2,847 matches
-
Tu răsai de dimineață / Și apui când însărează. / Eu răsar la miez de noapte / Când văd dragostele toate."170 Pentru a păstra echilibrul cosmic și rânduiala lumii, Soarele oficiază ritualul de înmormântare, pentru cei care nu au parte de ultimul ceremonial înspre "Marea Trecere": " Ciobănaș, de la miori, / Un` ți-a fost soarta să mori? / În vârfuțu muntelui, / La tulpina bradului! / Luminiță cin` ți-o fi? / Soarele de-a răsări! / Cruciuliță cin` ți-a pune? / Soarele dac-a apune! / Și groapă cin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Acelea m-or și-astupa! / Și de bocit, / Cin ` te-a boci? / Oile când or veni, / Oile, mioarele, / Și câmpul cu florile, / Munții cu izvoarele."171 În alte variante, soarele este ajutat de lună și de stele pentru a înfăptui ceremonialul înmormântării: " Ciobănaș de la miori, / Un` ți-a fost moartea să mori? / Pe vârful muntelui, / La răcoarea vântului. / N-ai să mori moarte curată, / Ai să mori când a trăsni / Ș-aș atunci mort îi fi, / Da nu știu cine te-a scălda
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aduce și cucul în spate; barza anunță dacă iarna va fi lungă și grea sau scurtă și ușoară, comunică oamenilor ursita, norocul și belșugul sau anunță incendierea caselor, prin tocănitul ciocului.243 O dată cu sosirea primăverii, se practică, în sudul țării, ceremonialul de fertilizare, denumit Cucii; Îmbrăcați în fuste, cu glugi pe cap, ornate cu pene de cocoș, cu un băț în mână și cu un clopot mare în spate, Cucii alergau, în prima dimineață după Lăsatul Secului sau în ziua de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la amiază, luau o nuia de care legau o opincă și alergau, din nou, după cei pe care-i întâlneau în cale. Spre seară Cucii mergeau din casă în casă pentru a face câte o horă în curte.244 Întregul ceremonial se desfășoară "pe mutește" ceata însăși este condusă de "Mutul Cucilor" care-i acompaniază cu fluierul și cuprinde numeroase acte de purificare și divinație, de inițiere și de prosternare în fața Soarelui. Cucii sunt întâmpinați cu pâine, sare și vin roșu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și divinație, de inițiere și de prosternare în fața Soarelui. Cucii sunt întâmpinați cu pâine, sare și vin roșu, iar, la ultima casă colindată, își dezleagă limba, aidoma păsării, scoțându-și măștile, vorbesc, se ospătează și depun jurământul de a continua ceremonialul la aceeași dată, 3 ani consecutiv.245 Cine se face "cuc" trebuie să țină seama de superstițiile care stau la baza ritualului: Cel ce se face cuc trebuie să se facă de trei ori sau de nouă ori, în nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dacă cineva nu primește nicio băutură de la Cuci nu va fi sănătos peste an. Masca purtată de Cuci reprezintă scurgerea timpului calendaristic cucul fiind simbolul trecerilor între anotimpuri și a timpului diurn, ilustrat de penele de cocoș.246 Un alt ceremonial practicat la începutul Anului Pastoral, de Sângeorz, în Banat, Oltenia, Bistrița Năsăud, prin care se anulează puterile malefice, este "Cucu-Răscucu". Practicile magice din scenariul ritualic "Cucu Răscucu" au rol apotropaic: pentru ca animalele să fie ferite de puterea cucului de a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gaura căruia se mulg oile și vacile, apoi este rupt în două, în părți opuse, de doi copii de obicei un băiat și o fată care strigă de trei ori "Cucu! Răscucu!". Colacul este mâncat de cei care participă la ceremonial, iar ceea ce rămâne se frământă cu sare, se amestecă și se dă de leac oilor și vacilor.247 Renașterea simbolică a timpului și a spațiului se desfășoară în cadrul ceremonialului pascal, prin jertfa divinității simbolizate de ou, oul fiind considerat arhetipul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ori "Cucu! Răscucu!". Colacul este mâncat de cei care participă la ceremonial, iar ceea ce rămâne se frământă cu sare, se amestecă și se dă de leac oilor și vacilor.247 Renașterea simbolică a timpului și a spațiului se desfășoară în cadrul ceremonialului pascal, prin jertfa divinității simbolizate de ou, oul fiind considerat arhetipul începutului tuturor lucrurilor, al originii, al regenerării și permanenței vieții. Nașterea lumii dintr-un ou este un mit prezent la majoritatea popoarelor celți, greci, egipteni, fenicieni, cananeeni, tibetani, hinduși
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din cea inferioară, pământul, iar gălbenușul se transformă în soare. Prezent în majoritatea sărbătorilor dedicate renașterii naturii, oul este un simbol al regenerării și al fecundității, dar și o ofrandă adusă divinităților htoniene. Ca simboluri ale fertilității, fiind prezente în ceremonialul agrar și în riturile de trecere, ouăle erau purtate în buzunar de plugarul finlandez, în timpul semănatului, estonienii mănâncă ouă în timpul lucrării pământului, iar țăranul român îngropa cojile de ouă în brazdă sau le aruncau înaintea boilor, când porneau la plug
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și în riturile de trecere, ouăle erau purtate în buzunar de plugarul finlandez, în timpul semănatului, estonienii mănâncă ouă în timpul lucrării pământului, iar țăranul român îngropa cojile de ouă în brazdă sau le aruncau înaintea boilor, când porneau la plug; în ceremonialul nupțial românesc, după ce se întorc de la biserică, mirele și mireasa trebuia să mănânce un ou. De Paști, pentru realizarea coparticipației cu strămoșii, cojile de ouă roși erau aruncate pe o apă curgătoare pentru a ajunge în țara blajinilor.249 Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu cea mai mare încărcătură de semnificații sunt găina și cocoșul, găina călăuzind momentele semnificative ale vieții, în plan uman, iar cocoșul, ca reprezentant al planului cosmic, vestind și drămuind timpul. Găina și cocoșul au încărcătură ritualică, fiind prezente, în ceremonialul de trecere, ca simboluri ale prosperității, ale comuniunii nupțiale sau sunt călăuze a sufletului pe lumea cealaltă. Pasăre htoniană, găina este un simbol al dragostei și al fertilității: "găină se cuvine să ducă mirele și mireasa preotului, înainte de nuntă, îndată ce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a gătit pe păun și pe urmă pe păuniță. Ei i-a pus numai crucea în cap și îndată a cântat cucoșul, ș-a rămas neîmpodobită, de altfel ar fi avut și ea așa pene ca și păunul."265 În ceremonialul nupțial, păunul și păunița sunt prezenți ca element comparativ care resemantizează imaginea binară, devenită complementară prin paralelismul analogic: "Pe deasupra istui sat, / Zarea focului se zărește, / Mândru păun se rotește; / Nu mi-i păun rotilat, / Da-i mirele fermecat / De mireasa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de la arhetip la mit, imaginea este învestită ca procesualitate discursivă care creează nucleul relațional, specific discursului mitic. Astfel creația populară, ca sistem de semne culturale și lingvistice, se înfățișează ca discurs mitic, polifonic, dublu structurat: * Nivele de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul; Matricea semantică universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul. Discursul mitic este un discurs poetic resemantizat de structurile manifeste, spațio-temporale, ale universaliilor ontologice, supuse ritului, ritualului și ceremonialului. Cele 4 elemente, ca entități structurante ale discursului poetic, implicit ale discursului mitic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se înfățișează ca discurs mitic, polifonic, dublu structurat: * Nivele de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul; Matricea semantică universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul. Discursul mitic este un discurs poetic resemantizat de structurile manifeste, spațio-temporale, ale universaliilor ontologice, supuse ritului, ritualului și ceremonialului. Cele 4 elemente, ca entități structurante ale discursului poetic, implicit ale discursului mitic, au un dublu rol, la nivelul epistemei lingvistice considerând epistema o structură de semnificații textuale și metatextuale acționând ca universalii ontologice și ca instanțe discursive. Având rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Tinerețea fără bătrânețe" este doar un pretext pentru a ne vorbi de taina nașterii și a morții. Ștefan Augustin Doinaș crede în unicitatea faptelor pe care le va cânta în "lirica" baladă în care totul se desfășoară după un anumit ceremonial princiar, e fascinat de fata morgana în fantastica vânătoare a prințului din Levant, sau, exploatând parabola,deplânge perisabilitatea civilizațiilor. Nina Cassian aduce transfigurarea poetică a ideii, mișcân d-o cu fantezie într-un univers fantastic și real. Leonid Dimov, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Al. Piru, la o poezie "cu buzele închise". "Moartea lui Socrate" este un pretext pentru ca poetul să se autodefinească în raport cu el însuși și cu lumea. Expresia se desprinde dintr-o experiență constatativă poetul parcă ar fi participat la un lung ceremonial de stranie existență, fără să existe însă unitate de idei dispuse lucid în încărcătura poemului, fără, deci, să reușească să ne "comunice" transfigurat. Fapte și obiecte se înscriu într-o muzică gravă, liturgică, eliminate parcă în absențe: turme de zei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
permanentă căutare: "Umblu din poartă-n poartă în căutarea ta,/ Din zare în zare cu buciumul în mână." Poetul răscolește adâncimile: "Ochiul rotit prelung în rotocoale/ Bate-n fântâni cu ploi de curcubeie". Se întoarce la tradiție, la obiceiuri și ceremoniale vechi, la folclor: "Întoarce-te la casa geamului deschis" ("Poezie"). În poemul "Cât infern" pune problema "cuvintelor". Fiecare cuvânt este semnul unei părți din civilizație; În cuvânt sălășluiesc infernul, mirajul și cenușa; cuvintele ard, sunt stele mișcătoare, de aceea căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Manimazos, urmărit de la naștere până la moarte, în peregrinările spiritului, prin diferite regnuri. Petru Poantă ("Modalități lirice contemporane") spune că ar fi cartea cea mai realizată a poetului. Eroul trăiește sentimental reîncarnării, precum și legătura cu pământul natal, totul redat într-un ceremonial străvechi, cu implicații de basm. "Manimazos are două brațe care creșteau într-o zi/ Cât brațele altora în șapte/." E, într-un fel, un Hyperion investit cu puterea cunoașterii, seamănă pe rând cu Zamolxe sau cu Pan. Ca și în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și spre a nu fi recunoscuți în lume]. (Anexa I) Călugărul, în monahism, își asumă ascultarea nesilită (obediența), sărăcia de bună voie și castitatea. Există însă un moment în care călugărul poate să își înnoiască aceste angajamente într-un mod ceremonial; acest lucru este numit Schima cea Mare sau Chipul îngeresc al Călugăriei. Forma văzută sau cunoscută de către noi este un ceremonial în care călugărul primește de la superiorii săi anumite piese vestimentare, fiind învestit concomitent și cu o îndoită cinste. (Anexa
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
voie și castitatea. Există însă un moment în care călugărul poate să își înnoiască aceste angajamente într-un mod ceremonial; acest lucru este numit Schima cea Mare sau Chipul îngeresc al Călugăriei. Forma văzută sau cunoscută de către noi este un ceremonial în care călugărul primește de la superiorii săi anumite piese vestimentare, fiind învestit concomitent și cu o îndoită cinste. (Anexa II) Anunțarea temei: Cu aceasta intrăm intr-o zonă superioară de discuții, și anume, discuția despre modurile de înțelegere ale manifestării
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
sociale și, în semicerc, s-au construit răspunsuri, dar și multe întrebări despre viață și moarte. Deveneam cu toții tot mai interogativi, întrebările se nășteau și se întorceau asupra noastră... Mircea H., punându-și hainele preoțești, a creat o atmosferă de ceremonial, cu atât mai magică, el călăuzindu-ne pașii printre măștile transcendenței. Spiritualizați, am construit "drumuri" cu trepte sau copaci, ce duceau de la chip la asemănare... Drumul nostru urma să o ia apoi printre zone ale rațiunii: cea a numărului de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
e rezultatul epurării spectacolului de artificii complementare. Minimalismul nu e aici expresiea sărăciei de fantezie și mijloace, ci a tanscenderii dramei lui Caragiale, acuzată de critici precum Pompiliu Constantinescu ca fiind un abuz de clișee literare, într-un registru de ceremonial tragic prin condensarea în interior a unor nuclee conflictuale explozive. În sfârșit, a treia etapă, ultima ce o remarc, o reprezintă tipul de relație stabilit cu actorul. Acesta, perceput ca un mecanism forte al metaforei scenice, nu interpretează personaje, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectacole, dar niciunul la Sibiu. De ce tocmai acum ați ales teatrul de aici? Sunt în premieră. Am văzut ediția de anul trecut a Festivalului Internațional. Am fost cucerit de tot ce se întâmplă aici, de civilizarea și înnobilarea orașului prin ceremonialul teatral. Îl cunosc pe Constantin Chiriac de când era student, îi cunosc harul și energia. Am vrut să lucrez în teatrul lui, în această direcție exemplară de management. I-am spus: "Ai spectacole extraordinare, recunoscute în întreaga lume... Vreau să încerc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Târgoviște, Radu Petrescu, M. H. Simionescu, C. Olăreanu, Al. George, afabili și urbani față de cititori, promotori ai normalității, dincolo de patetisme și ideologii, în spiritul unui ancien régime al civilității și onestității, au fertilizat generația optzeci, care a încercat să transfere ceremonialul livresc al comuniunii în existență civică, în experiența directă a realității românești, reușind să resemantizeze individul social. Ceea ce era mai mult decât nimic, dar nu suficient, căci, spune Caius Dobrescu, acest orizont existențial și estetic "nu a reprezentat un nucleu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
UN ...EASTERN MEDIEVAL În Europa secolului al XVII-lea, un călător român trece porțile Marelui Zid al Chinei. Nu este un aventurier, iar suita de 150 de curteni și oficiali care-l însoțesc se află în subordinea sa. Primit cu ceremonialuri complicate și imuabile, percepute în amănuntul lor deseori bizar, demnitarul este Nicolae Milescu Spătarul, căruia țarul Rusiei, Alexei Mihailovici, îi încredințează, în 1675, ambasada itinerantă spre Extremul Orient. Ținta călătoriei este orașul imperial, Pekin, iar de la Moscova pînă la reședința
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]