3,124 matches
-
noi, iar în spate se târau nevolnic rămășițele noastre. Și mergând așa la braț cu marea, amândoi îi sorbeam aerul, măreția, necuprinsul. ― Du-te și-i cere iertare, i-am spus Mihaelei. Ai făgăduit. Ea coborî la mal, își trase ciorapii și îngenunche pe nisipul ud. ― Ce faci? Ce faci? ― Vreau s-o sărut. Spunând acestea se aplecă adânc și puse buzele pe apa neliniștită. ― E sărată? am întrebat-o surâzând. ― O-ho, făcu Mihaela cu un gest plin de gingășie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
partid, revizor școlar inamovabil. Când a apărut în orașul Ismail, îmbrăcat ca-n occident, lumea se uia la el ca după urs. Purta un sacou cadrilat, cămașă cu revere late peste reverele hainei, capul descoperit, pantalon bufant strâns sub genunchi, ciorapi lungi iar în picioare sandale romane. Energic și foarte, foarte nervos. Dar fără ranchiună. A trebuit să plece la Tighina fiindcă n-a răspuns poruncilor politice ale prefectului de atunci, Ștefan Constantinov. Acum stă la hodină pe Dealul Florilor, la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
apoi am inițiat șezătorile bine primite și mișcate de la o casă la alte. Se întâlneau cu bucurie cântecele românești cu cele ucrainiene și rusești, se cosea, se împletea după aceleași cântece. Din lâna recoltată de prin sat se împleteau mănuși, ciorapi și fulare pentru front. Am înființat cooperativa școlară, muzeul și infirmiria școlară. Am luat mobilier pentru Căminul cultural și un aparat de radio "Phillips". Cum toate cărțile fuseseră arse de armata sovietică de ocupație, am luat alte cărți și am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
care umblă românul la Istanbul poate să întîrzie din rațiuni estetice. La Moscheea albastră trebuie, evident, să ne descălțăm. Se fac glume. Dacă ne ia cineva ghetele?" Ne supunem, totuși, regulii. Altminteri, nu se poate intra în moschee. Simt prin ciorapi răceala pardoselii. Mă lămuresc că moscheea se numește "albastră" din cauza vitraliilor care sunt foarte frumoase. La ieșire, iau de pe raft, din greșeală, altă pereche de adidași care seamănă cu ai mei. Mă mir că piciorul îmi intră greu, când vreau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cel mic să ocupe proporțiile lui proprii, căci numai pe acestea le iubesc. În genere te iubesc în proporții cât se poate de proprii. [... ] De aceea și sărut mînile fără mănuși, ochii fără ochelari, fruntea fără pălărie și picioarele fără ciorapi și te rog să nu mă uiți, mai cu seamă când adormi. Mihai 159 [EMANOIL GRĂDIȘTEANU] Iași, în 19 octomvrie 1876 Domnule Prezident, Următor hotărîrei N-o 328, luată de înalta Curte de Compturi, prin care subsemnatul, fost director al
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și Const. Simțion - luând însă cheia de la ușa băiei. La "Caritatea" l-am confiat d-l dr. Suțu, rugîndu-l a-i da îngrijiri excepționale. Apoi revenind la stabilimentul de băi, împreună cu amicii săi, am constatat că toate hainele și chiar ciorapii erau aruncați în apa din baie și de tot ce s-a găsit acolo am făcut anexatul inventar, care la semnele acestea, începînd de la numărul 9 până la 32, indică obiectele găsite în baie. Acolo găsind o cheie - arătată la nr.
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
izbuti să ajung clipa următoare. Da, în lumea asta poți să faci războiul, să maimuțărești dragostea, să-ți chinuiești semenul, să faci paradă prin ziare de propria-ți persoană sau numai să-ți vorbești de rău vecinul în timp ce împletești la ciorap; dar, în anumite cazuri, faptul de a continua, simplul fapt de a continua e un lucru ce întrece puterile unui om. Iar El nu avea puteri supraomenești, de asta puteți fi sigur. Și-a strigat suferința, agonizând, și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
la el cu țingăul, ca să provoace vreo catastrofă! Ada, în taior clasic ca un costum de călărie, de n-ar fi lipsit culoții și jupa n-ar fi fost scurtă până la genunchi, cu gambele subțiri încălțate cu cei mai fini ciorapi, prin care părul se vedea ca și pe piciorul gol, cu un feutru alb pe părul negru, tuns scurt, băiețește, cu ceafa rasă și cercei lungi de perle, ce jucau suspect pe gulerul bărbătesc de pichet alb, înainta cu un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unghere și creștea pînă la voi, creștea cînd auzeai cum foșnește rochia de mătase a lui Susan, care se Îmbrăca În baie, În timp ce Arminda Îți dădea cadoul și tu nu știai ce să-i spui, fiindcă era o pereche de ciorapi galbeni, În carouri și n-o să-i poți purta niciodată, atît erau de Îngrozitori, cînd ai luat din mîna ei sticluța cu lichid albăstrui, desigur parfum după socotința Armindei, judecînd după culoare și forma flaconului, tocmai cînd se auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mi se-ntâmplă-n realitate (a Parisului, e drept, totuși nu în vis sau în ima ginație) să fiu în acea poveste, să văd cum acel ins rămâne întunecat și gol, cum ea rămâne, ca în re viste, doar în ciorapi de plasă neagră, și mai ales nu puteam crede că ar fi fost de-ajuns să vreau, ca să particip la noaptea tulburătoare, minunată, de sex care se pregătea. Ce trebuia să fac? Nu puteam gândi prea departe la consecințe, fiindcă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
obiecte de lux, ca automobilele lus truite din vitrinele magazinelor „Volvo“ sau „Maserati“: nu ne imaginam cu adevărat că vom avea și noi una vreodată. Prin dreptul cinematografului Patria am zărit o tipă trăznitoare. Am rămas înlemniți: ce pulpe în ciorapi de plasă neagră, ce fund rotund și ce mijloc subțire, ce țoale pe ea, ce plete de sârmă roșie, răsucită în mii de feluri... Ne-am învârtit în jurul ei ca s-o vedem și din față: cum putea avea așa
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
multe părți, până când contesa a miorlăit de plăcere în inima patului din inima dormitorului din inima castelului din inima Irlandei, țara druizilor, a berii Guinness și a lui Joyce. Dimineața, contesa se fâțâia-n fundul gol prin pat, căutându-și ciorapii: avea părul verde. Pe o fesă a contesei scria cu un marker gros TAKE, iar pe cea laltă ME. Apoi scrisul a dis părut sub o pânză, ine lușul sub alta, biluța a mai sclipit într-un „Bye!“ și fantoma
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se apuca de scris... Mulți trebuiau să aibă câte-un lucrușor anume pe birou, căci numai privindu-l le venea inspirația. Ce nu se găsea printre acele lucrușoare! Cele trei maimuțe: te vede, te aude, te întreabă, o jartieră de ciorap de damă, un ochi de sticlă, un bust al cine știe cărui filozof (nici ăștia nu erau mai breji: aproape toți, aflasem tot de-acolo, muri seră mâncați de păduchi!), un degetar, un iadeș de curcan, un borcan în care plutea un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
s-a așezat pe o lespede de piatră, iar eu m-am așezat la rândul meu alături. Tânăra mofturoasă din seara precedentă dispăruse complet. -Hai să înotăm în mare! i-am zis. Împinse o piatră cu vârful pantofului elegant, descoperind ciorapul roz de mătase. Eu deveneam din ce în ce mai excitat, îmi venea să o răstorn acolo pe nisip și să fac sex la nesfârșit cu ea până la apus. Până la urmă mi-am îndreptat ca Ulise privirile spre mare. Linda începuse deja să se
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
că alunecă pe grohotiș pe buza unei cariere adânci de piatră. —Ce e, Mark? Spune-mi. Sunt aici. Se milogi de asistente să-i dea ceva de făcut, orice, oricât de mic, care să fie de ajutor. Îi dădură niște ciorapi speciali de nailon și bascheți înalți, pe care trebuia să i-i pună și să i-i scoată lui Mark o dată la câteva ore. Făcea asta din patruzeci în patruzeci de minute, masându-i și picioarele. Îi făcea bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pânze de păianjen. Salonul e făcut praștie. Sunt semne de infestare, de mamifere mult mai mari decât șoarecii. Karin Doi își trage îndărăt de obraji cu palmele. Nu mai face așa. Arăți ca un hoț de bancă d-ăla cu ciorapi de nailon pe față. Dar ea nu-l aude. Rătăcește pur și simplu dintr-o cameră în alta, în transă, arătând spre lucruri invizibile. Canapeaua verde-vomă, televizorul cu urechi de iepure, colivia papagalului. Știe tot și reînvie tot cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acela o singură șuviță din părul ei drept, moale, strălucitor și fin ca mătasea, de un arămiu-roșcat, se mișca Încolo și-ncoace pe tîmpla fetei, o dată cu mișcările ventilatorului. Fata, Înaltă, suplă și foarte frumoasă, era goală, purta doar pantofi și ciorapi, și zăcea Întinsă pe patul răvășit, cu un braț Întins Într-un gest de epuizare totală, cu celălalt Îndoit sub părul strălucitor, iar fața ei, de o delicatețe fragilă, transparentă, aproape fără viață, era Întoarsă Într-o parte și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nici un cuvînt. Gulliver CÎndva, cineva va scrie o carte despre un om care era prea Înalt, care trăia veșnic Într-un spațiu ce nu i se potrivea și pentru care dimensiunile tuturor lucrurilor - scaune, paturi, camere, pantofi, haine, cămăși și ciorapi, cușetele vagoanelor Pullman și cabinele transatlanticelor, precum și porțiile de mîncare, de băutură, de iubire și de femei, pe care majoritatea bărbaților le găsesc Îndestulătoare - erau prea mici. Istoria trecerii unui astfel de om prin lume ar trebui scrisă cu puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încă o dată prețul. — Am auzit, am auzit, spune Joe calm. — Cu alte cuvinte, intervine altcineva, ți-ai scos banii pe care i-ai dat pe catîr și Încă o sută cincizeci de dolari pe care poți să-i pui la ciorap. În-toc-mai, spune Jim hotărît, adresîndu-se tuturor celor care-l ascultă acum atent. Mi-am scos banii pe care i-am dat pe catîr și Încă o sută cincizeci de dolari, pe care pot să-i pun la ciorap. Ei, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pui la ciorap. În-toc-mai, spune Jim hotărît, adresîndu-se tuturor celor care-l ascultă acum atent. Mi-am scos banii pe care i-am dat pe catîr și Încă o sută cincizeci de dolari, pe care pot să-i pun la ciorap. Ei, și-acum vine un om, continuă el făcînd un semn imprecis cu mîna spre răsărit, care are nevoie de un catîr bun, vede catîrul meu și vrea să-l cumpere! Aici Jim mai face o pauză, se Întoarce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mîna cealaltă spre cei de față. — Zi mai departe! spune Joe cu glas calm, prevestitor de rele. Mi-am scos banii pe catîr, spune Jim Începînd o recapitulare finală. Da, și-ai mai scos o sută cincizeci de pus ia ciorap, intervine cineva ca să-l ajute. — Asta Înseamnă un profit net de sută la sută din investiția mea inițială, spune Jim. Ei, și-acum vine tipul ăsta care-i dispus să-mi dea trei sute de dolari peste toate astea. Asta Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Zi mai departe. Aștept să aud. Care-i pricina? — Păi cum, zice Jim, asta-i pricina: mi-am scos banii. Asta am priceput toți, zice Joe. Ti-ai scos banii și un profit de sută la sută de pus la ciorap. — Bun, zice Jim, asta-i pricina: am eu dreptul să iau cele trei sute de dolari pe care mi le oferă omul? — Dacă ai dreptul? Întreabă Joe privindu-l Încremenit. Ce tot spui? Bine-nțeles că ai dreptul. Doar e catîrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
căciulii un aspect atât de voluminos era un instrument complicat instalat în vârful ei. Sau în ea: țesătura și metalul păreau tot una. Brațele lor arătau normale ca formă și mărime, dar erau acoperite cu ceva din același material ca ciorapii. Țesătura aceea albă se oprea la încheieturile mâinilor. Mâinile și degetele nu erau acoperite și păreau a avea dexteritatea de a executa ceea ce li se cerea. Imediat după ce-și reveni, ca să zicem așa, pentru a-i identifica mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
activitate curentă. Apoi deschise ochii, se răsuci și-și aruncă ochii în cealaltă parte a patului - și se smuci în sus, încruntându-se. Băiatul nu era acolo. Își azvârli picioarele peste marginea patului și se apucă să se încalțe cu ciorapii de cauciuc care-i serviseră drept pantofi, în tot acest timp simțindu-se cam năuc. Dar aceasta era - observă el - o reacție talamică. Văzu că pantofii erau curați. Și hainele, care erau frumos așezate pe un scaun, fuseseră de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
foc bun acolo. Nu-i prea multă dezordine. — Cred c-o să mă ridic și-o să stau puțin la foc. Dădu la o parte așternutul și își aduse picioarele peste marginea patului. Thaw fu tulburat cînd văzu cît de slabe erau. Ciorapii groși de lînă pe care i-i trase pe picioare nu rămîneau ridicați, ci făceau pliuri în jurul gleznelor. — Ca două bețe, zise ea zîmbind. Am devenit monstrul din Belsen. Nu fi prostuță! spuse Thaw. Nu-i nimic atît de grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]