6,513 matches
-
catolicism și foarte devotată lui Monsignor. Într-o zi i-a telefonat. Da, doamna Își amintea de el foarte clar. Nu, Monsignor nu era În oraș. Probabil că se afla la Boston. Îi promisese că va veni la ea la cină când se va Întoarce acasă. N-ar fi dorit Amory să ia prânzul cu ea? — Mă gândeam că ar fi bine să recuperez timpul pierdut, doamnă Lawrence, a spus el ambiguu la sosire. — Monsignor a fost aici chiar săptămâna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sunt adoptate de bătrâni ursuzi fiindcă zâmbesc Întruna. Ai crede că suntem o rasă de ologi veseli și că majoritatea țăranilor ruși sfârșesc sinucigându-se... - Ora șase, a anunțat Amory, privindu-și ceasul de mână. Ești invitatul meu la o cină nemaipomenită, de dragul Juvenaliilor operelor tale complete! PRIVIND ÎN URMĂ Iulie s-a terminat, umflată, cu o ultimă săptămână caniculară, iar Amory, cuprins de un nou val de neliniște, și-a dat seama că trecuseră doar cinci luni de la ultima Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
urmase pretutindeni timp de trei săptămâni. Vara se terminase, dar el Își petrecuse zilele privind cum Eleanor, un Manfred grațios și superficial, Își construia piramide intelectuale și imaginare În timp ce se desfăta cu artificiozitatea adolescenței temperamentale și scriau Împreună versuri la cină. Când Vanity a sărutat-o pe Vanity, acum o sută de luni fericite de iunie, s-a minunat de ea cu răsuflarea tăiată și, ca s-o știe toți bărbații, i-a rimat ochii cu viața și cu moartea. „Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cât și Camus l‑au înlocuit cu neantul. Totuși Dumnezeu n‑a dispărut încă, iar printre prietenii apropiați ai familiei lui Rainer se numără mulți preoți. Veniți la masă, copii, și îndată familia se așează și așteaptă momentul plăcut al cinei. Ca de obicei, Rainer vorbește cu mama când are să‑i spună ceva tatei. Spune‑i că‑i iau acuși cârjele și‑o să cadă pe pardoseala de piatră. Vreau să compun o poezie și nu găsesc aici terenul potrivit. Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în alte vremuri grele. Alături de ea la bine și la rău, Hans o însoțește pe Anna acasă. Oare ce are Anișoara, spune el întruna, fiindcă nu știe ce altceva să zică. Nimic, a trecut, spune ea. Vii și tu la cină? Nu, spune Hans imediat, fiindcă nu‑i poate suferi pe părinții Annei. Dar, spune el, acuși e duminică și poate ieșim undeva împreună. Diverse griji se desprind dintr‑odată de Anna și o bucurie neobișnuită pune stăpânire pe ea, extinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
traumă sufletească pe care o mai resimte și azi. Tata îl întreabă pe Rainer dacă după ce‑au terminat de mâncat ar vrea să facă o partidă de șah cu el. Rainer spune că da și chiar o să joace partida. La cină au avut pâine, parizer și salam picant. Plus cartofi într‑un sos oribil. Apoi se joacă partida de șah; invalidul emite tot felul de admonestări derutante, care bat apropouri la adresa stării mintale a lui Rainer sau în care este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și după vreun minut ușa s-a deschis, dând la iveală chipul posomorât al tuciuriei. Dumneata știi cât e ceasu’? — Abia a trecut de 8, i-am zis. În toate teatrele din Berlin se ridică acum cortinele, cei care iau cina în restaurante se uită prin meniu și mamele se gândesc că ar cam fi timpul ca odraslele lor să meargă la culcare. Frau Lange e acasă? Nu e îmbrăcată să primească vizitatori domni. — Păi, nu-i nimic. Nu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Hofe. Spun „Frau“, de vreme ce nu are voie să-și spună doctor, deși este unul, pentru că este în mod evident o femeie și știm cu toții, nu-i așa, că locul femeii este acasă, să facă recruți pentru Partid și să gătească cina pentru bărbat. Dumneaei este de fapt psihoterapeut și e un expert recunoscut în micul mister impenetrabil pe care-l numim Mintea Criminală. Ochii mei priviră către femeia cu ten deschis, cremos, care stătea la capătul îndepărtat al mesei, în timp ce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de-abia îl puteam ghici pe sub furoul ei. Până ajungea la gura ei prefăcut bosumflată, avea în ea mai multă tachinare decât pisicuța unei zâne. Și gura îmi punea câteva probleme. Era genul de gură care putea să mănânce o cină cu cinci feluri la Kempinski’s fără să își strice rujul, numai că de astă dată eu păream să fiu preocuparea papilelor ei gustative. Ne-a condus într-un salon confortabil, cu care nu i-ar fi fost rușine nici unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cheile în biroul său atunci când se închide la bagaje lăsate în păstrare. Deubel arătă spre un bărbat gras, cu înfățișare soioasă, care stătea la câțiva metri mai încolo, rozându-și podul palmei: — Ăla e. — Se pare că îl reținem de la cină. Spune-i că vreau numele și adresele tuturor celor care lucrează în sectorul ăsta și ora la care încep să lucreze dimineața. Indiferent de orele la care lucrează, vreau să-i văd pe toți aici la ora normală de deschidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
foi și uitându-se cum fotograful poliției își potrivește luminile și trepiedul. — A, Kommissare, zise el, zărindu-mă și ridicându-se în picioare. Nici noi nu suntem de mult aici și am știut eu că o să vrei să te așteptăm. Cina e un pic cam prea bine făcută, așa că vei avea nevoie de astea. Îmi dădu o pereche de mănuși din cauciuc și apoi se uită la Deubel țâfnos: — Te așezi cu noi la masă, inspectore? Deubel se strâmbă: — Aș prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu poate să facă rău, astfel încât singurii oameni pe care îi poate enerva să fie aceia care nu contează, ca mine. Desigur, asta nu înseamnă că Streicher nu vizitează Berlinul în secret uneori. O face. Führer-ului îi plac conversațiile de după cină ale lui Streicher, deși nu îmi pot imagina de ce, de vreme ce, aparent, îi plac, de asemenea, și conversațiile mele. Se întoarse către șirul de telefoane de pe birou și își sună aghiotantul, spunându-i să afle cu precizie locul unde era Streicher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mod aproape sigur din cealaltă era pentru ea o reacție la fel de simplă ca tresărirea unui genunchi sub lovitura unui ciocănel. Era cea de-a șasea noapte pe care mi-o petreceam în apartamentul ei și, ca de obicei, gătise o cină care era aproape necomestibilă. Nu trebuie să o mâncați, să știți, zisese ea. N-am fost niciodată o bucătăreasă prea bună. — N-am fost niciodată oaspete la cină, îi replicasem eu și mâncasem aproape tot, nu din politețe, ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mi-o petreceam în apartamentul ei și, ca de obicei, gătise o cină care era aproape necomestibilă. Nu trebuie să o mâncați, să știți, zisese ea. N-am fost niciodată o bucătăreasă prea bună. — N-am fost niciodată oaspete la cină, îi replicasem eu și mâncasem aproape tot, nu din politețe, ci pentru că îmi era foame și învățasem în tranșee să nu fiu prea mofturos la mâncare. Acum ea închise dulăpiorul gramofonului și căscă: — Mă duc la culcare, zise. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
luă poziție de drepți și lovi din călcâie. Am bănuit că asta avea probabil mai multă legătură cu ceea ce Heydrich sau ajutorul lui îi spusese decât cu personalitatea mea puternică. — Kommissar Gunther, zise el cu respect, generalul tocmai își termină cina și vă roagă să așteptați în salon. Acesta se află în turnul din vest. Sunteți amabil să mă urmați, vă rog? Caporalul se va ocupa de vehiculul dumneavoastră. — Vă mulțumesc, domnule locotenent, i-am răspuns, dar întâi trebuie să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-n seară, pe sub tei, La munte cu mașina sau la mare ; În camping, pentru mine-i desfătare, Pe frunze, lângă foc, pe înnoptat, Îmi place să mă-ntind ca pe un pat, De-om fi la pescuit sau vânătoare ; La cinele romantice, târzii, Sub flori și lumânări, de vei lua, În timp ce voi mânca din mâna ta, Privindu-te în ochi te voi sorbi, Iar de la lucru,'n fiecare dată, Când vei sosi, cum sunt eu jucăușă, Te voi intâmpina exact la
ANUNŢ ÎN ZIARUL LOCAL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364351_a_365680]
-
N-are nici un nume, / n-are nici zi, / nu e secunda / și nici o fereastră /nu-i e lumina, / nici o silabă nu-i e cuvânt ; / această sămânță / n-a fost mormânt, / n-a stat la porți /și nici n-a fost cina; / această sămânță, / încă nu-i rădăcina, / nu-i anotimp / și nici somn - /e doar un vis, / moneda unui schimb / demult interzis. / Această sămânșă, / în curând, va muri. / Spune-mi, sămânță, / ce vrei să fii ? " Prin acest modest comentariu, voi încerca
DE NICOLAE BACIUT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364488_a_365817]
-
a revenit, după cum povestea Payot, și a îmbrățișat cu privirea orizontul imens. Devenită eroină a Chamonix-ului, Marie Paradis s-a stabilit deasupra cătunului La Cote și a oferit pentru o bună perioadă de timp trecătorilor, precum o zână bună, o cină la care nu puteai rezista să nu revii. Cu o sticlă în mână, gazda își invita musafirii să bea pericolele călătoriei și în cinstea unei noi ascensiuni reușite. În 1838, cu câteva luni înainte de a muri, Marie, supranumită din Mont
MARIE PARADIS – PRIMA FEMEIE CARE A AJUNS PE VÂRFUL MONT BLANC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364596_a_365925]
-
ce-i milă creștineasca Și pe pamant s-aducă bucurie. Aprindeți azi în brad cu dragoste lumină Primiti-l iar în case că pe-un prieten drag Străinii toți să-i treceți peste prag Și vă-mpărțiți cu oaspeții dragi cină. Iar de-or veni cu glasul înghețat Minunea această să vă povestească, Cinstiți-i cu vin cald, nuci și colăci pe masa Așa cum Domnul nostru ne-a-nvățat. Vă vor aduce în suflet sărbătoare Un an bogat de fericire plin
LĂSAŢI STRĂINII SĂ VĂ TREACĂ PRAGUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361368_a_362697]
-
-și dorește sunt sigur,de carne o fripturica sau acolo ce-o fi dar și c-un șoricel s-ar mulțumi. dar cu o țară întreagă, de soricei plină, ar avea și de mic dejun și de pranz și de cină așa că acum mă tot descoase chiar îmi promite că va sta el de șase când șoricelul , de-acum bun amic o sa ma invite la el iar un pic. acum sare în jurul meu că și țânțarul și văd că pregătește cărbunii
ŢARA ŞORICEILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361349_a_362678]
-
de acri. După ceremonia de dedicare a noului sanctuar, toți cei prezenți au fost invitați la „un lunch”, pentru care a fost amenajat un cort imens în parcarea bisericii. Preparatele culinare au fost, de asemenea, cu gust românesc. Pentru această cină au fost pregătite, printre altele, un numar de 40.000 de sarmale, aproximativ 500 de kilograme de cârnați și 5000 de pachete de prăjituri. De specificat, însă, ca la biserică „Happy Valley” din Phoenix au loc cele mai mari întruniri
LA PHOENIX (ARIZONA) S-A INAUGURAT CEA MAI MARE BISERICA ROMANEASCA DIN DIASPORA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361436_a_362765]
-
drumul fulgerului însăilat cu scurtă așteptare azi mă rog înăuntrul din mine să fie afară dimineața să-mi deschidă ochii atingerea ta să fie soare sărutul învie cea mai albă margine a lumii nu mă tem inelul îl așez lângă Cina cea de taină. (fotografica format A4 realizata de fiica mea Ioana) Referință Bibliografică: Azi mă rog / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate
AZI MĂ ROG de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361539_a_362868]
-
a doua zi mireasa-i mai deșteaptă Cu încă două nume noi în burtă. Ne punem două nume zi de zi Nădujduind o moarte mai puțină Fără să știm ce invitat va fi Chiar azi, după botez, la noi la cină. 1996, 2004 Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință Bibliografică: DOUĂ NUME / Marius Robu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marius
DOUĂ NUME de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361578_a_362907]
-
cam ciudat, parcă ceva mă frământă. Unde am pus celularul? Vreau să-l sun pe Emil. DENISA: Te va suna el. Nu-l știi cum este de imprevizibil. EMA: Fin și imprevizibil. Să știi că poimâine ești invitata noastră la cină, dacă nu ai cumva un alt program. DENISA: Chiar dacă aș avea anulez totul, nu pot să te refuz, doar ești o bucătăreasă grozavă. EMA: Îmi pare rău că nu am mai mult timp și pentru familia mea . DENISA: O să vină
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
pentru prima dată cu Domnul. Acest om, Sfântul Ioan Evanghelistul, a fost unul din cei doisprezece Apostoli aleși de Iisus, cel mai tânăr dintre aceștia. A trăit până aproape de anul o sută (adică sfârșitul veacului apostolic). Este ucenicul care la Cină s-a rezemat pe pieptul Domnului și așa s-a adăpat din Tainele lui Hristos. Este acel ucenic ales de Domnul pentru a-i încredința pe Preacurata Sa Maică, atunci când era răstignit pe Cruce. După Înălțarea Domnului la Cer, Ioan
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]