1,574 matches
-
îi râse în urechi și răsuflarea ei caldă îl ameți pe bărbat. - Și nu ți-e urât lângă slutu ăla bătrîn? - Care slut? - Buzatu de stai cu el la masă... - Da de ce-ntrebi? Ți-o fi milă de mine!? - De! chicoti el. Salonul se umpluse de fum, și curentul făcut de geamul deschis și de ușă nu mai ajuta la nimic. Jumătate din orchestră cânta mai departe pe estradă pentru ceilalți. Erau trei acordeoniști tineri, care știau plăcerea meseriașilor. - Și n-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adunase lume împrejur. Didina îl rugă: - Să nu dai! Abia se potoli. Luă maiul și i-l întinse lui Paraschiv: - Încearcă și tu! Ucenicul ridică ciocanul. Era greu. Abia îl ridică deasupra capului. Când lovi capsa, nu pocni sus. Țiganca chicoti deodată cu glasul ei limpede și ascuțit. Pungașului i se ridică sângele în obraz. O privi cum râdea în lumina primăverii cu dinții ei puternici și albi, strângând din ochi și prăpădindu-se de neîndemînarea lui. Dacă n-ar fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se descălță și, când fl văzu cu pantalonii sumeși, începu să rîdă: - Parcă ești de la pompieri, când e inundație! Trecură balta, călcând încet, cu fereală. Ea înainte, încercînd adâncimea, tot pe margini, unde nu se putea să se scufunde, el chicotind, nedumerit. Câmpul plin de buruiană vineție începea de la marginea apei și se sfârșea sub un mal drept. Au cules câte un braț sănătos și Veta 1-a întrebat, deodată, fără să clipească: - Dacă-ți arăt locul ăla al meu, juri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sania ușoară aluneca sprinten pe zăpada scârțâitoare, vânătorii îl auziră abia șoptind cu o voce pierdută: Drag mi-a fost pe lumea asta Calul, pușca și nevasta, Calul mă călătorește, Pușca de hoți mă păzește, Nevasta mă primenește... Când termină, chicoti singur: - Vă place, ce ziceți? A Vânătorii așezaseră morții la spatele lui Anghel, unul lângă altul, începuse să ningă cu fulgi mari, ușori. Își strânseră mai bine cojoacele pe ei și se făcură că nu aud nimic... Morcovii Cum da
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să se dea corect. O să-l punem pe Thierry să pună la cale ceva super tare. O trântă mișto. —Bătaie între gagici! zisei. Îmbracă-le în chiloți de plastic și aruncă-le într-o groapă cu noroi. Sophie începu să chicotească. —Exact ca Alexis și Krystle în Dynasty 1, mai știi? — Dar ele nu erau într-o piscină? — Și ce păr aveau! Nici un fir aiurea, nici când era ud! zise Sally, ieșind în magazin. Cred că le schimbau perucile molto spesso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
văzut de două zile și-ți jur că fiecare clipă fără chipul tău zâmbitor a fost o tortură pentru mine... Strecurându-și brațul pe după cel al lui Bill, care nu era deloc entuziasmat, o luă agale către aula bisericească. Sophie chicotea. —Huge1 ăsta e o figură, zise ea. Ori ți-e drag de mori ori vrei să-i sucești gâtul. Odată ce și-a înfipt cuțitul în cineva, îl tot răsucește în rană. —Distractiv, pentru noi, ceilalți. Asta dacă Bill nu sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
corect, nu? spuse el supărat. Continuând să râdem, Bez și cu mine dădurăm din cap în același timp. Atunci che1 este așa de comico 2? Bastradi che non siete altri 3. Sally dădu să plece. M-am repezit după el, chicotind. Trecând pe lângă biroul directorului de scenă, am ciulit urechile. Ben și Philip discutau despre distribuția pentru Casa Păpușilor. —Știi, chiar e cineva în distribuția Visului care se potrivește foarte bine, spunea Ben. Helen. O cheamă Hazel Duffy. Am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe piept și bine înfiptă pe picioare, dar acum eram atât de fioroasă de parcă aș fi fost John Wayne 1 și Tank Girl2 la un loc. Spre marea surpriză a lui Margery Pickett, mi-a pierdut complet cumpătul. —Scuze, zisei chicotind, acum îmi dau seama ce am zis... Și, spre marea mea surpriză, m-am trezit gândindu-mă ce bine ar fi fost să-l am pe Hugo lângă mine să mă ia peste picior. Parcă lipsește ceva când te faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu se prea potriveau, dar alăturarea lor era ciudat de atractivă, iar ochii săi aveau o nuanță plăcută de albastru. Chef de una mică? zisei eu și mi se păru atât de amuzantă această vorbă de duh încât începui să chicotesc, fără să mă pot stăpâni. Hai, mori de râs acu’, zise Hawkins cu amărăciune, așezându-se pe brațul sofalei. Beată în mijlocul zilei. Miercurea, adăugă el, de parcă asta ar fi înrăutățit lucrurile. Și să nu te prind că mă-ntrebi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să citească rolul Hermiei, zise ea. Își dă aere, și ele s-au prins destul de repede. Nu stau deloc cu ea. Făcu semn cu capul către Mustardseed, Moth și Cobweb 1, care formaseră un grup în celălalt capăt al camerei, chicotind împreună, ignorând-o cu ostentație pe Tabitha-Peaseblossom2, care se sprijinea de un scaun și sorbea niște apă. Tineri, zvelți și în formă, erau plini de ei și dornici de a fi remarcați. Că drăguți mai sunt, zise Hugo. Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ofelia, murmură Hugo. Vi ar face o super scenă a nebuniei. Violet părea extrem de tulburată. Tocmai în acel moment, Tabitha țipă ușor. Paul își pusese mâinile în jurul gâtului ei și o zgâlțâia în joacă. Au! zise Tabitha, care începu să chicotească. Ai grijă, că mă sugrumi! Aceasta a fost ultima picătură. Violet, care-și înăbuși un hohot de plâns, se răsuci și se repezi către ușă. După un moment de ezitare, Sophie se duse după ea. — V-ați cam întrecut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fuseseră în spate, începură imediat să se prostească, astfel că întreaga zonă se umplu de zarvă pentru că toată lumea voia să se destindă după tensiunea recentei descoperiri. În toată această nebunie, exclamația ultimului sosit fusese uitată pentru moment. Încercând să nu chicotesc, m-am concentrat mai mult asupra peretelui din spate ale zonei de servicii, acolo unde se afla scara lui Iacob; peretele era în umbră și era greu de distins cine era persoana care se afla acolo. Ca și cum cel de lângă scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aceeași nuanță de piele cu bronzul permanent, ridat și tanat al Donatellei Versace. Numai că, în cazul Tabithei, culoarea era naturală, iar pielea ei era netedă și fără cusur. Și-au ridicat privirile când am trecut pe lângă ei, iar Tabitha chicotea. Nu mai avusese nici un accident în seara aceea, nu mai fuseseră probleme cu cablul, iar săritura ei fusese perfectă. Era îmbujorată datorită succesului și a apropierii de Paul și părea mai relaxată decât o văzusem vreodată în ultimele săptămâni. —Salutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dând peste cap paharul. Mulțumesc. —Așa e, Vi, dacă te ții de acțiuni din astea caritabile poate că n-o să bage nimeni de seamă că ai venit îmbrăcată în desuuri, zise Hugo. —Hugo! Dar e o Dolce & Gabbana! zise Violet, chicotind. Rochia era compusă dintr-o palmă de material negru, cu cupe asortate și bretele tivite cu dantelă, nu foarte diferită de cea a Tabithei. Numai că Violet purta originalul, iar Tabitha o copie ieftină. Nu era greu de observat diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
câțiva ani și pun pariu că a devenit și mai bun cu timpul. Spre surprinderea mea și mai mare, atunci s-a produc declicul. Am izbucnit în râs, dându-mi seama că Violet era pur și simplu adorabilă. Și ea chicotea. —Ei, fetelor! Nu mai sunteți într-a șasea și aici nu e dormitorul de la St. Trinian 1 după ce s-a dat stingerea! Ia, gata cu hihăila asta neobrăzată! ne luă Hugo la rost, întorcându-se cu o altă sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nas lung din vârful căruia să se uite la ceilalți, m-a zărit, în cele din urmă, lângă scară. Și-a croit drum prin mulțime până la mine. O tipă i-a trecut pe după gât un boa de pene, pe drum, chicotind către el, cu cochetărie. N-ai cum să sugrumi pe cineva cu un boa de pene; s-ar rupe. Ar trebui să se considere norocoasă. Te-ar tenta o plimbare cu mine, până la baie? zise Hugo, cu subînțeles. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să vă îmbrobodesc... Credeam c-o să-mi iasă și de data asta... ARTUR: Asta voiai? (Către GARDIAN.) Asta voia. CĂLĂUL: Sunt un mizerabil... Am vrut să vă omor... ARTUR: Mai spune, mai spune... Mai povestește ceva. Dumneata povestești foarte frumos... (Chicotește către GARDIAN.) Să vezi ce frumos povestește... CĂLĂUL: Adevărul e că mi-e frică, mi-e o frică grozavă... Sunt un fricos și o lichea. Pot să ies? GARDIANUL: Ieși. CĂLĂUL (Iese și dă cu ochii de ARTUR care răsfoiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca dumneata, nu-i așa, cu posibilitățile... BRUNO: Mai bine să vină BĂRBATUL CU TOMBERONUL! GRUBI: Sigur că da! Să vină! VIZITATORUL (Fals.): Sa vină și să lămurim... (Către FETIȘCANA.) Eu, când eram singur... Restul șoptit la urechea fetei, care chicotește.) MAJORDOMUL: Da! Da! Vino, dom’le! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Scoate capul din culise.): Cu tomberonul? BRUNO (Către MAJORDOM.): Cu tomberonul? MAJORDOMUL: Cu! BRUNO (Către culise.): Cu! GRUBI (Nemulțumit.): Nu e bine! Nu e bine! Am sărit peste atâtea... MAJORDOMUL: Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
jocul BĂRBATULUI CU TOMBERONUL.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Mai întâi am venit, așa ca și cum... (Îl pufnește râsul.) hi-hi... le-am zis... (Nu se poate stăpâni și iar râde.) „ha-ha! stați aici și mâncați. Nu vă pasă de nimic”, iar ei... (Râde, chicotește, ceilalți sunt contaminați și ei.) mi-au zis... hi-hi... BRUNO: Chiar așa a fost? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Da, hi-hi... hi-hi... ei mi-au zis... Mi-au zis, da, hi-hi... „ia te uită”! (Râs general, atenția FETIȘCANEI începe să fie atrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o direcție incertă.) PARASCHIV (Tremurând, în șoaptă.): Maco... (Nimic.) Maco! (Nimic.) Pssst! (Nimic; se aud pașii lui PARASCHIV prin încăpere, șovăială, spaimă; PARASCHIV, tremurând, începe să pipăie obiectele și să caute lumâinarea.) De ce taci? (Caută printre lucruri.) De ce taci, mă? (Chicotește; încearcă să iasă dintr-o eventuală farsă.) Știu eu că taci... (Găsește ce-i trebuie; aprinde câteva bețe de chibrit până să reușească să mențină flacăra lumânării.) Maco... (Pauză; lumină ușoară; PARASCHIV aplecat peste MACABEUS; îl trage ușor de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tâmpițel. MACABEUS (Așezându-se, în spatele lui PARASCHIV.): Eu am obosit. PARASCHIV (Speriat.): Nu te așeza! MACABEUS (Speriat la rândul lui.): Ce? Se repede? PARASCHIV: Nu... Adică... nu știu... MACABEUS: Întreabă-l ce vrea... PARASCHIV (Către INAMIC.): Ce vrei? INAMICUL (Rânjește, chicotește și-i întinde lui PARASCHIV varza.) MACABEUS (Nerăbdător, trăgându-l de mânecă pe PARASCHIV, din spate.): Ce face, ce zice? Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să ne dea varza. MACABEUS: Cum?! PARASCHIV: Ne-a întins varza. Vrea să ne-o dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Bagaje? CASIERUL: Da, bagaje. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce-s alea bagaje? De ce să am bagaje? CASIERUL (Uluit la rândul său.): Cum, ce-s alea bagaje?! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aspru.): Nu, nu port bagaje! (HAMALUL, din colțul său, se amuză grozav, chicotește.) CASIERUL: Chiar nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu am! Nu am! Detest bagajele! CASIERUL (Mirat la culme): Și atunci... de ce vreți să luați trenul? (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde; surescitat, își reia plimbarea de-a lungul peronului; ȘEFUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în contradicție vădită cu frica sa în fața celor doi funcționari ai gării; pe de altă parte, aceștia par destul de speriați de prezența șefului, dar nu-și pot refuza ultimele lor persuasiuni asupra CĂLĂTORULUI.): Bestiilor! Mai lăsați-l în pace! HAMALUL (Chicotind.): Hi-hi! (Confesiv, către CĂLĂTOR.) Șeful nostru are un fel de slăbiciune pentru călătorii prin ploaie... CASIERUL: Să nu vă lăsați înșelat. ȘEFUL GĂRII: Scârbe! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? HAMALUL (Lămurindu-l, confesiv, pe CĂLĂTOR.): Vrea să rămână singur cu dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și CASIERUL (Smeriți.): Da, domnule... ȘEFUL GĂRII: Noapte bună. HAMALUL, și CASIERUL: Noapte bună, domnule... (Cei doi se îndreaptă, pocăiți, spre colțul clădirii; înainte de a ieși din scenă însă, HAMALUL mai trage de câteva ori de funia clopoțelului; cei doi chicotesc, râd și dispar, urmăriți de o privire furioasă aruncată spre ei de ȘEFUL GĂRII; urmează un moment de relaxare a scenei; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE stă pe un colț al băncii, cu o privire fericită și naivă, mestecând firul de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe care n-am reușit s-o reconstitui pas cu pas - despre fuga lui din sanatoriu pe undeva prin Italia. A hoinărit un timp pe acolo, denunțându-și copiii cu o vehemență demnă de Regele Lear În fața unor străini care chicoteau amuzați, până ce a fost prins printre niște stânci sălbatice de niște banali carabinieri. În iarna anului 1903, mama, singura persoană a cărei prezență o putea suporta bătrânul În momentele lui de nebunie, s-a aflat permanent alături de el, la Nisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]