180,202 matches
-
scurte... șBabaț: Da... cum se îmbracă, da^ în câte feluri se îmbracă... Și cu fuste scurte, și cu lungi... și cu pantaloni... și... șRodicaț: Dar a fost foarte gelos, persoana respectivă, pe mine... Eu umblam tot timpul elegantă, cum se cerea să mă duc la lucru... Și eu aveam foarte mulți prieteni, între care el mi-a interzis... Să nu mai stau cu acești prieteni, nici chiar de vorbă, nici să-i salut... Am făcut și chestia asta, pentru că am crezut
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
până atunci. Imixtiunea brutală a lumii reale în universul nostru fantast și fericit a fost un duș rece, care până la urmă chiar m-a trezit. Mai ales că, total neprevăzut. I-am înpărtășit vestea cea proastă Betinei și i-am cerut - e drept că, datorită înțelegerii ce mi se părea că există între noi, a acordului perfect dintre sufletele noastre, mai curând din priviri - un time-out, pentru a mă putea concentra, a-mi aduna forțele și a mă consulta cu ceilalți
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
unor brackeți ne ajută Însă: În loc ca arcul care trece prin slotul (deschiderea) acestora să fie menținut acolo prin elastice sau sârmulițe, este păstrat la locul său prin mecanisme care alunecă după nevoie În pozițiile deschis-Închis. Fiind fragile, aceste mecanisme cer o procedură specială pe care doar Ortho-Cycle până-n prezent o are. Calitatea lucrului nostru și ieftinătatea au fost ceea ce În timp i-au făcut pe ortodonți nu numai să recicleze aparatele lor, ci să și cumpere de la noi aparate reciclate
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
să recicleze, ca la un moment dat să se Întrebe de ce să plătească mai mult pentru aparatele noi, În loc să le cumpere de la noi. Asta nu Înseamnă Însă că ‘Factorul Yuck’ a dispărut În Întregime. Există și azi ortodonți care ne cer să nu le cităm numele, să le trimitem aparatele reciclate la adresele de acasă, iar la mitinguri să nu le vorbim decât când nu-i văd alții... Drept răspuns, la Convenția Anuală a Ortodonților Americani, care a avut loc În
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
și În 1975 a fondat la Los Angeles Academia Româno-Americană. Cucerit de acest proiect, am contactat zeci de români valoroși printre care și pe G E Palade, ducându mă În acest scop la New Haven. Îi convingeam și apoi le ceream biografia și lucrările care trebuiau să le sprijine dorința de a face parte din academie. Plecând din Los Angeles și Începând o activitate pe cont propriu, timpul liber mi-a dispărut: mi-au trebuit mai mulți ani ca să-mi pot
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
mea de a mă Înscrie pentru a deveni ’Candidat În Științe”, o formă copiată după Sovietici premergătoare doctoratului, organizația de partid locală de care trebuia să fiu sprijinit mi-a râs În nas. In schimb, la Securitate mi s’a cerut să fiu informator, promițându-mi se un viitor strălucit deoarece puteam pătrunde În societatea Înaltă, adică acolo unde securistul obișnuit nu ar fi avut credibilitate. Am fost ades amenințat că voi fi re-arestat: tatăl meu, Încrezător În ubicuitatea și perenitatea
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
ascundă, acest coleg al său a devenit Procuror General al RPR (1948-1952) și Președinte al Tribunalului Suprem (1954-1967). O altă personalitate a fost un nemțean, prieten al unchiului meu Constantin Mătasa, care atunci când a devenit patriarh, Nicodim Munteanu, mă tachina cerându-mi să mă fac... călugăr. Mult mai târziu, in vara anului 2000, pe când eram conferențiar și moderator la cursurile Universității de Vară Izvorul Mureșului, am auzit că Preafericitul Teoctist, care venise la sfințirea mănăstirii, ar dori să mă cunoască. M-
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
Întâlnire din exil cu... talpa tării”, fostul monarh și s-a dovedit bine pregătit să răspundă la Întrebările și acuzațiile care i s-au adus. Tot din cercul lui, dar mai târziu, am primit un telefon În care mi se cerea ca fostul ambasador al SUA În România, David B Funderburk, să-l Întâlnească pe majestatea să pe aeroportul din Palm Beach. Cum programasem o Întâlnire a ambasadorului cu românii baptiști din zonă, el urmând să-și prezinte o carte, invitația
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
locomotor și se deplasează în scaun pe rotile. Atâta doar că personajul, așa cum și eu, și dumneavoastră ne așteptam, este unul complicat, are mai multe straturi. Cel mai bine el ar putea fi rezumat prin metafora măștilor succesive, care se cer înlăturate pe rând până să ajungem la adevăratul său chip. (De fapt, între aceste măști, între aceste chipuri de împrumut, nici nu mai știm dacă există un chip adevărat sau totul este măsluire, înscenare, contrafacere... Încerc să sintetizez ce-am
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
atât de deștept, capabil de performanță intelectuală să fie, în același timp, atât de ticălos. Poate trece drept lipsă de profesionalism faptul că-mi descriu propriile stări, propriile sentimente provocate de o anchetă ce mi-a fost încredințată, dar vă cer permisiunea acestui ton excesiv de confesiv, a acestei abordări foarte implicate. M-am identificat cu cazul acesta, am pus pasiune, căutând totuși să rămân cu simțurile treze, să nu-mi pierd luciditatea, m-am amestecat cu întâmplările, m-am confundat cu
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
mult corp comun cu tăcerea / dinainte de-a fi și de după / gest" (Gesturi). Aflarea aparent incidentală aparte, ca un singur vers, a cuvîntului gest, separat de rest, este un indiciu că poetul știe să pună accentele exact acolo unde se cer. Cea mai reușită poezie a lui Galaicu-Păun, din cele pe care i le găzduiește antologia, este, bineînțeles, Înălțarea, care înfățișează o viziune poetică originală asupra morții și învierii Mîntuitorului. Prima parte descrie, în manieră naturalist-fiziologică, scurgerea vieții din trupul crucificat
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
un exemplu convingător că despre lucruri sfinte se poate scrie foarte bine în vers liber și chiar într-un limbaj nițel păgîn, fără ca ritualul scrisului să supere credința. Citind acest poem, mi-am adus aminte de psalmii lui Arghezi: arta cere mult curaj, o veghe neîntreruptă pentru neadormirea cugetului și predispoziție de a porni mereu spre alte zări. În postfața volumului, Alex. Ștefănescu zice că poezia basarabeană există prin faptul că emoționează. Poezia lui Galaicu-Păun - în orice caz, versurile din această
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
altceva decît "un arabesc al aiurelii" (O fază frumoasă). În consecință, totu-i deșertăciune, nimic serios. Dacă, așa cum poetul (?) se spovedea într-un interviu, poezia e doar un joc de-a cuvintele, atunci e și firesc să nu i se ceară mai mult. De altfel, una din scrierile sale din antologie se întitulează Am ars poetica. Deși, chiar în acea pasiune pe care lehamitea a făcut-o scrum, încă mai pot fi întîlnite cîteva sclipiri care arată că, fie și așa
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
asculta noi am privi în timp ce trei maimuțe mici nemișcate cu ghirlande de surle și tobe de ghitare electrice și clavecine tac nu ne aud nu ne privesc La Ruine prezentatorul profesor critic poet care comite încontinuu erori de apreciere și cere tuturor după și mult prea tîrziu iertare copilul care doarme cu genunchii la gură și fără pantofi în mijlocul zilei chircit într-o flanelă prea largă în firida unei clădiri interbelice lîngă niște monezi dintr-un metal dubios și care visează
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
de administrație, control financiar, planificare, juridic sau personal. De registru se ocupa perceptorul: el îl făcea, el îl controla, ca să fie bine pentru toată lumea. Pe tata nu-l vedeam pe-acasă. Venea de regulă seara, când se așeza în fața telefonului, cerând centralei să-i facă legătura cu câțiva angrosiști din Bazargic sau Constanța. Discuții scurte, protocolare, despre ei, neveste și copii, despre vreme, după care, invariabil, urma lista afacerilor convenite peste zi. Făcea marketing fără să știe. Cunoștea pe dinafară ce
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
luate de pe masă, în timp ce băutura curgea gârlă. Pe mine mă amuza să văd cum un chelner așeza pe un braț, ca la circ, zece halbe, una peste alta, neclintite. Trecea printre mese și înlocuia halbele goale, fără ca cineva să-i ceară. Vârsta și sexul erau respectate: domnii beau din halbe, iar doamnele și copiii mai mari câte-o regală - un pahar conic, lunguieț - sau un carcalete, un soi de sirop încuscrit cu două degete de vin. Cât să mănânci și să
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
pământ, suporta dojenile spânilor, după ce femeile, petrecându-și basmalele peste ochi, se retrăgeau rușinoase. Singura soluție rămânea ca Spilka să se lapede de diavol, mergând de bunăvoie la felcer să scape de povară. Amărâtul asculta, tăcea, se lăsa bruftuluit, își cerea iertare, dar de renunțat la podoabă nici vorbă. "Mai bine mort!" Dar nici după capul lui nu se puteau lua. Speranța a dat-o proprietarul nostru, gospodin Gherasim Șutoțkin, un bătrân care, deși paralizat pe jumătate, scăpase cu viață mulțumită
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
Gherasim era în cofă. Murea cu zile. - M-ați chemat târziu, domnule Șutoțkin. Ziua de ieri n-o mai întoarcem. Vă promit însă că oprim paralizia, să nu se mai ridice. Și-așa a fost, numai că acum Gherasim îi cerea să-l vindece pe Spilka cu o dulce impotență, de care rusul n-avea nevoie, presimțind că la așternut nu l-ar ajuta nicio frânghie. Ce să-i zică ovreiul? Decât că boala lui Spilka o să-i treacă oricum. Trebuie
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
de aur. Când se dumiri că nu visează, îi atinse ca un fulg degetele picioarelor, unul câte unul, urmând porunca buzelor, ce-l trăgeau pe nebăgate de seamă în sus, mai sus, până când pufulețul din triunghiul vieții, blestem diavolesc, îi ceru să i se supună. Spilka își îndreptă ochii spre cer, făcu o cruce mare și șopti cu evlavie: - Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce fac. Mai roti trei cruci, scuipă pe dracu' în stânga și dreapta, după care începu să vâslească agale
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
unei porumbițe. Ajunge, ajunge! Căt de îndelungată poate fi tenacitatea instinctuală a unei păsări? Și cît timp se poate trăi într-o anormalitate mentală, într-o obsesivitate disproporționată, în vreme ce viața îți creează neîncetat alte probleme și preocupări importante care se cer soluționate? în cursul sărbătorilor de Paște, nepoțica mea a fost adusă de părinții ei să petreacă 4-5 zile din vacanța școlară cu mine, ca întotdeauna în această perioadă a anului. Ce bucurie mult dorită! Mi se părea că trăisem în
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
față de strictețea credinței creștine și având, ca și cea a martirilor, valoare de mărturie. Fără îndoială, este cuprinsă de seninătate și bucurie: „în apropierea de Dumnezeu, cugetarea este mai obișnuită și se iluminează de trăiri sublime; dar această tactică strictă cere o putere excepțională, dobândită prin trezvie și înțelepciune”4. Credincioșii se întreabă adeseori: Ce este Dumnezeu? Sau Cine este Dumnezeu? Domnul i se descoperă lui Moise, și prin el și nouă, spunând: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieș., 3, 14
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
și îndrăgostit de păsări, iar albastrul cerului, în ciuda albului zăpezii în care se oglindește, are o intensitate care vestește bucuria unui nou anotimp, m-am gândit să îmi fac și eu o livadă. Că orice lucrare de grădinărit, aceasta livadă cere o gândire dinainte, serioasă și așezată, iar pământul se cere împărțit în careuri cumpănite cu grijă, pentru că roada semințelor sau lujerilor îngropați în el să fie bogată. În primul rând, livadă mea nu va fi o livadă obișnuită, adică numai
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
în care se oglindește, are o intensitate care vestește bucuria unui nou anotimp, m-am gândit să îmi fac și eu o livadă. Că orice lucrare de grădinărit, aceasta livadă cere o gândire dinainte, serioasă și așezată, iar pământul se cere împărțit în careuri cumpănite cu grijă, pentru că roada semințelor sau lujerilor îngropați în el să fie bogată. În primul rând, livadă mea nu va fi o livadă obișnuită, adică numai cu pomi fructiferi. Nu, căci roada bună pentru suflet pot
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
Ed. “Scrisul Românesc”, Craiova, 1993, p. 246-255). Eseul convine de minune moralei și nu filosofiei, mai ales a celei cu sistem, cu ordine, logică și dimensiune demonstrativă. Undeva, Paler se recuză a fi devenit profesor, avocat sau filosof. Scrie: “Filosofia cere capacitate de a gândi sistematic. Or, eu sunt un dezordonat din naștere, destinat să rămână un diletant. Singura mea specialitate e să bat câmpii și să perseverez pe drumuri Înfundate. Încât nu pot da vina pe alții, pentru ce nu
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
POEM ANIVERSAR lui George Filip la 70 de ani bat vânturi triste dinspre TUZLA-n sud Și pescărușii ninși se-avântă-n cer Vâslind prin cerul de azur și pier Litaniile Mării dar se-aud... Chiar dacă valul dur izbește-n stâncă, Stârnind vârtejuri, dinspre zarea largă, Voind ca amintirea să o șteargă Doar urma se mai dăinuiește Încă. În clinchete de vesele pahare
Poem Aniversar. In: Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Science/76_a_350]