KorAP: Find »[drukola/base=chiuvetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...93 >

2,304 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

a zilei - veselia forțată, nebunească, graba la ieșire. Serile de sîmbătă erau cele mai rele. Unii chiar alergau ca să fie primii care ies pe poartă. Bărbații care aveau biciclete făceau un fel de Întrecere: zece minute, curtea era ca o chiuvetă din care se scurgea apa. El găsea mereu un motiv să mai zăbovească sau să piardă vremea. În seara asta luă o mătură și adună resturile de ceară și tăieturile de fitil de sub scaunul lui. Apoi se duse Încet spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
coboară la toaletă, Își zise ea, o s-o fac. Doar atunci. Stătu Încordată, auzind-o pe Viv care peria praful de pe covor și rearanja scaunele. Apoi auzi cum sunetul tocurilor se pierde pe scară. Probabil că Viv luase ceainicul la chiuvetă să curețe frunzele de ceai. Imediat ridică receptorul și formă numărul. Se auzi un mic țîrÎit electric. Își imagină cum telefonul de pe biroul Juliei Începe să sune, apoi pe Julia tresărind, punîndu-și stiloul jos, ridicînd mîna, ținînd-o o secundă sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nefericită, doar pentru că o iubesc... Imediat ce rosti cuvintele astea, auzi zăngănitul cheii Juliei În broasca de la ușa principală. Se ridică În picioare, stinse lumina și se se grăbi să ajungă jos; intră În bucătărie și Își făcu de lucru la chiuvetă, deschizînd robinetul, umplînd un pahar cu apă și apoi golindu-l. Se gîndea: Nu face caz din asta. Totul e-n regulă. Comportă-te natural. Fii calmă. Apoi Julia veni lîngă ea și o sărută; mirosea a vin și fum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ușa fără zgomot și trase zăvorul, apoi aprinse lumina și, dintr-odată, se simți mai bine. Lumina era strălucitoare, ca luminile pe care le vedeai În sălile de operație din filme; chiar și suprafețele albe și lise ale căzii și chiuvetei creau un anume aer clinic, un sentiment al eficienței, chiar al datoriei. Nu semăna deloc cu o fătucă isterică. Își revăzu fața În oglindă și culoarea stacojie Îi dispăruse; părea absolut rațională și calmă. Se apucă să lucreze, de parcă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
unui bărbat În maiou: omul bău dintr-un pahar, Își dădu capul pe spate și Își clăti gura și gîtul, apoi se repezi Înainte și scuipă gargara. Duncan surprinse inelul lăsat de pahar În momentul În care fu pus pe chiuvetă, iar cînd bărbatul dădu drumul la robinet, auzi apa izbucnind prin conductă, Împroșcînd În clipa În care izbi țeava de scurgere de desubt. Lumea Îi apăru plină de lucruri noi și extraordinare. Nimeni nu-l provoca. Nimeni nu părea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o cheie cu o plăcuță din lemn. Camera era una ieftină, la care ajungeai urcînd trei rampe de scări scîrțîitoare. Nu era decît un pat, un garderob Învechit, un scaun cu arsuri de țigară și, Într-un colț Îndepărtat, o chiuvetă lipită de perete. Un calorifer care fusese vopsit de nu știu cîte ori abia dacă emana puțină căldură. Pe noptieră era un ceas deșteptător fixat de podea cu o sîrmă. Ceasul arăta ora șase și zece. Se gîndi că mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se păru că simte mirosul acru de Închisoare Încă persistînd În hainele ei. Dar nu mai era timp. Se duse În hol, folosi toaleta, apoi se Întoarse În cameră și rămase În sutien și chiloți, pentru a se spăla la chiuveta mică. Descoperi că nu era apă caldă: robinetul se Învîrti de mai multe ori În mîna ei. I se făcu frig și aruncă puțină apă pe față, apoi Își ridică brațele, se sprijini de perete și-și clăti subsuorile, apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Îi explodează În piept. Se temu din nou să nu plîngă. Dar nu trebuia să facă asta. Plînsul era o chestie prostească, fără rost! Ce pierdere oribilă de timp. Ridică un ghiocel și-l scutură ușor, apoi se uită la chiuvetă. — Ar trebui să-i pun În apă. — SÎnt aproape ofiliți. Prindeți-i la rochie. — N-am nici un ac. El Îi scoase una dintre agrafe. — Folosește una de-astea. Sau... Uite, am o idee mai bună. Îi prinse florile În păr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
asta nu dă rău, nu-i așa? Duncan zîmbi, dar apoi adulmecă, strîmbîndu-se. De unde vine mirosul ăsta oribil? — Tu ce crezi? zise bărbatul de vizavi. S-a Înfundat din nou canalul ăla nenorocit. La cîțiva metri de masa lor era chiuveta În care bărbații din celulele de la parter trebuiau să-și golească oala de noapte. Chiuveta se Înfunda mereu; Duncan se uită la ea imprudent, și văzu cum dă pe-afară cu un amestec de urină și fecale cafenii, groase, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mirosul ăsta oribil? — Tu ce crezi? zise bărbatul de vizavi. S-a Înfundat din nou canalul ăla nenorocit. La cîțiva metri de masa lor era chiuveta În care bărbații din celulele de la parter trebuiau să-și golească oala de noapte. Chiuveta se Înfunda mereu; Duncan se uită la ea imprudent, și văzu cum dă pe-afară cu un amestec de urină și fecale cafenii, groase, care-ți făceau greață. — Dumnezeule! spuse el, și-și Întoarse scaunul. Începu să ciugulească mîncarea. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
uite la vasele prăfuite și la formele de budincă aflate pe rafturile din bucătărie, În timp ce Julia Își puse geanta pe masă și Începu să scotocească prin el. Bucătăria era una de modă veche, victoriană, cu blaturi lungi de lemn și chiuvetă ciobită din piatră. La fereastră erau bare metalice, la fel ca la celălalte, și Între acestea se Încolăcea iedera. Era o lumină verzuie, foarte blîndă. — Ți-o imaginezi pe bucătăreasă și pe servitoare umblînd prin cămară, zise Helen Învîrtindu-se prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
hainele vechi fiind mîncate de molii sau mucegăite. Părți din tavan căzuseră pe pardoseală. Cărțile și bibelourile zăceau pe jos, total distruse. Iar În baie, oglinda de pe perete atîrna cu o față ciudată, pentru că sticla fusese spartă și căzuse, umplînd chiuveta cu sute de bucăți arginti. CÎnd ajunseră În mansardă, se auzi un fîlfîit, un zgomot de plecare bruscă. — Porumbei sau șoareci, se Întoarse Julia și zise Încet: Nu te deranjează, nu-i așa? — Nu-s șobolani? Întrebă Helen cu teamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de capătul prosopului. — N-am nimic. — Nu pari așa, pe bune. Vrei să te duc la asistentă? — N-am nimic, zise Viv. O mahmureală, atît. CÎnd Caroline auzi asta, Își schimbă tonul. Își sprijini șoldul În voie de una dintre chiuvete, și scoase o gumă de mestecat. — O, spuse ea, rulînd-o În gură. Știu totul despre chestiile astea. Trebuie să fi fost nasol, dacă vomezi la ora asta Încă! Sper că tipul a meritat. Întotdeauna Îmi spun că nu-i rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de mentă. — Mulțumesc, zise Viv, dar o să fiu În regulă. — Ești sigură? — Da. Dar Își coborîse capul să-și Îndrepte cordonul fustei, și ridicîndu-și privirea prea repede, i se făcu din nou greață. Puse mîna, sprijinindu-se de una dintre chiuvete, Închise ochii... Înghițind, Înghițind, simțind cum i se adună ceva În stomac și se lupta să-l Împiedice să se ridice... Dar țîșni brusc. Se repezi În toaletă și vomită În gol. În spațiul acela Îngust, orice sunet părea oribil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se lupta să-l Împiedice să se ridice... Dar țîșni brusc. Se repezi În toaletă și vomită În gol. În spațiul acela Îngust, orice sunet părea oribil. Trase de lanț pentru a Încerca să le ascundă. CÎnd se Întoarse la chiuvetă, Caroline părea neliniștită. — Cred c-ar trebui să-mi dai voie să te duc la asistentă, Viv. — Nu pot să mă duc la asistentă pentru o mahmureală. — Ar trebui să faci ceva. Arăți groaznic. — O să-mi revin, zise Viv, Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nu-l pot opri! Cu cît era mai speriată, cu atît mai repede se prelingea sîngele. La Început fusese vîscos cu pete și cheaguri, dar curînd se transformă În sînge obișnuit, uimitor de roșu. Se auzea ca apa curgînd În chiuvetă. Se Împrăștie pe scaunul toaletei, pe picioarele și degetele ei, pretutindeni. N-ar trebui să fie așa, nu? spuse Reggie cu răsuflarea tăiată. — Nu știu. Ce a zis domnul Imrie? A zis c-o să fie așa? — A spus că s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
zise el repede. Bine. Se răsuci și plecă. Auzi ușa apartamentului trîntindu-se și, după aceea, nimic. Avea fruntea și buza superioară ude de sudoare, și se șterse cu mîneca. Trase lanțul toaletei din nou, apoi se Învîrti și ajunse la chiuvetă să se spele pe mîini, scoțîndu-și verigheta colorată auriu, pentru că era prea largă. Chiuveta arăta de parcă fusese vopsită În stacojiu; luă mai multe bucăți de hîrtie și Încercă s-o curețe, să curețe apoi și scaunul pe care stătea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aceea, nimic. Avea fruntea și buza superioară ude de sudoare, și se șterse cu mîneca. Trase lanțul toaletei din nou, apoi se Învîrti și ajunse la chiuvetă să se spele pe mîini, scoțîndu-și verigheta colorată auriu, pentru că era prea largă. Chiuveta arăta de parcă fusese vopsită În stacojiu; luă mai multe bucăți de hîrtie și Încercă s-o curețe, să curețe apoi și scaunul pe care stătea și marginea vasului de desubt. Apoi văzu o mică pată de sînge pe covor: se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
goale... — Verigheta, zise ea. Acum avea impresia că acele Îi Înțeapă buzele. Mi-am pierdut verigheta. Am pierdut... Dar n-o pierduse, Își aminti ea. O scosese să spele sîngele de desubt, și o lăsase În baia aia fistichie, pe chiuvetă, lîngă robinet. O privi Înnebunită pe Kay. — N-are importanță, Vivien, spuse ea. Nu e ca alte lucruri. — Vine căruciorul, zise Mickey tăios. Viv Încercă să se ridice. — Verigheta, spuse ea aproape fără suflare. Reggie mi-a dat o verighetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Închizătorul arăta Liber. Dar cînd puse mîna pe mîner și Împinse, ușa se mișcă puțin În interior și apoi fu proptită În grabă la loc. Era cineva cu spatele la ea, un soldat În kaki - Îl zări fugar În oglinda de deasupra chiuvetei, cînd Își Întoarse capul. Îi surprinse privirea alarmată cînd ușa se deschise; crezu că făcea pipi și se jena. Se duse la tamponul dintre vagoane și așteptă. Ușa băii rămase Închisă Încă un minut. Apoi văzu cum mînerul se Învîrte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
douăzeci de ani Începuse să Îmbătrînească și să arate obosită... Își aranjă machiajul și se pieptănă. CÎteva fire de păr și puf Îi rămaseră prinse În piepten: le trase, le făcu ghem și le Îndesă cu grijă În coșul de sub chiuvetă. Tocmai Își punea pieptenul În poșetă, cînd cineva bătu la ușă. Se mai uită o dată În oglindă și strigă: — Bine! Persoana bătu Încă o dată, mai tare de data asta. — Bine! O secundă! Cineva Încerca clanța. Auzi o voce, una masculină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pună la podea. Stătuse cam patruzeci de minute cu fața mai mult sau mai puțin În poala unui bărbat, care se simțea extrem de stînjenit... Cel puțin, bărbatul ăsta părea a fi În largul lui. Se sprijinise de blatul care susținea chiuveta și Începuse să caște. Căscatul se transformă Într-un fel de geamăt gros, ca un iodomnul er fals, iar cînd termină, Își puse țigara Între buze și-și frecă obrajii - aproape inconștient, cum Își tratează toți bărbații fața, nu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
istețe. După cîte știu eu, s-ar putea să mă aflu pe o bancă În gara Swindon, dormind buștean. Am nevoie de un șoc. Să-mi cadă o cheie pe sub guler, sau... am găsit. Se Întoarse și stinse țigara În chiuvetă, răsucind-o, apoi Își sumese mîneca și Întinse brațul. Ciupește-mă! — Să te ciupesc? — Să-mi demonstrezi că sînt treaz. Se uită la Încheitura lui goală. Era un punct În care părul Începea să crească din carnea străvezie de la baza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-tău parcă-i Messerschmitt! șopti Alec. Asta Îi făcu să se pună din nou pe rîs. Aprinseră lumina În bucătărie. Becul fără abajur era destul de slab, și readucea Încăperea la viață În culori Întunecate, murdare și plate: albul pătat al chiuvetei, cenușiul și galbenul linoleumului, maroniul ca de sos de friptură al lemnăriei. Cada era lîngă masa de bucătărie, lipită de perete; cu ani În urmă, taică-său o Îmbrăcase În mai mult lemn de culoarea sosului, și-i făcuse un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
chiar o s-o fac! Trezește-te! Taică-său continua să sforăie. Duncan se Întoarse Încet la Alec. — Bătrînul sforăie ca un uragan acum! zise el Închizînd ușa bucătăriei. Dar Alec nu răspunse. Pusese cordonul de la halat jos, și stătea lîngă chiuvetă, cu spatele pe jumătate Întors. Luase ceva de lîngă robinete. — Duncan, spuse el, cu o voce joasă și ciudată. Uită-te la asta. În mînă ținea briciul de modă veche al lui taică-său. Îl deschisese și se uita la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]