1,509 matches
-
pentr-un intrus. Pe o pagină falsă a romanului, vârful peniței orientat spre o anumită literă, un ac precis poziționat pe desenul mozaicului din hol; un strat fin de talc. Memorezi cum cad, la plecare, faldurile perdelei, dispunerea aparentă a ciornelor... Toată casa e o capcană. MAGISTRATUL. Voi guverna iarăși gloata asta infamă! Purtătoare de rabie! Simbol al rebeliunii necontenite! Dezordinea fără scop sigur; idioțenia numită voință populară! Va trebui să hrănesc o haită mereu flămândă, chiar și atunci când e ghiftuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cheia. Cheile, pentru că doi bătrâni, primii proprietari, au montat tot felul de încuietori. Aceștia au avut un fiu, o nepoată plecată în America; cum ai terminat de dactilografiat Saludos, ai închiriat camera unui olandez; ți-ai luat manuscrisul, au rămas ciornele; au locuit - tot cu chirie - un elvețian, un austriac, doi maltezi, o monegască. Afaceriști de rangul doi; puteau fi orice. Te gândești la fosta soție, ți-a trimis, nu de mult, o ilustrată din Alpi. Încerci să restrângi cercul bănuielilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de sinucidere nereușite și la una reușită. Fragmentul a fost publicat în culegerea operelor sale postume, împreună cu versuri risipite, un jurnal intim și însemnările pentru un eseu asupra întrupărilor lui Buddha. Din păcate, nu s-a găsit nici un plan sau ciornă care să explice cum intenționa Ahti să dezvolte întâmplarea. Deși mutilat, sau poate tocmai de aceea, Ițindu-se de pe coasta abruptă este textul cel mai reprezentativ al prozei cimeriene, prin ceea ce prezintă și mai ales prin ceea ce ascunde, sustrăgându-se, lipsindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
false. În consecință, ne revine nouă. Cu o mișcare de judo mă întinde pe podea și apucă manuscrisul. Înțeleg imediat că tânărul fanatic e convins că a pus mâna pe jurnalul crizei spirituale a lui Silas Flannery și nu pe ciorna unuia din obișnuitele lui thrillers. E extraordinar cum sectele secrete sunt gata să capteze orice știre, adevărată sau falsă, care corespunde așteptărilor lor. Criza lui Flannery crease agitație în rândurile celor două facțiuni rivale ale Puterii Apocrife care, cu speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
primit de curând de la un fost coleg. Ei bine, am verificat conținutul menționat de avizul poștal argentinian. Dispăruseră unele din articolele enumerate în avizul de expediere.“ Da, își recunoscuse, scârbit, cuvintele. Rupse foaia, o aruncă la coș. Altă pagină plină, ciorna altei scrisori. „Nu practic anonimele, cum observați. Îmi asum răspunderea pentru micile mele reclamații și sugestii. Mici, poate, dar importante. Ceea ce depinde de noi trebuie corectat, îmbunătățit. Măcar ceea ce depinde de noi. V-am mai sesizat calitatea lamentabilă a ascensoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar citi avertismentul pe masca sa de copil speriat, fugărit, bătrân. L-ar putea scruta, cum nu avusese timp atunci, și chiar l-ar preveni, la ce bun... nu, de prevenit nu l-aș preveni, aș scruta doar graba preliminariilor, ciorna unui adevărat studiu de simulare, până la pragul fatal, ba, dincolo de prag, să vadă señor Claudiu cât de conștiincios devenise fratiorul alintat cu nenorociții lui de dolari, trecuți peste două oceane și douăzeci de mări și două sute de mâini, până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aprinderi. Am mai scris despre această problemă. De mirare că efectele criticii au durat atât de puțin. Fabrica de chibrituri ar trebui să privească cu mai multă răspundere problema calității, respectându-și angajamentul luat.“ Urmau câteva rânduri albe, după care ciorna altei scrisori. Mai importantă, se pare, de vreme ce începutul fusese șters și reluat de câteva ori. „Am vrea să ne referim la cele relatate de ziarul dumneavoastră în martie a.c. Să recapitulăm, așadar, faptele despre maltratarea femeii care îngrijea animale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noi. Hârtiile zburau. Ciorile le luau în gheare și în cioc și le duceau cam la vreo 100 de metri deasupra capului unde, într-un tribunal clădit din nori, Magistrați în robe roșii cu măști de lup pe cap treceau ciornele de la unul la celălalt. Aceasta vedeam numai eu și-ți șopteam la ureche, scrie pe ceva, ca să nu uităm mai târziu, tu însă îți vedeai de calculele tale: Dacă ridicăm la pătrat volumul distanței? Dacă îl inundăm cu părinți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
te asistă în sala de clasă și te lasă să copiezi, plătești o secretară să-ți aducă rezolvarea subiectului la mate... păi, nu știți?, dacă ai o secretară bună, intră ea în sala de curs, trece printre rânduri să dea ciorne elevilor și, pe banca ta, lasă subiectul rezolvat. N-ai decât să ți-l treci pe teză. Învățământul de azi?, doar Thailanda mai e după noi, toți ceilalți sunt în față. Acum 20 de ani, Bac-ul era Bac, profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu pot să scriu. Geraldine nu ar fi ajuns nicăieri fără mine, pentru că de fiecare dată când are un termen limită, eu sunt cea la care fuge să ceară ajutor. Cel puțin o dată pe săptămână, stau în fața calculatorului citindu-i ciorna hazardată, după care o rup în bucăți și apoi o refac așa încât să aibă sens. Sincer, nu mă deranjează, și poate că într-un fel mai ciudat, tocmai ăsta e motivul; stând așa în mașina ei, mă simt mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru pagina pentru femei. M-am cam blocat, te poți uita un pic peste material? Ceea ce înseamnă, dacă ești expert în a citi printre rânduri, așa cum sunt eu, „îl poți rescrie?“. Geraldine dă fuga la biroul ei și ia o ciornă, după care se întoarce. ― Doamne, ești un înger, spune ea. Îți rămân datoare la greu, adaugă, și pleacă fără să se întoarcă, dar îmi face cu mâna când iese pe ușă. Uneori nici nu-mi vine să cred că Geraldine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
schimbat cu adevărat.“ Cu ochii lipiți de ecranul calculatorului, tastez în continuare. Mă cufund în scris, iar apoi cizelez „studiile de caz“ ale lui Geraldine - trei femei care au acceptat să-și spună povestea pentru Kilburn Herald. Când termin, arunc ciorna în coșul lui Geraldine, așa încât să nu afle nimeni că am avut ceva de-a face cu ea. Da, pentru asta sunt prietenii. E vremea să plec acasă, dar tocmai când mă pregătesc de plecare, deodată îmi aduc aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
specializat în știri și politică, pe postul ăsta scrie Ben Williams. Nu a ezitat deloc, pentru că până la urmă Ben este genul de om care acționează fără să stea pe gânduri. A luat stiloul în mână și a scris o primă ciornă a unei scrisori de intenție. O fotografie, se întrebă el, de unde pot să iau eu una decentă? Ben are numai fotografii decente, dar o poză de-a lui cu ochelari de soare și șapcă de baseball nu ar fi cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar mi-ai putea spune ce părere ai? ― Sigur. ― Dar să nu spui nimănui. Știu că pot avea încredere în tine, dar n-aș vrea ca altcineva de la birou să știe despre asta. Îl urmăresc pe Ben cum își scoate ciorna scrisorii din mapă, iar când mi-o întinde, mă simt extrem de onorată că are încredere în mine. ― „Dragă Diana Macpherson“, citesc eu în șoaptă. „Re: Loc vacant pentru reporter de televiziune, anunțul din The Guardian de lunea trecută. Lucrez în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să se finalizeze înainte de a se cere și opinia sa. — Aduceți-mi un penel, ceru Hideyoshi. Și, înmuind penelul în cerneală, trase, fără delicatețe, o linie peste trei sau patru clauze și scrise propriile lui păreri. Cu această modificare, trimise ciorna înapoi. Încă o dată, planul îi fu predat lui Katsuie, care păru nemulțumit. Un timp, stătu tăcut, pe gânduri; clauza care conținea propriile lui speranțe era încă umedă de cerneala cu care fusese tăiată. Hideyoshi, însă, mai exclusese și punctul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe care i-am întâlnit, din întâmplare, într-un restaurant zgomotos și neaerisit al presei, doar la cinci străzi de agitatul Harlem. Scenariul lui Doris fusese aranjat de dactilografi. I-am sărutat mâna. Am comandat șampanie. Am vrut să văd ciorna. Mi-au răspuns, tachinându-mă, că mai trebuie să aștept cu văzutul. M-am așteptat să fiu tachinat în continuare. Eram prea amețit de băutură și de oboseala călătoriei ca să mai fiu sigur. Lorne turnase în mine o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
etc. În poemele din 1913-1915 ale lui Vinea, impusurile iconoclaste sînt însă cenzurate de o melancolie retractilă, proiectate - nostalgic - în trecut, în amintire sau într-un prezent dominat de sentimentul pierderii iremediabile, al neliniștii metafizice sau al angoasei expresioniste („Septembrie. Ciornă“, „Dintr-o vară“, „Doleanțe“, „Pantelimon“ ș.a.). În schimb, primele poeme ale lui Tzara - pline de îndemnuri iconoclaste: „să ne coborîm în rîpa/care-i Dumnezeu cînd cască”, „să plecăm, să plecăm”, „ne-om dezbrăca în pielea goală...” - conțin destui germeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
omoară timpul cu panglică albastră” [„Din almanahul îngerilor (constatări provinciale)“, 1917], „iarba moartă pălise văile și vitele pășteau mîhnite/zăream mai departe caii goi/au murit toți oamenii de pe pămînt, dar nu-mi dau/seama dacă e mai bine“ („Septembrie. Ciornă“) etc. Tzara însuși va mărturisi, în Almanahul Dada al lui Richard Huelsenbeck din 1920, că a tradus pe loc, special pentru a le citi, poeziile „Înserează“ și „Nocturnă“. Despre traducerea aproape literală în limba franceză și publicarea lor în revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cotidiene (reportajul) sau din tehnica cinematografică. Așteptările cititorului tradițional sînt programatic frustrate, efectul de surpriză este căutat cu obstinație, iar caracterul masiv, finit, închis al „(capod)operei” - refuzat în favoarea formei deschise, a imperfecțiunii, fragmentarului, virtualului, a „proiectului” și „rezumatului”, a ciornei și schemei. Volume anunțate triumfal rămîn simple anunțuri. Convenția este exhibată ludic, în toată mecanica ei comică și stereotipă. Adeseori denudarea metatextuală a convenției sevește drept happy-end: „Jim plînse pierderea Monnei, iar ambasadorul nefiind decît o invenție a autorului roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Enigme și evidențe urmuziene” din volumul Afinități efective, Ed. Cartea Românească, București, 1990, Șerban Foarță speculează în marginea obedienței timorate a lui Urmuz față de imaginea dominatoare a Tatălui. Este identificat un „exces de scrupule filiale (frizînd «aneroismul» însuși)” și - în ciornele de manuscris rămase - „o teodicee in nuce, vag maniheistă” (p. 57), însemnările despre atotputernicul revolver, „Suveran al lumii”, arătînd chiar că „suicidul său este, în fond, un deicid”... Putem cita și alte numeroase referințe ale poeților la proza (textele) lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
achiziționarea unor taurine de o rasă superioară: de tip Simmental. Vrea să sporească producția de lapte și carne, să aibă succes pe piață cu produsele lactate. Se bucură nespus pentru intenția lui de a o ajuta. A scris cererea în ciornă, ajutată de Alexandru, urmând ca ea să o bată la mașina de scris. - Mulțumesc pentru ajutor. M-am gândit ca duminică să pregătesc peștele și să te invit la masa de prânz. Tata te așteaptă să beți și un pahar
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
lipite de călușei de bâlci lipite de biblioteci de provincie în stil Carnegie lipite de case de suburbie lipite de amfiteatre universitare. După săptămânile de călătorie împreună cu Helen și Mona, uitasem cât de importantă este perfecțiunea. Pe calculatorul meu e ciorna materialului despre moartea în leagăn. Ultimul capitol. E genul de subiect pe care nici un părinte sau bunic n-are curajul să-l citească, dar nici să nu-l citească. La drept vorbind, nu era nici o informație nouă. Ideea era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-ți încerci norocul, să vînturi nenorocita aia de parolă în stînga și-n dreapta pînă se obișnuiește toată lumea cu tine și te lasă intri peste tot după pofta inimii, să le sufli în ceafă cameramanilor, să-ți bagi nasul în ciornele aruncate la gunoi, să intri în vorbă cu tot felul de martori oculari. — Ar fi trebuit să le tragi cîte un glonț în cap și gata, zice Roja, ce atîta sentimentalisme, cînd ai de-a face cu niște zdrențe ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se retragă din Florența o vreme, În parte pentru a nu Încuraja asemenea bârfe, În parte din pricina unui mic incident cu Fenimore. Articolul pentru Atlantic, intitulat simplu Domnișoara Woolson, era pe cale de a fi publicat, iar el Îi lăsase o ciornă spre lectură, Într-una din seri, Înainte de a se despărți. Când se Întâlniră a doua zi, conform Înțelegerii, pentru a merge la plimbare În grădinile Boboli, o găsi tăcută, aproape tristă. Se gândi că poate era din cauza copacilor și arbuștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întâmpla ca el să fie la Londra, Henry era invariabil plecat. În cele din urmă Însă, la Începutul lui mai, stabiliră să se Întâlnească la De Vere Gardens. Îl așteptă pe Compton În biroul mare cu vedere la stradă, răsfoind ciornele pentru piesă, Împrospătându-și memoria. Tosca, splendida cățea șoricar Încovrigată la picioarele lui, ciuli urechile și lătră, percepând sosirea oaspetelui, iar câteva clipe mai târziu Smith deschise ușa și anunță: — Domnul Edward Compton și domnișorul Compton. Smith pronunță numele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]