășor. Sunt pânzele corăbiei de aur și argint, La cârmă
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]