1,778 matches
-
legătura cu el prin amintirea lor, prin încrîncenarea nădăjduitoare e rugăciunii.” Cuvintele tînărului Doctor mă tulbură, aici în spital. Mai cu seamă că, examinîndu-mi trupul cu atenție, Doctorul de o vîrstă cu mine suspină și mă roagă: „-Nu pleca, măi chinuitule!” -îmi spune. „-Cine vrei să se roage pentru tine, Elena?” Are dreptate. Așa cum nici aici nu mi-am găsit prieteni, poate că și dincolo voi găsi numai dușmănie. Am trăit cu înverșunare, împotrivindu-mă lumii, crezînd că cei din jur
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
născută din nouri de cer, pe-o furtună de sori. N-am cui să-i cer osteneală-n blestem și-n regatul de umbre un gust de păcat dimineților ancoronate-n dureri cu iubirea de cer, și-n destinul de om chinuit și lăsat să trăiască în timpul uitat de o lume. II Ce suflet nu au și nu pot să așeze pământul de raze cu spume în albia de vis cu trăire de-not. Tu, Doamne, fă-mă prințesă de umbre pe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
întâlnit pe altcineva și-o să fiu cu ea, și-mi pare rău de copil și de toate și că te las așa, dar trebuie să plec, a spus el dintr-o suflare, alb ca o stafie, în timp ce ochii îi străluceau chinuiți. Cum adică ai „întâlnit“ pe altcineva? l-am întrebat uluită. —Adică... ăăă... m-am îndrăgostit de altcineva, mi-a răspuns el terminat. Ce vrei să spui? Te referi la o altă femeie? am întrebat eu cu senzația că cineva mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că bărbatu-său a fugit cu altă femeie!“. Știam ce gândesc. „Te-ai lăsat dusă de val. Și mereu ai spus că n-o să te lași. Ne-ai dezamăgit și te-ai dezamăgit singură.“ — Îmi pare rău, le-am explicat chinuită. O să slăbesc. O să mă întorc după voi. Promit. Imediat ce-o să pot. Scepticismul lor era palpabil. Aveam de ales între a purta niște haine de gravidă sau o pereche de blugi pe care îi lăsase James în casă în goana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
larg ușa și iată-l stând în prag. Același James. Arăta sfâșietor de la fel. Părul îi era tot șaten închis, fața îi era tot palidă, ochii îi erau tot verzi, iar falca îi era la fel de osoasă. A schițat un zâmbet chinuit și, după o pauză stânjenită, James mi-a spus fără nici un fel de inflexiune în voce: —Ce mai faci, Claire? —Bine. I-am zâmbit nu prea larg - doar politicos. —De ce nu intri? A intrat în hol, iar eu aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe scaun răvășit din cauza șocului. Tu ce ai crezut c-o să se întâmple? Ai crezut că zânele divorțului o să-și facă apariția și c-o să ne rezolve totul ca prin minune în timp ce dormim? James a reușit să schițeze un zâmbet chinuit. —Ai dreptate, a spus el obosit. Ai dreptate! Ai dreptate! Ai dreptate! Chiar am dreptate, l-am asigurat eu. Și dacă te face să te simți mai bine, atunci să știi că poți să ții tu toate tigăile. —Mersi, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
calmă, matură și civilizată. În timp ce James reușea încă să se mențină într-o stare de echilibru. Starea de echilibru era una dintre chestiile la care se pricepea cel mai bine. Oribil atunci, s-a dat el bătut. Nu părea prea chinuit de remușcări. Vorbea de parcă nu voia decât să-mi facă mie pe plac. Ticălos fără inimă! Cum de putea să fie așa de închis în el? Nu era normal. —Cum de-ai putut să fii atât de iresponsabil? am izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am tușit mult deoarece oricît aș fi fost de optimist „Optimist: sinonim cu imbecil” (Flaubert) , ce se petrecea la măsuța aceea acoperită cu o inimitabilă mușama verde se situa dincolo de culoarea respectivă și zborul săgeții din arbaletă. Martin a zîmbit chinuit. Nu găseam nici o manieră adecvată originală rapidă eficace pentru a-i mulțumi, m-am gîndit să-l sărut pe frunte, pentru a-i demonstra fără echivoc cît Îi sînt de recunoscător, chiar și mai recunoscător decît omul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
reușitei la fugă a unui film cu un asemenea story pițigăiat. Un story amețitor de solid are Însă Pentru cîțiva dolari În plus (Italia/Germania/Spania/Monaco 1965). L-am revăzut Într-o noapte ca să-mi aduc aminte de copilăria chinuită, cu macaroane, și singurul lucru care m-a impresionat a fost scena unde un copil mexican ia de căpăstru calul lui Clint Eastwood ca să-l ducă la grajd, și iese lent din cadru conducînd animalul ca la o probă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Greu de spus cîtă sare-au schimbat. Grigore declarînd că „România Mare nu este o revistă, ea este țara mea”. Să confunzi, fie și poetic, o revistă cu țara, e dramatic. Dar să confunzi o toaletă cu sufletul, chiar așa chinuit cum e, pare-o tragedie cu final neașteptat. Noroc că vine-un ofițer de securitate și ne vorbește de nopți de nesomn, de muncă epuizantă. Nici nu știm „cît de mult s-a ocupat securitatea de noi”. Aici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Se-ascund prin cotloane și gem. Prea multe speranțe distruse Mă-ndeamnă, din nou să Te chem. La poalele dealului sumbru, Îmi duc azi al lanțului gând. Găsesc tot alaiul lugubru, În jalea din mine plângând. Sub cruce m-așez chinuită, Triști, ochii mei cată în sus Și-o nouă nădejde se-agită, Șoptind, Îl implor pe Isus: - De vrei, știu că poți împăcarea Cu Tatăl Prea sfânt să-mi aduci, Căci sufletu-mi cere iertarea, Isuse, să vii să-l
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
pierite, și te vedeam atunci. Dar toate erau undeva, în gândurile mele din spate, pentru că te mai vedeam și cum erai astă-noapte, în rochia cu umerii și spatele gol, transpirată de fericire, și mă vedeam și pe mine obosit și chinuit de durerile alea și stricându-ți cheful în noaptea de Anul Nou“ - „nu-i adevărat! nu-i adevărat! nu mi-ai stricat nici un chef“ - „și îți auzeam respirația lângă mine și gândeam și asta și simțeam cum îți cobori capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de parcă ar fi fost muncită de un gând sau de o forță din afară care se arăta mai puternică și o obliga să acționeze și ea trebuia să asculte pentru că nu putea altfel; se frământa, atunci se frământa și arăta chinuită și suferea și parcă îi era milă de ceva, de ea sau de el, și cu expresia asta pe chip se lipise de el și îi spusese sărută-mă și mângâie-mă; iar brațele lui erau paralizate, pentru că exact asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
erau mai puțin de opt sau zece persoane, preferam să stau la coadă ca tot omul. Dar, așa cum se Întâmpla În majoritatea zilelor, coada de azi era formată din mai bine de douăzeci de bieți oameni ai muncii, care așteptau chinuiți să-și cumpere doza necesară și scumpă de cofeină, și am fost nevoită să le-o iau Înainte. Nu era ceva care să-mi facă cine știe ce plăcere, dar Miranda nu părea să priceapă că faimoasa cafea pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am răspuns eu cu tonul acela plictisit care speram că reușește să transmită nefericirea mea tuturor celor care Îndrăzneau să mă Întrerupă din activitatea de transmitere‑primire e‑mailuri. — Bună, tu ești, Em‑Em‑Em‑Emily? a Întrebat o voce chinuită, bâlbâită de la celălalt capăt al firului. Nu, sunt Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei, am zis eu, deși mă prezentasem deja unui număr de câteva mii de interlocutori curioși. Aha, noua asistentă a Mirandei? a hohotit ciudata voce feminină. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
facă niște coperți frumoase de revistă. S‑o ia dracu’ și cu ea, pentru că mă credea la fel. Și, mai ales, s‑o ia dracu’ pentru că avea dreptate să mă creadă la fel. De ce naiba stăteam acolo să mă las chinuită și umilită și abuzată verbal de diavolița asta lipsită de bucuria vieții? Și, cine știe, poate că tot așa aveam și eu să vin la un asemenea eveniment, Însoțită doar de o asistentă care mă urăște de moarte și Înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o stradă Învăluită În ceață: puteai vedea lucrurile aproape ție, dar restul era cenușiu, vid, fără capăt. Își zise: CÎt de mult te-ai schimbat! Pentru că obișnuia să mediteze zile Întregi la toate micile detalii ale vizitelor tatălui său; stătea chinuit, revăzînd fața lui, auzindu-i vocea, și pe a lui - ca un tip nebun care proiecta un film iară și iară. Sau compunea scrisori furioase, În care-i spunea tatălui să nu mai vină. Odată dăduse la o parte așternutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Aparatul de citit cărți de credit protestează și apoi scuipă cartea de credit. — Îmi pare rău, doamnă, cartea de credit a fost respinsă. Va trebui să dau un telefon. Nu am timp să aștept să dați un telefon. Vânzătoarea zâmbește chinuit. — Atunci poate Încercăm altă carte de credit? 10.36: Am Întârziat șase minute și treizeci de secunde la ședință. Intru În camera plină de costume, Încercând să-mi ascund sacoșa strălucitoare la spate. Rod Task Își ridică capul din notițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să vezi puiul din birou, dar acum, de aproape, Îl văd foarte bine. Pur și simplu nu poți să crezi că această creatură va fi vreodată În stare să zboare. Nu seamănă cu o pasăre, mai mult cu o schiță chinuită care se vrea o pasăre. Zbârcit și chel, ca toate ființele nou-născute, pare străvechi, parcă ar avea o mie de ani. Chiar am Încercat să deschid fereastra și să ajung la ei, dar geamurile au atâtea rânduri că nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vreun invitat important, pe undeva, deși, în sinea mea, eram îngrozită, fiindcă mă evitase toată seara. — Te simți bine? fu prima întrebare a lui Charlie când m-am așezat. Părea îngrijorat. Oare eram chiar atât de transparentă? Evident, zâmbetul meu chinuit era très neconvingător. — Da, eu... am îngăimat neștiind ce să zic. — Ce s-a-ntâmplat? Oamenii sunt atât de nepoliticoși câteodată, nu-i așa? N-au trecut nici trei secunde de când îl cunoșteam pe tipul ăsta și deja îmi punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Cum a fost zborul? — A Întîrziat... Liniile aeriene au orar propriu, cu două ore În urma tuturor. Am Închiriat o mașină În Gibraltar. Frank, arăți... — N-am nimic. (Făcu un efort să se reculeagă și reuși să schițeze un zîmbet scurt, chinuit.) Și zi, cum ți s-a părut Gibraltaru’? — Am stat acolo doar cîteva minute. Curios locșor - coasta e și mai ciudată. — Să fi venit aici acum cîțiva ani. O să găsești multe despre care să scrii. Am găsit deja. Frank... — Interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fotografie cu mine și Frank copii În Riyadh, stînd Împreună cu mama În fața casei noastre din complexul rezidențial. ZÎmbetul de vulpoi al lui Frank și aerul meu de bufniță serioasă - ca un frate mai mare ce mă aflam - contrastau cu privirea chinuită a mamei noastre, care se Încorda toată În Încercarea de a părea veselă În poza făcută de tata. Ciudat, fundalul de vile albe, palmieri și clădiri de apartamente Îmi amintea de Estrella de Mar. LÎngă șirul trofeelor de tenis era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
așteptîndu-mă În holul principal; n-a părut surprins că nu i-am recunoscut figura, pe fundalul tapetului cu sporturi tradiționale englezești. — Domnule Prentice...? E vreo problemă? — Nu. Señor Danvila? Mi-am scos ochelarii de soare și i-am identificat figura chinuită și servietele pe care le schimba veșnic Între ele. — Cu ce vă pot fi de folos? l-am Întrebat. — E o chestiune urgentă care-l privește pe fratele dumneavoastră. Azi-dimineață am auzit că acum o să vă primească. — Bun... — Domnule Prentice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din copilărie. I se părea ceva romanțios și fără sens. Cu prietenii din copilărie vorbești mereu despre copilărie, iar doamna Ionescu nu nutrea nici o dorință de a rememora scene dintr-o perioadă care i se părea a fi fost destul de chinuită și mult prea naivă. De unde, atunci, această obsesie a unor clipe fulgurante de fericire din trecut? De ieri, de când zărise cele două fete aruncându-se în zăpadă în parcul de lângă bloc, o năpădise un dor inexplicabil de ea însăși când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
capul greu, încă bubuindu-i. Se duse târșâit la baie și înainte să se spele pe ochi se privi în oglindă. Pentru o clipă, o scurtă clipă numai, zări în oglindă un chip acoperit de un păr vâlvoi. Un chip chinuit și întrebător, de care uitase. Un chip zburlit de adolescentă, cu ochi încruntați, un breton scurt pe frunte și un coș în vârful nasului. Clara Martin? își dădu speriată părul pe spate și-și puse ochelarii. Acum da, vedea bine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]