6,424 matches
-
a pierdut, fără prieteni adevărați, fără fiul care este peste țări și mări, fără Leonard Bernstein, pe care l-a divinizat - fără nimeni și nimic, este singură în luciditatea ei, doar cu cărțile ei, doar cu foile de scris și cerneala proaspătă mereu”. Există în toate aceste reportaje sau eseuri ale lui Roni Căciularu o căldură umană deosebită, un ochi mereu deschis spre tainele sufletului uman, o privire generoasă și fraternă, ce-i particularizează scrisul. Aceeași bucurie a descifrării lumii și
UN MAESTRU AL REPORTAJULUI – RONI CĂCIULARU de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374355_a_375684]
-
reușite este Nu seamănă iubirea noastră. Pe urmele lui Vasile Voiculescu, căruia poeta îi poartă multă admirație și drag, sonetele sunt declarații de iubire nu numai față de maestrul sonetelor, ci și față de versul clasic, față de sonetul - vitraliu. Divorțul de aceste „cerneluri vechi” sau virajul, așa cum l-a numit poeta, în volumele următoare, spre „alte veșminte” (Viraj), spre muza „de-a scrie trăznit” pare s-o incomodeze însă, unele dintre poezii pierzând din fervoarea paradisiacă a începuturilor. De altfel, afluxul emoțional al
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
pământeni”. După moartea lui Marin Preda, acel stilou nu a mai funcționat niciodată. Nimeni nu știa să scrie cu el. În anii ce au trecut , am încercat de multe ori să scriu cu el , l-am spălat, i-am pus cerneală, dar... nimic. Mai mult zgâria hârtia, decât să aștearnă cerneală. M-am uitat la peniță...era tocită mai mult pe o parte. Ca să scrii cu ea trebuia să știi în ce poziție să apleci stiloul. Altfel, nu mergea. Iar singurul
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
mai funcționat niciodată. Nimeni nu știa să scrie cu el. În anii ce au trecut , am încercat de multe ori să scriu cu el , l-am spălat, i-am pus cerneală, dar... nimic. Mai mult zgâria hârtia, decât să aștearnă cerneală. M-am uitat la peniță...era tocită mai mult pe o parte. Ca să scrii cu ea trebuia să știi în ce poziție să apleci stiloul. Altfel, nu mergea. Iar singurul om care știa cum se ține acel stilou în mână
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
Sunteți marele nostru poet național, se știe. Dacă ați continua să compuneți versuri ați putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonați pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc și se manifestă câțiva intelectuali români „postmoderni”, progresiști, care susțin că
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului DACĂ Dacă pui două mărgele De sticlă ori porțelan Și mai pui opt firicele Scămoșate din tulpan, Toate negre ca de smoală, Iar pe capul trist și mic Îi faci ochii de cerneală, Ai făcut mai din nimic Fără nici o cheltuială O făptură mititică, Uite-așa, la repezeală, Cea mai strașnică furnică ! Referință Bibliografică: DACĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1571, Anul V, 20 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
DACĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374640_a_375969]
-
dâmburi să-mi privească ochiul-soare Pui de coțofene supte îmi mai cheamă strălucirea În alb-negru pene rupte peste gard alungă firea Cred că-n raza putrezită tot mai caută-o-ndoială Viața-mi frântă stă lovită peste-o pată de cerneală Și se scurge-mbătrânirea într-o nemurire blândă Marea-mi strânge glăsuirea în nisipul unde-o glandă Se-ngușează-n nesimțire peste-apusu'-nfiorat Numai unghia-n citire se mai taie-ntr-un păcat Și adun unghia moartă și din tiv ridic argintul
FARD de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373400_a_374729]
-
îi sunt lăcuite de lumină, primesc transparență și claritate mozaicurile multicolore ale vitraliului acestuia al vieții finite și cu toate acestea ținute cât mai departe de decepții prin cântec! Tot de aceea, a scrie despre cântăreți nu înseamnă a descărca cerneala vanitoasă a grămezilor de cuvinte adunate să compună munți de cărți rânduite să pună dale pe cărarea spre faimă forțată, vânată cu orice preț, ca prăzi de colecție și panoplii fructificate cu fructe pădurețe în diplome, medalii, titluri, citări în
PAUL SURUGIU (FUEGO). CALIGRAFIERI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373557_a_374886]
-
În valuri înspumate am aruncat scrisoarea mea...! Revăd aievea și gara de la prima noastră întâlnire Când sărutări fierbinți ne pecetluiau menirea... Revăd aceeași gară când triști la despărțire, Ne-am înșelat destinul, ne-am înșelat iubirea... Am așternut lacrimi de cerneală pe coala de hârtie... A trecut o veșnicie de când nu ți-am mai scris! Ești amintire dulce, ești toată o dragă poezie, Că te voi pierde, nici Nostradamus n-ar fi prezis...! A trecut mult timp, De când am scris o
O ULTIMĂ SCRISOARE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371324_a_372653]
-
pe ea și e mereu trufașă, Privește înțeleaptă al vieții trecut, Îmbrățișează vântul ca o pătimașă, Femeia toamnă râde și plânge tăcut. Iar când rugina intră prin creneluri Și vântul suflă-n șoaptă melopee, Norii storc râu de lacrimi din cerneluri, Ofrandă toamnei cu chip de femeie. Imaginea:internet Referință Bibliografică: Toamna cu chip de femeie / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2080, Anul VI, 10 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TOAMNA CU CHIP DE FEMEIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371384_a_372713]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > SOMNUL ORAȘULUI ( III ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc cum doarme " Orașul de pe deal " Iar focul din cămin, încet, se stinge... Un ultim vers mocnește ireal, Cerneală pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Isi împletesc cununi din praf de soare... Un menestrel aed, cuprins de ger, Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne-nlănțuie
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371378_a_372707]
-
în cartier, Placid și elegiac privesc în noapte... Orașu-ncojurat e de mister, Mi-e dor de tine, de-ale tale șoapte. Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Știu c-o să vii!... În asta penurie De dragoste, de vis, de ideal, Cerneală se așterne pe hârtie. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografica: SOMNUL ORAȘULUI ( III ) / Mugurel Pușcaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2129, Anul VI, 29 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371378_a_372707]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > PE DRUMUL VIEȚII Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Rămas-au picuri de cerneală o călimara am vrut s-ating pe coală albă scrisul împleticit m-a dus la o realitate... Penița de poet își caută ucenic dorințe ard ,dorințe sting când stai în vremuri de îndoială nu pot să pierd ,nu pot să
PE DRUMUL VIEȚII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371455_a_372784]
-
drumul peste poduri mi-o aprinde felinare? Cine știe poate țărmu-i pregătit de sărbătoare! Dintre frunze plana vântul simfonia ceruită, Altădată-ntreaga zare avea ramuri în suită. Câteva raze-ndrăznețe și-au trimis gându-n urcare: Doar nebunii-și duc cerneala în adâncul cel mai mare! Lângă mine carul-rege mă urma fără să-mi spună Că-mi purta în suflet setea și-nc-o pace cu furtună. Am urcat fără să șovăi, nimeni nu m-a întrebat Cât știam să merg prin veacuri
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371508_a_372837]
-
Îl voi transfera în torță pentru noi în noi să ardă,/ Nu îmi pasă dacă lupii lasă urme pe zăpadă” (Din ram în ram). Actanții binomului erotic aparțin neîncetat scripticului, ficționalului: „Crezul nostru stă de veghe într-o oază de cerneală,/ Închisoarea nemuririi îi saluă cu sfială,/ Urlă vraja prin pădurea-nfometată și străină/ Și se pierde-n depărtare a iubirii mele vină” (A iubirii mele vină). Întreaga fire se implică generos în ceremonialul erotic. Bărbatul, „dirijor de greieri” îi întinde iubitei
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
am rătăcit pe ele,/ Aveam o sete mare dar nu-ncăpea-n pahar/ Apa seca-n fântână, dincolo de hotar;// Te rog, spin de lumină, nu fulgera tot cerul,/ Pe-o treaptă de voință e scris tot adevărul;/ Și dacă azi cerneala se-aprinde ca o torță,/ E că trăiesc ucisă-n cămașa mea de forță”. (Rugă-n cămașă de forță). Proiectate pe un fond simbolico-ficțional, iubirile zugrăvite de poetă împărtășesc din plin tragismul condiției umane, ca în această piesă antologică pe
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
monumentală a celor ce-au scris-o cu prețul vieții lor. Vă invit, pe toți cei ce simțiți românește, să nu lăsați nicicând o astfel de zi neconsemnată în propriile jurnale, căci de fiecare dată când ne-o vom reaminti, cerneala condeiului va lăsa urme din ce în ce mai adânci și ne va scoate de sub tâmple sentimente și trăiri profunde. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Ziua Eroilor - moment consemnat la Movila Miresii, Brăila / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1602, Anul V, 21
MOMENT CONSEMNAT LA MOVILA MIRESII, BRĂILA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374819_a_376148]
-
Numai Tu, străin și rece privești din bolta cerească! Să vezi, viața cum le trece în menire pământească! * Romantici din generații, sărută crucea-ți la mormânt. În vers te cântă confrații, pe maternalul tău pământ. * © Maria Filipoiu 15. Iunie 2014 * * Cerneală pentru Eminescu * Nu este cerneală de ajuns pentru poetică cinstire Luceafărului de Cer ascuns, cu nemuritoarea-i menire. Deși cerneală-n țară este cât apă-n Dunăre și-n Mare, tot nesfârșită-i e poveste, poetului ce-n veci nu
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
privești din bolta cerească! Să vezi, viața cum le trece în menire pământească! * Romantici din generații, sărută crucea-ți la mormânt. În vers te cântă confrații, pe maternalul tău pământ. * © Maria Filipoiu 15. Iunie 2014 * * Cerneală pentru Eminescu * Nu este cerneală de ajuns pentru poetică cinstire Luceafărului de Cer ascuns, cu nemuritoarea-i menire. Deși cerneală-n țară este cât apă-n Dunăre și-n Mare, tot nesfârșită-i e poveste, poetului ce-n veci nu moare. * A Sa poveste de
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
generații, sărută crucea-ți la mormânt. În vers te cântă confrații, pe maternalul tău pământ. * © Maria Filipoiu 15. Iunie 2014 * * Cerneală pentru Eminescu * Nu este cerneală de ajuns pentru poetică cinstire Luceafărului de Cer ascuns, cu nemuritoarea-i menire. Deși cerneală-n țară este cât apă-n Dunăre și-n Mare, tot nesfârșită-i e poveste, poetului ce-n veci nu moare. * A Sa poveste de iubire, nicicând nu poate fi sfârșită. Că-n ea este dumnezeire ce în versuri curge
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
când raza-i străluce-n cuvinte. Poveștile Lui sunt rescrise pe caldarâmuri de morminte. * În ancestrale idei plutesc, metafore îmbietoare ce-n gânduri de confrați înfloresc precum în zori, raze de soare. * Petale de gând pe hârtie las în amprente de cerneală. Condeiul așteaptă să scrie poveste de dor, ireală. * Că-n har poetic e lumină din lumânare sufletească, ce arde-n nopți cu lună plină, ca stele pe bolta cerească. * © Maria Filipoiu 12.01.2015 * * Menirea unui Luceafăr * Vremelnicia clipei îmi
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
Menirii de Luceafăr, har sfânt încredința, când muză fidelă era singurătatea. * Cu dor lângă izvoare, gândul își odihnea, iar lacrima iubirii în apă-i tremura. Doar iubirea Veronică-i îl mai alina prin vitregii de soartă în care se zbătea. * Cerneala pe hârtie, o lume zămislea. Veșnică iubire să nemurească în ea. În armonia lirei, dorințe își cânta, când glasul din peniță pe-al său jurnal valsa. * Nedrept i-a fost destinul de viață pe pământ. Dar s-a-nălțat la ceruri, asemeni
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
falimantat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu care Sunt gata să sap în humusul gras. În măslini crește mirul Negru că sortul Ce se înfoaie peste pântecul femeii. Palmele Mariei din Magdala miros A cerneluri noi de tipar. SPINE M'avete acconciato Come fiore rubato al giardino Getsemani. E un vaso di porcellana s'è rotto Nel deposito di carcasse del giovane bestiame. Îl pingue vitello și è palesato magro E confondo le mie dita
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
unii au avut grijă de el, alții l-au băut cu paharul... De harul din mine nu sunt străin, și nu-i o povară pe creștetul meu, de-aceea întotdeauna când scriu mă rog înainte lui Dumnezeu să-mi fie cerneala din suflet curată, harul nu se cumpără cu arginți, cuvintele vin, nu le chem niciodată și se așează pe frunte cuminți! Când scriu mi se umple auzul de dor și gândurile în lumină se scaldă, poemul pe urmă îl împart
HARUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375073_a_376402]
-
de semne de punctuație și metafore. Aș mai fi zăbovit o vreme, dar m-am grăbit să vă destăinuiesc și vouă ce am văzut și simțit în acea lume fascinantă, atemporală. Vă scriu cu o pană de lebădă, înmuiată în cerneala cerului senin din basme. Gleznele îmi sunt încă înviorate de roua florilor din poienile scăldate de lumină. În urma mea, poarta s-a închis și am rămas doar cu nostalgia frumoaselor amintiri. Înzestrată de Dumnezeu cu darul oratoriei și al scrisului
DIN TAINELE POVEȘTILOR, DE MARIOARA ARDELEAN de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373844_a_375173]