2,486 matches
-
goale, dar nu strigă, nu imploră, așteaptă doar... Au o credință atât de puternică, sau și-au pierdut încrederea în vorbe? Și cine să-i audă? Peisaj trist, de toamnă târzie. Mult maro și vermillon. Cer șters, căzut cutreierat de ciori și corbi. Oare au forța să nu le pese dacă sunt auziți sau nu? Sau inconștiența este cea care...? Dincolo de șanț nu e nimic. Poate un altul... Mai crudă decât orbirea este mirarea lor tâmplă. Nu știu ce să strige. Și cine
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Sau inconștiența este cea care...? Dincolo de șanț nu e nimic. Poate un altul... Mai crudă decât orbirea este mirarea lor tâmplă. Nu știu ce să strige. Și cine să te audă dacă nu strigi? Privind cu atenție, Ioana avu senzația că puținele ciori au început să zboare, că în urma lor sunt altele care vor acoperi cerul, vor umbri iarba maronie, apa verzuie a lacului, spațiul întins, sănătos sugerând liniștea și prosperitatea. "Eu oare aș striga?" Cutremurată de orbitele pustii ce o căutau peste
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de noaptea ce curgea neîntrerupt din ele, Ioana se grăbi spre geam, dar jos, în curte, ca o pată neagră absurdă, M.N.S contempla clădirea [...]. Privi iarăși neliniștită în jur: dincolo - marele M.N.S, dincoace - orbii, coloana bizară, vegheată de ciori..." N-au murit toți oamenii !" își spune bucuroasă reîntâlnind persoana cu scufie vermillon și cu spatele spre coloana de orbi... "Altfel ce aș pierde în afară de viața care...? Oricum ar trebui să fac în așa fel ca începând de azi să
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
originală (cea a lui Pieter Breugel cel Bătrân). Cel mai evident argument este prezența personajului cu scufie vermillon. Figura nu este vizibilă în tabloul din 1568, dar în copia de la Luvru este extrem de pregnantă, așa cum sunt și cerul și păsările (ciorile) care îl acoperă. Mai mult, orizontul "contemplativ" al cititorului este strict delimitat de către coperta cărții, care în prima ediție 30 reproduce în variantă alb-negru tabloul original, cel al lui Pieter Breugel cel Bătrân. Structural, acest fragment ekphrastic se organizează pe
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
nu are cum să o evite; poate de aceea își îndreaptă spre cer orbitele goale; doar sub tălpile ultimilor doi orbi solul este, foarte scurt timp, sigur. În planul îndepărtat, într-un peisaj de toamnă timpurie cutreierată de corbi și ciori, o biserică vegheată de o persoană cu scufie verde" A doua parte cuprinde excursul intertextual : "[...] probabil că în ea vreun preot îl citează tocmai pe Matei: Când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă". Involuntar
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
putea avea. Descrierea background-ului tabloului sesizează o schismă a spațiului pictural ce poate sugera chiar schisma din realitate. Ioana observă astfel că există un "spațiu sănătos" în proximitatea lacului ("iarba maronie", "spațiul întins") și că acesta e amenințat de ciori ("Privind cu atenție, Ioana avu senzația că puținele ciori au început să zboare, că în urma lor sunt altele care vor acoperi cerul, vor umbri iarba maronie, apa verzuie a lacului, spațiul întins, sănătos sugerând liniștea și prosperitatea", vezi nota 12
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
a spațiului pictural ce poate sugera chiar schisma din realitate. Ioana observă astfel că există un "spațiu sănătos" în proximitatea lacului ("iarba maronie", "spațiul întins") și că acesta e amenințat de ciori ("Privind cu atenție, Ioana avu senzația că puținele ciori au început să zboare, că în urma lor sunt altele care vor acoperi cerul, vor umbri iarba maronie, apa verzuie a lacului, spațiul întins, sănătos sugerând liniștea și prosperitatea", vezi nota 12), dar și un loc "rău", neprielnic vieții - dincolo de șanțul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
i se aduceau și că nu era mulțumit de cele primite până ce brațul nu-i intra până la cot. Dar această variantă poate să fie cauzată și de faptul că, după cum se știe, Robert Mubatu a fost originar din localitatea Ramba Ciorii, un orășel din Sud. Așa că Robert Mubatu a fost vündün. Alt argument al radicalilor în sprijinul dărâmării palatului...) Terentini a fost, poate, cel mai important arhitect al Renașterii Nordice. (Operele sale se remarcă printr-un baroc avant la lêttre perfect
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
lăuntrice: „Dar vameșul îi taie calea dreaptă / el.................. viermele cu trupul de aloe / strângând supt piele cârjile lui noe / prin straturile nopții și m-așteaptă / la capete de pod prin vene strâmte...” (rnde cu oasele poți deschide Paradisul); chiasmul: „cu ciori de fum în vârf o neagră miere / o miere neagră destupată mie...” (Domnișoara infirmieră); antanaclaza: „Tu ce ascunzi în gura ta augustă? / sihastrul Pă întreabă // un sihastru / hrănindu-se-n pustiul meu sihastru / cu mană rouă larvăși lăcustă...” (Foc acoperit
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
des nuages, en si dirigeant d'une rame raide vers les cités, avec la mission des les avertir de changer de conduite"wwww. 2. Pas îndoit La capătul lunetei sale, echipate cu lentile patafizice, Pițu putea vedea în invazia de ciori (speriate din când în când, dar nu pentru multă vreme, de "vânătorii sportivi" trimiși de autorități) o armada de moluște cefalopode, cu ochii mari și opt tentacule înzestrate cu ventuze, putând atinge o anvergură de nouă metri și capabile, când
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
le invidieze). Veneau la el găinile "en mal d'amour" (cocoșii le plecaseră spre alte "basse-cour", unii erau pidosnici și fugăreau prin curte claponii fără minte). Avea printre prieteni și guguștiuci (unii erau așa chiar și vorbind la figurat), și ciori care prinseseră acele timpuri când aerul orașului nu cunoștea nici miros de benzină și nici duhoare de uzină. Totul mergea fără probleme până în ziua când a apărut în fața lui Crestatul cu Galoane (bine ascunse sub penele-i pestrițe dar toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
uriașului elefant, care zdrobește cu forța sa brută secularii copaci ai pădurilor virgine. Și, o altă cugetare, care te-ar face să surîzi, dacă n-ai simți, dedesubtul suprafeței naive, tot dramatismul, tot tragismul unei situații universale: "Ce vină au ciorile, dacă orezul e mîncat de gîște?" (338, 9); sau o alta, din care rezultă un determinism riguros primordial: Ziua nu vede bufnița, cioara nu vede noaptea" (333, 5), la care se adaugă o alta, stranie viețuitoare, care nu vede nici
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
dacă n-ai simți, dedesubtul suprafeței naive, tot dramatismul, tot tragismul unei situații universale: "Ce vină au ciorile, dacă orezul e mîncat de gîște?" (338, 9); sau o alta, din care rezultă un determinism riguros primordial: Ziua nu vede bufnița, cioara nu vede noaptea" (333, 5), la care se adaugă o alta, stranie viețuitoare, care nu vede nici ziua, nici noaptea: "Îndrăgostitul nu vede nici ziua, nici noaptea" (cf. C. FORMICHI, Gl'Indiani, ed. cit., p. 113). Același riguros determinism se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ochii vineți de venin, Privea paharul încă plin, Ce-arăți în fund, pahar cu vin! Gemu întâiul: Mâine chiar Să-ți colcăi viermii, leș murdar Fii mușuroi, fii furnicar! Iar celălalt: Chiar mâine-n zori Voi fi un scrânciob pentru ciori Să țipe corbi croncănitori... Dar cel de-al treilea tăcea Obraji de lut, frunte de stea Privea paharul și nu bea. Și ei au zis: Tu nu blestemi, Nu bei și moartea nu ți-o chemi, Tu ochi nu plângi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
produce pagube cantitative importante, fiind mai mult o boală care depreciază știuleții de porumb în depozite. Simptome. Ciuperca atacă în câmp, știuleții care nu sunt bine înveliți în pănuși în faza de maturare a acestora, sau pe cei dezveliți de către ciori. Știuleții atacați prezintă un putregai uscat al rahisului (ciocălăului) ceea ce îi face să fie sfărâmicioși. Boabele de pe știulete "joacă" în alveole, nu pot fi separate mecanic, iar la baza lor și în rahis se observă o colorație cenușie produsă de
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
1460, Sandro Botticelli a ajuns în atelierul artistului florentin Fra Filippo Lippi 6 pentru a studia pictura. Efectul învățătu‑ rilor venite din partea lui Fra Filippo Lippi este evident în primele picturi ale lui Botticelli, înfă‑ țișând‑o pe Sfânta Fe cioară cu Puncul Isus, de‑ oarece ambii autori împărtășesc aceeași preocu‑ pare de a înfățișa asocierea dintre uman și spiri‑ tual. Viziunea lui Botticelli este o sinteză între elementele clasice ale Renașterii și tradiției creștine, spirituale și religioase. Începând cu anii
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
tr. S. Palade, Ed. Curtea Veche, București 2009, 199. 5 Ibidem. 6 Fra Filippo Lippi (1406‑1469) - pictor italian din perioada Quattrocento. 7 Cf. d. Gariff, o.c., 24. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... Sfânta Fe cioară cu Puncul Isus 110 Prin anii 1500 a apărut o nouă generație de artiști care va eclipsa realizări‑ le predecesorilor și, prin urmare, opera lui Botticelli a fost dată uitării secole întregi după care va reveni și ca atare, îndeosebi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
vor fi fost adevărate (și avem toate motivele să le credem), atunci „monolitul” uriaș numit „tineretul progresist” cu care se lăuda Bălteanu ca fiind cel mai tare din județ, nu era decât o pietricică oarecare aruncată cu praștia în vreo cioară speriată: „...Tineretul este încadrat în 17 grupe organizate, din care: 4 grupe cu 60 de tineri la fabrica Textila, 2 grupe cu 28 tineri la fabrica de țiglă, organizația Filimon Sârbu cu 4 grupe cu 44 tineri, (organizația, compl.ns
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și mătăsos. Toamna oamenii muncesc cu îndârjire, zâmbind frunzelor arămii și primelor brume care-i găsesc cu recolta în hambare. Pe câmp se fac arăturile de toamnă. Curând se va semăna recolta anului următor. Tot pe câmpul întins cârâie și ciorile. Ele caută de mâncare pe pământul proaspăt arat. Florile toamnei, tufănelele și crizantemele se mai bucură încă în acest sfârșit de toamnă, iar păsările călătoare se pregătesc să plece în țările calde. Rândunelele nu mai găsesc hrană. Doar vrăbiile, sticleții
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
Ați mai vota la fel? Este cazul ca dvs. să vă dați votul aprobativ numai după ce regimul comunist din România va demonstra practic că a liberalizat efectiv situația emigrărilor, și nu pe baza unor promisiuni înșelătoare de a se vinde cioara de pe gard. Avem și noi dreptul la viață, alături de familiile noastre, în condițiile unei depline libertăți, fără amenințarea comunistă. Sau cumva vom fi sacrificați pe altarul unor promisiuni înșelătoare? închei cu speranța că un asemenea apel disperat va fi luat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Taică-su îi spune șoptit: "Bravo, mă!". Cerul cade pe mine. Mă aud vorbind cum niciodată n-am făcut-o! Îmi iau hîrtia de 5 euro cu o viteză ce-l surprinde pe drac. Tu-ți crucea mă-ti de cioară! strig tare, surprin zîndu-i pe toți. Cioară e mă-ta, mînca-mi-ai ...(nu pot scrie). Cioroiul coboară, lumea este intrigată, eu îi calmez. Este un rrom... ungur, mint puțin ca să nu-mi fac neamul de rîs. Ce bandit, dom'le, comentează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cerul cade pe mine. Mă aud vorbind cum niciodată n-am făcut-o! Îmi iau hîrtia de 5 euro cu o viteză ce-l surprinde pe drac. Tu-ți crucea mă-ti de cioară! strig tare, surprin zîndu-i pe toți. Cioară e mă-ta, mînca-mi-ai ...(nu pot scrie). Cioroiul coboară, lumea este intrigată, eu îi calmez. Este un rrom... ungur, mint puțin ca să nu-mi fac neamul de rîs. Ce bandit, dom'le, comentează cu toții. Dar 5 euro ai mei tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
simptom al unei masculinități deficiente. Ăștia nu sunt bărbați, răzeși. Cică au grijă să nu se strecoare țigani care să se travestească în pacienți, să-și pună o pijama și să ciordească din saloane. Cretinul ăsta ar putea măcar să împuște ciorile care croncăne prin preajmă, sau câinii să-i căsăpească, să-și dovedească bărbăția, dar cred că n-a tras un glonț în viața lui. L-am întrebat: aveți pistol, dom’le? Vai de mine! Și e încărcat? Merge? Piedica aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de exclusiviste. Voci care-mi vin, care trebuie stăpânite, strunite, puse cumva într-o ordine. Amintiri pândite de ambiguitate. Amintiri descărnate, decolorate. Cum adică? Chiar așa, pur și simplu. Acea dimineață când m-am sculat și cerul era plin de ciori. Să-ți vină poftă să vânezi ciori. Toate sunt la fel. Cui ce-i pasă dacă o mierlesc? O cioară care o mierlește, auzi! Să le lovești, să le privești craniul transformat în muci păstoși. Ochii fără culoare. Să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
trebuie stăpânite, strunite, puse cumva într-o ordine. Amintiri pândite de ambiguitate. Amintiri descărnate, decolorate. Cum adică? Chiar așa, pur și simplu. Acea dimineață când m-am sculat și cerul era plin de ciori. Să-ți vină poftă să vânezi ciori. Toate sunt la fel. Cui ce-i pasă dacă o mierlesc? O cioară care o mierlește, auzi! Să le lovești, să le privești craniul transformat în muci păstoși. Ochii fără culoare. Să le ia dracu’ de ciori, în cele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]