3,709 matches
-
2 a) DESCRIEREA ȘI SEMNIFICAȚIILE elementelor însumate ale stemei județului BISTRIȚA-NĂSĂUD Descrierea stemei: Stema județului Bistrița-Năsăud, potrivit anexei nr. 2, se compune dintr-un scut sfertuit; în primul cartier, pe fond de azur, se află o acvila naturală, ținând în ciocul roșu o cruce ortodoxă de aur și având pe piept un scut de argint cu inițialele VRR (VIRTUS ROMÂNĂ REDIVIVA); la baza acvilei se află o carte deschisă, de culoare albă. În cartierul secund, pe câmp de aur, este reprezentată
HOTĂRÂRE nr. 684 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor judeţe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121937_a_123266]
-
validat cu sigiliul din ceară roșie, atașat cu șnur albastru. Pergamentul poartă în partea superioară literele TH, iar în partea inferioară, cifra 1247. În partea inferioară a scutului, pe câmp de argint, s-a plasat un corb natural, ținând în cioc un inel de aur cu piatră roșie, așezat pe două ramuri verzi de măslin, dispuse una în bandă și alta în bară. Scutul este timbrat cu o coroană murala de argint, formată din trei turnuri crenelate. Semnificația elementelor însumate: - corbul
HOTĂRÂRE nr. 686 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor oraşe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121950_a_123279]
-
aur cu piatră roșie, așezat pe două ramuri verzi de măslin, dispuse una în bandă și alta în bară. Scutul este timbrat cu o coroană murala de argint, formată din trei turnuri crenelate. Semnificația elementelor însumate: - corbul cu inel în cioc este preluat din stema familiei Huniade și evocă faptul că, odinioară, în această zonă corvinestii aveau posesiuni; - călărețul cu paloșul evidențiază rolul locuitorilor din Hațeg în lupta de apărare; - pergamentul desfășoară face aluzie la nobilimea română, existentă în fosta Țară
HOTĂRÂRE nr. 686 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor oraşe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121950_a_123279]
-
un scut albastru, având la bază un zid crenelat, de argint, cu două turnuri laterale, rotunde și crenelate; în centru, două personaje domnești, de aur, flanchează un copac de argint, dezrădăcinat, deasupra căruia se află acvila cruciata, de aur, cu ciocul și cu ghearele roșii; pasărea heraldica este însoțită, în dreapta, de un soare de aur, figurat, iar în stânga, de o semiluna înfățișata, de asemenea, figurat, în aceeași cromatică. Scutul este timbrat de o coroană murala de argint, formată din șapte turnuri
HOTĂR��RE nr. 685 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor municipii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121949_a_123278]
-
stemei: Stema municipiului Hunedoara, potrivit anexei nr. 7, se compune dintr-un scut tăiat; în partea superioară, pe fond albastru, o construcție impunătoare de argint. Partea inferioară, despicata, cuprinde în dreapta, pe fond de aur, un corb negru care ține în cioc un inel de aur cu o piatră roșie și care stă pe o crenguța verde de stejar, având două frunze și două ghinde; în stânga, pe fond roșu, vasul specific pentru metalurgie, de aur, în poziție de curgere a metalului, și
HOTĂR��RE nr. 685 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor municipii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121949_a_123278]
-
în poziție de curgere a metalului, și trei stele din același metal. Scutul este timbrat de o coroană murala de argint, formată din șapte turnuri crenelate. Semnificația elementelor însumate: - construcția - castelul corvinestilor amintește de trecutul istoric; - corbul cu inel în cioc, preluat din stema lui Iancu de Hunedoara, face parte din tradiția heraldica a așezării; - elementele din ultimul cartier evocă activitatea metalurgica. Anexă 8 STEMA MUNICIPIULUI ORĂȘTIE, JUDEȚUL HUNEDOARA Anexă 8a) DESCRIEREA ȘI SEMNIFICAȚIILE elementelor însumate ale stemei municipiului ORĂȘTIE, județul
HOTĂR��RE nr. 685 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor municipii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121949_a_123278]
-
dintr-un scut roșu, în care este înfățișat Sfanțul Dumitru, aureolat și în poziție pedestra, purtând vestimentația specifică legiunilor române și însemnele specifice unui sfânt militar; sulița și crucea. Scutul este plasat pe pieptul unei acvile cruciate, de aur, cu ciocul și ghearele roșii, ce poartă o coroană deschisă. În gheara dreapta acvila ține o sabie de argint, cu mâner de aur, iar în cea stânga, un sceptru în aceeași cromatică. În partea inferioară se află o eșarfă tricolora pe care
HOTĂR��RE nr. 685 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor municipii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121949_a_123278]
-
de serviciu Anexa 2 DESCRIEREA emblemei Serviciului de Protecție și Pază În centrul reprezentării se găsește un scut albastru, încărcat cu doua săbii de aur, încrucișate, cu vârful în jos. Scutul este timbrat de o acvila de aur, cruciată, cu cioc roșu, purtând în acesta o cruce de culoare aurie. Sprijinitorii scutului sunt doi lei cu limbile și ghearele roșii. Deviza, plasată pe o eșarfa de culoare roșie, cuprinde cuvintele "SEMPER FIDELIS", scrise în culoare albă. Emblema este încadrată în partea
LEGE nr. 191 din 19 octombrie 1998 (*actualizată*) privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122010_a_123339]
-
latiniști! apucăm pe locuri vălurite, ierburi, dumbravă și cîți copaci bătrîni, dendrolatrule! și ei cu plugăria dau în fiecare an triste priveliști de grîu și porumb! ceață pe deal înălțat, l-a învelit în pas de limax rece, barza din cioc în coadă la stîlpul vechi de telegraf, n-am nimic de zis, am spus dintotdeauna! nori făcuți statuie, făcuți covor în grozavul decor al relatării, grozav, desigur! de cînd cu zorile deosebirea singura culoare de pe lume, mai vineție așa, poporul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în peisaj, cîrd de mașini, cioara singură o personalitate, casele rezerva în basme de familie, Fundătura deschisă la vest, total pe trei sferturi cuprinsul primăverii, Iclod 23 km, satul pe biserici, troițe, Valea Orman prima barză din an pe cuib, ciocul peste stîlp, o lucrează cu mașina de intervenție rețele electrice, bătrîna pe bancă la soare, troițele tot la trei case, pod peste Someș pentru Gherla. Ora 13,48, în stația Dej, osînda mai sus de piept! pînă aici cota apelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cîștigată pe roți, nu cu piciorul, slugă ticăloasă sîntem, că n-am făcut decît ce trebuia să facem! Sărătenii Vechi "Petrom. Esența mișcării", esență < fr. essence cf. sensul 'benzină' jucat, < lat. lit. essentia, bandă alternativă fără indicație, circulă pe inspirație! ciocurile de berze profil de medalie pe cuib, morcovi într-o legătură, Ciocîlteni 3, Mălăiești pe patru benzi, Brăviceni, Cucuruzeni, Cișmea, Pelivan, cînd s-au ridicat orheienii cronicile, Mitoc, Orhei contactul imobiliar cu latura văii, oraș la umplut umbra crestei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
orientat repede și pornește glonte spre cel care îl sfidează. Acesta o rupe la fugă dar din doi pași este ajuns și bătut rău de tot, ca pe hoții de cai. Penele ieșeau în valuri și cînd dădea monstrul cu ciocul sîngele țîșnea din cercei, din creastă și chiar de pe sub aripi. O dată corecția făcută, aud un cucurigu ca dintr-un butoi imens. Găinile, speriate la început, s-au adunat la noul sultan și îl copleșesc cu ofertele lor generoase. Detronatul sta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
berea în față, meditam la culpa mea de a interveni în regulile lăsate de Dumnezeu, acceptate secole și secole de toată suflarea. Gîndurile mă duc spre Congresul acela. Și acolo era un cocoșel șef, plin de el, care dădea cu ciocul în stînga și în dreapta. Nu știu dacă călca și puicuțele, cert este că ele cam ar fi fost disponibile. Pe atunci cocoșelul era cam călare pe situație. Nici adversarul său nu era un cocoșoi ca cel de la Tîrgul Frumos, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și... o salvez totuși, deși fac efort. Furnicile recoltează frunzele trandafirului. Cohorte aliniate au creat o șosea, cu sensuri de mers bine precizate. Cum e recolta anul ăsta, fetelor? Cucii americani vin de două ori pe minut, cu gîzuțe în cioc și-și alimentează odrasla. Mamă, ce bîrdihan are! O egretă se așază pe un copăcel vecin cu cuibușorul. Cercetează atent împrejurimile. Femela de cuci sare la bătaie și agasează egreta. Ce joc periculos au angajat! În final, egreta își ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înainte de a-și lua zborul. Privește pista, o măsoară și deodată... simt spătarul scaunului cum mă presează în el. Accelerează încă și încă. Ce imensă putere de împingere! Dar nu se rupe nimica. Totul este socotit. Apoi păsăroiul își pune ciocul spre înaltul cerului și lasă pămîntul tîrîtoarelor. Se înalță în viteză, împins cu o forță incredibilă. Apoi, cu mișcări ușoare, îndreaptă căpățîna spre Madrid. După 9 ore acolo vom fi. Acum, cînd citiți aceste rînduri, dacă o faceți pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pentru ei, viața conotează activitatea și duritatea, iar moartea înmuierea și inerția. În orice cadavru, de om sau de animal, ei disting două categorii : de o parte, carnea moale și putrescibilă, iar de cealaltă, părțile nealterabile, precum colții, ghearele și ciocul la animale, oasele, salbele și podoabele din pene la oameni. Un mit povestește că eroul civilizator „a deschis aceste lucruri demne de dispreț, părțile moi ale trupului”. El a străpuns urechile, nările, buzele, pentru ca aceste părți să fie simbolic înlocuite
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
iarnă, fructele vâscului, care se coc În decembrie, sunt unele dintre puținele surse de hrană ale păsărilor. Recunoscătoare, dar și stimulate Întru Înmulțire de către subtilul vâsc ce le oferă râvnita vitamină E, păsările Îl ajută În propria răspândire, curățindu-și ciocurile de cleioasele semințe pe alte crăci. Lucru pe care-l fac și elementele neanimate ale Naturii: vântul care, zbenguindu-se printre ramuri, desprinde atât de delicatele fructe pe care le strivește, lipindu-le, de prima cracă; sau ploaia. Și, dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o luați tot ca pe un atribut al negentropiei: Anume, atunci când se mai dedulcește la fructe tari, precum nucile, jirul ori alunele, le forțează să intre În vreo crăpătură a scoarței, care-i slujește de menghină, dar Înlocuind dalta cu ciocul. Și, imitând rândunica, dar numai atât cât trebuie, zidește cu glod vreo scorbură, lăsând un loc de „ușă“ la fel de strâmt ca și gura „tizului“ din cârciumă, „ușă“ bună doar pentru el, nu și pentru pisică. Bașca că poartă și grija
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a o demonstra acum, drept entropic e, prin Însăși feleșagul lui, conservator. Acele reptile au dorit să salveze maximul posibil și doar s’au acoperit cu păr, să le țină cald, renunțând la solzi. Nu și la celelalte caractere, precum ciocul, Încă incipient, dar larg dezvoltat de altă variantă de salvare, păsările; dar și cloaca, În care se reunesc și intestinul, și uretrele, și căile genitale. Cloacă din care iese un ou, ca și al reptilei, ca și al păsării, bine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rață, ouă clocite, pui alăptați... Dar cum evoluția nu putea sta pe loc, i-a oferit ornitorincului și două oase marsupiale, chiar de n’avea ce face cu ele. Vechea reptilă se mai poate chema acum și echidnă, tot cu cioc și ouă clocite ca să aibă pe cine alăpta; dar solzii strămoșești n’au devenit păr, ci țepi. Dar și ariciul, cu mult mai evoluat, „știe“ asta. O evoluție lentă, tipică izolării, a născut marsupialele. Adică ce să mai facă ouă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și a urmașilor noștri, unele semne din moștenirea lăsată de aceștia. -Pe 2 februarie, în ziua întîmpinării Domnului, dacă va fi gheață, se duce, dacă nu va fi gheață, aceasta va veni. - La 11 februarie, Sfîntul Mucenic Vlasie, episcopul, deschide ciocul păsărilor cântătoare. Semn de primăvară. Dacă în acea zi, păsărelele nu ciripesc, avem semn că iarna se prelungește. - La 24 februarie, la «Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul», iese ursul din bârlog. Dacă își vede umbra, se întoarce și hibernează în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
bun, Peste munți înalți, peste văi adînci, Dai tu domn mai bun, Și noi am văzutu, pe unde-am trecutu, Dai tu domn mai bun, Doi vulturi surii, din aripi bătându, Dai tu domn mai bun, Din aripu bătându, din ciocuri mușcându Dai tu domn mai bun, Noi ne-am tot miratu și ne-am crucișatu Dai tu domn mai bun, Pentru ce se batu, ei s au fost bătutu, Dai tu domn mai bun, Pentr-un fulg de aur, noi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și-l dăruise celor de pe pământ. Zeus, supărat, l-a legat în lanțuri de o stâncă în Caucaz. Pe vârful Elburs, am adăugat eu. Acolo, zilnic venea vulturl lui Zeus, înfingea ghearele în trupul titanului și-i scormonea ficatul cu ciocul, fiindcă el nu s-a lăsat înduplecat și n-a cerut iertare. De mii de ani, cum spune legenda și poemul cu același nume, privea ne-nfricat spre cer și spre pământ. Când a ajuns pe stânca unde era legat Prometeu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
a mărturisit titanului că nu se teme de Zeus și-l va elibera pe cel care a ridicat din tină pe muncitori dăruindu-le puterea de a înfrunta pe zei. În clipa aceea venea dinspre Olimp vuluturul lui Zeus cu ciocul de oțel croncănind a amenințare pentru cei doi eroi. Heracle și-a pregătit arcul, l-a săgetat pe vulturul primejdios care s-a prăbușit cu țipăt de moarte în mare. Heracle a sfărâmat lanțurile cu care era legat Prometeu ajutându
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și mârâia scurt și-i aținea calea, hup-țup când într-o parte, când într-alta. Numai cucoșul, când îl vedea, se oprea, își zburlea penele și se repezea la dânsul plin de mânie și de gelozie, încercând să-1 miruiască cu ciocul, în numele Tatălui. Dar și Grivei sărea sprinten ca o panteră, se ferea, mârâia ori bătea furios și-l păcălea încât aproape niciodată cucoșul nu-l ajungea și nimerea. Mai era într-un colț al ogrăzii, la umbră, la intrare într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]