17,584 matches
-
sunetele Înalte, tăioase, arătându-se de-a dreptul terorizat În prezența lor. Într-un târziu, pipăindu-și Încet abdomenul, descoperi o mică pată acolo, În zona mijlocului. Era o pată neagră, cu marginile cafenii, care nu-l durea deloc. O cercetă atent, cu mare băgare de seamă, apăsând-o ușor, și simți că degetele i se afundă În negrul acela untos, care, probabil, avea să se usuce mai apoi și să se transforme, În cele din urmă, Într-o pulbere mirobolantă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
modestă este lesne de înțeles. Recepționerul încasă banii, îmi trecu numele în registru și îmi dădu cheia. După ce am văzut că nu vine nimeni să mă ajute cu valiza, am luat cheia și am găsit singur camera. Fără să mai cercetez baia, am pus lampa pe masă și m-am trântit în pat, adormind pe loc. Când m-am trezit era aproape de prânz. M-am dus repede la baie să mă uit la chipul meu, dar am privit cu stupoare golul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să ne scoată de aici, îi lămuri puștiul. Orele treceau când mai repede, când mai încet, până începură să se suprapună, devenind o singură clipă, aceeași pentru toți. Bărbatul cu alură de funcționar își scoase agenda din servietă și o cercetă atent. — La ce vă uitați? îl întrebă peste umăr secretara. — La ce am pierdut. Cred că am să șterg ziuă asta din agendă, nu mi-a folosit la nimic. — Vă înșelați, domnule, mai târziu vă veți aminti. — Ca de o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
scăriță. Am închis ochii și mi-am ținut o secundă respirația. Un miros greu de tutun putrezit îmi bătu în ceafă. Mâna mea trăgea bara mai aproape, atingând din greșeală mâna cu degetele îngălbenite a bătrânului. Cu coada ochiului o cercetam pe cucoana din stânga. Buchetul ei de crizanteme răspândea un miros aproape grețos. Tijele cu măciulii albe în vârf erau ținute cu prețiozitate în sus ca să nu se îndoaie sau să nu se rupă, amețindu-ne cu dulceața lor. Ușile autobuzului
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
scris. Prezența ei era insesizabilă, și nici ea nu dorea să facă sau să spună ceva ce l ar fi putut deranja. El continua să scrie, cuvânt după cuvânt, propoziție după propoziție, paragraf după paragraf. De plictiseală, Vera începu să cerceteze încăperea: el avusese dreptate, era identică; fiecare lucru era așezat în același loc asemeni lucrurilor din camera de la intrare, chiar și obiectele erau identice, de parcă cineva le mutase fără să știe ea, sau poate nici nu părăsise camera, și numai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Vlasov definește strâns, din aproape În aproape: Principiul dreptului; Dreptul În sens obiectiv și În sens subiectiv; Dreptul public și Dreptul privat; Autonomia cunoașterii juridice; Dreptul natural și Dreptul pozitiv. De asemenea, găsește necesar ca, În tabloul istoric contemporan, să cerceteze Dreptul și Morala În filosofia românească a dreptului (Viziunea marelui Mircea Djuvara). Ne-a clarificar și edificat totodată, matura judecată sintetică asupra conceptului de Drept. Aici, ne sunt prezentate cele patru coordonate ale Dreptului obiectiv, ca Drept pozitiv, anume: 1
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un sistem de drept existent, adică se țin strict de el fără a-i pune În discuție temeiurile. Un jurist ia În considerație ceea ce este și se mărginește la a Înțelege și interpreta În sens propriu normele pozitive, fără a cerceta dacă nu ar putea să existe altele mai bune. Dând un sens pe deplin kantian rolului și funcției filosofiei dreptului ca „speculație a idealului, critică a raționalității și legitimității dreptului existent”, gânditorul italian scrie: „Filosofia dreptului cercetează tocai ceea ce trebuie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pozitive, fără a cerceta dacă nu ar putea să existe altele mai bune. Dând un sens pe deplin kantian rolului și funcției filosofiei dreptului ca „speculație a idealului, critică a raționalității și legitimității dreptului existent”, gânditorul italian scrie: „Filosofia dreptului cercetează tocai ceea ce trebuie sau ceea ce ar trebui să fie În drept, În opoziție cu ceea ce este, opunând un adevăr ideal unei realități empirice”. Del Vecchio explică faptul că deontologia este tocmai știința a ceea ce trebuie să fie. Optica este vădit
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
opoziția dintre Sein și Sollen. Filosofia dreptului cuprinde, așadar, trei ordine de cercetare: 1. Logică, 2. Fenomenologică și 3. Deontologică. Din această triplă perspectivă, domeniul ei poate fi definit: Filosofia dreptului este disciplina care definește dreptul În universalitatea sa logică, cercetează originile și caracterele generale ale dezvoltării sale istorice și Îl prețuiește după idealul de justiție afirmat de rațiunea pură. Del Vecchio se declara de acord cu definiția dată - Înaintea sa - de filosoful Ahrens care scria: „Filosofia drepului sau dreptul natural
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Alberico Gentili, Hugo Grotius, Beccario etc. Filosofia dreptului nu este, deci, un exercițiu steril și arbitrar, ci răspunde unei exigențe naturale și constante a spiritului uman, unei vocații intrinseci a acestuia. Încă din antichitate gânditorii au manifestat nevoia de a cerceta: dacă formele de drept existente sunt și juste, dacă autoritatea care comandă, comandă pe drept. Filosofia dreptului Începe desigur cu aceste antiteze dintre justul natural și justul legal (φνυσει διχαιον νοµο διχαιον)”. Giorgio Del Vecchio face afirmația, corectă, că „Filosofia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nedrept. Chiar și Înăuntrul cadrelor dreptului pozitiv, juristul emite de multe ori asemenea aprecieri de justiție; părțile, apărătorii și avocații le invocă fără Încetare; judecătorii Încep și ei prin a constata dacă reclamațiile justițiabililor sunt drepte sau nedrepte și nu cercetează decât În urmă modul cum trebuie să li se aplica dispozițiile legale. În orice caz, teoreticienii dreptului sunt obligați, adeseori să procedeze În acest fel. Legislatorii, În fine, sunt mai Întotdeauna nevoiți să apeleze la simpla justiție, atunci când formează regulile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a ști ce procese psihologice sau sociale, mai mult sau mai puțin depărtate, au fost cauza reală care a produs actul material al debitorului de a semna polița: el se mai Întreabă dacă debitorul e obligat, și pentru aceasta el cercetează dacă s-au Îndeplinit condițiile pe care legea le-a socotit obligatorii În general. A cerceta și descoperi obligații nu e așadar tot una cu a vedea procesul cauzal al actelor care au produs obligațiile, observa Întemeiat Mircea Djuvara. S-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
reală care a produs actul material al debitorului de a semna polița: el se mai Întreabă dacă debitorul e obligat, și pentru aceasta el cercetează dacă s-au Îndeplinit condițiile pe care legea le-a socotit obligatorii În general. A cerceta și descoperi obligații nu e așadar tot una cu a vedea procesul cauzal al actelor care au produs obligațiile, observa Întemeiat Mircea Djuvara. S-ar putea spune că Într-o oarecare măsură judecătorul se supune legii din cauza presiunii organizării sociale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și Îl preferă altuia: debitorul, de exemplu, are interes să i se plătească, legiuitorul preferă acest din urmă interes celui dintâi și-l impune ca o obligație de drept pozitiv, În acest caz, obiectul cugetării legiuitorului nu este de a cerceta prin ce procese de cauze reale se poate ajunge la Încheierea unui contract, sau, dacă o face, numai spre a vedea mai bine dacă e bine sau nu să impună o obligație. Ne putem Întreba tot asemenea, și aici, dacă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fapt respective. O afirmație etică, fie ca un act psihic individual, fie ca o credință socială, are desigur antecedente În timp, are o geneză naturală, are cauze reale mai mult sau mai puțin depărtate, care pot și trebuie să fie cercetate, În acest caz, fie În mintea noastră, fie În ambianța socială; dar În acest caz nu cercetăm propriu-zis În nici un fel o obligație, ci numai procesul prin care s-a produs În noi credința despre obligație. Când ne Întrebăm, după ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
desigur antecedente În timp, are o geneză naturală, are cauze reale mai mult sau mai puțin depărtate, care pot și trebuie să fie cercetate, În acest caz, fie În mintea noastră, fie În ambianța socială; dar În acest caz nu cercetăm propriu-zis În nici un fel o obligație, ci numai procesul prin care s-a produs În noi credința despre obligație. Când ne Întrebăm, după ce am constatat anume realități și necesitatea nexului lor cauzal (anume „fapt”), ce valoare etică au, sau - cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
realități și necesitatea nexului lor cauzal (anume „fapt”), ce valoare etică au, sau - cu alte cuvinte - dacă e adevărată afirmarea făcută cu privire la existența unei obligațiuni ca atare, ne Întrebăm În realitate care e valoarea logică a obiectului astfel sugerat. A cerceta și a descoperi obligații nu e, prin urmare, În nici un fel totuna cu a descoperi procesul cauzal care a produs stările psihice prin care noi le gândim În mod subiectiv. Judecând că unele interese sau tendințe constatate sunt eticește preferabile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
logică nu se mai Îndreaptă desigur asupra cauzelor psihice subiective și sociale care ne-au provocat o idee, ci asupra obiectului pe care l-am cugetat prin acea idee, spre a vedea dacă ea corespunde sau nu adevărului: nu mai cercetăm atunci legătura psihică dintre stările noastre de conștiință, ci studiem fenomenele naturii care ar duce În exemplul dat la concluzia că pământul se mișcă. A căuta adevărul unei idei și a Încerca a ne convinge de el, nu e deloc
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
stările noastre de conștiință, ci studiem fenomenele naturii care ar duce În exemplul dat la concluzia că pământul se mișcă. A căuta adevărul unei idei și a Încerca a ne convinge de el, nu e deloc tot una cu a cerceta procesul psihic sau social prin care această idee s-a produs În conștiința noastră. Întocmai În același fel, atunci când ni se sugerează existența unei obligații etice determinate, nu ne putem opri a ne Întreba deîndată și dacă această idee, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
vieții istorice a Dreptului și a Statului și că această multiplicitate de formațiuni juridice, fiziologice sau patologice cu complicațiile și contrastele care derivă din ele, aparțin, la propriu, ordinii naturale a lucrurilor, pe care știința și filosofia trebuie să le cerceteze și să le clarifice, fără a fi apriori dogmatice”. Cu alte cuvinte, nu trebuie identificată o chestiune pur științifică, „cu o chestiune de ortodoxie politică”. Adică: „recunoașterea și demonstrarea originii parțial extra statale a Dreptului, nu conține, nicidecum, intenția de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
providență” sau chiar „Stat poliție” (Fichte Însuși, pe urmele lui Wolf). Odată cu Renașterea se deschide „În esență o răscoală a conștiinței individuale și prin urmare o afirmare a libertății, În primul rând a libertății religioase. Se Începe astfel a se cerceta limitele autorității Statului”. Acestui scop fundamental Îi răspund diverse teorii. Teoria Contractului Social - relevă acum istoricul Dreptului care este Giorgio del Vecchio - se manifestă cu tărie În perioada modernă; totodată, teoria distincției dintre drept și morală tinde să rezerve omului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
paix, p. 671 725). El apreciază că, la urma urmei, „tot Dreptul În esență nu e decât un sistem de limite și de constrângeri ale Voinței. Dar, În domeniul dreptului internațional, problema devine cu mult mai grea, deoarece trebuie să cercetăm dacă există un izvor de obligațiuni, deasupra voinței fiecărei entități, asemenea aceleia care, În domeniul raporturilor private, e reprezentat de Stat”. În argumentarea sa strictă, riguroasă, filosoful italian raționează astfel: „Dacă se pleacă de la conceptul că Voința Statului e absolut
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a fi trecută peste prag, ca soție, într-o casă unde să-și găsească împlinirile la care visase! Victor o trecu pragul, o sărută și apoi o lăsă încet, încet ca pe un bibelou invitând-o să privească și să cerceteze cu ochii minții și sufletului ceea ce îi oferea căsătoria cu acest enigmatic domn, chiar dacă peste el trecuseră mai multe anotimpuri decât peste ea. Din prima clipă rosti extaziată: - Asta e casa noastră, Victore? - Da, scumpa mea! - Ești extraordinar! N-am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
secunde, ele socotind că nu merită să-și piardă timpul cu astfel de preocupări. Totuși, nu ezitară să gândească, fiecare în sinea sa: Mare ți-e grădina, Doamne! * Victor, ajuns în cele din urmă acasă, deschise larg ușa frigiderului, îi cercetă interiorul, apoi îl închise înciudat. Nu era nimic care să l atragă. Scoase haina, se întinse pe pat și adormi buștean. A doua zi dimineața, fiind de fapt în jurul prânzului, își aducea aminte ca prin vis că fusese la spital
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
citească pe chipul lui Alex dacă presupunerile ei au vreun temei. Ținea să primească confirmarea, măcar printr-un semn oarecare, dacă el a ajuns sau nu să răsfoiască paginile acelea. Suspiciunea ei începea cu dacă... Dacă totuși găsise jurnalul, îl cercetase cu minuție și, abil cum i se arătase în diverse ocazii, se așeza acum în postura neștiutorului!? Era în stare să joace bine acest rol. Va vedea! Nerăbdarea ei era ca o vijelie stârnită de un vânt furtunatic înaintea unei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]