2,120 matches
-
mă apucă iar! Hai! Ce stați, și vă benoclați așa, la sărbătorit. Apucați-vă. N auziți, uite, m-a și apucat, iar! Și, fără să privească în urmă, o rupse de fugă, spre bae, cu pantalonii în vine, trântind cu ciudă, ușa, după el. RĂZBOI ÎN TIMP DE PACE Ai lui Golu trăiau, toți trei, sub același acoperiș: Temistocle - tatăl, Rada - mama și Brândușa - fata. Posedau meserii serioase, de mare valoare, la vremea lor, sigur, pentru timp îndelungat, și plătite bine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
plecarea, cu război, contra rușilor. Și, cu multă siguranță, îți spunem, că, din Vraiștea de acum, cât toate zilele noastre de mare, nu vor mai înțelege nimic, nu se vor mai putea descurca în nici un fel, și vor muri, de ciudă. Și ar fi păcat. Nu vă temeți, a replicat fostul soldățel de trupă, că, nici așa, puterile nu le mai îngăduie să facă un drum, atât de lung și de anevoios, din Siberia rusească și până aici. Din cauza asta m-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
căzneam, fără succes, să mă descurc. Nu mi-a dat notă, mi-a zis să trec la loc în bancă. Am ieșit pe ușă, ca să nu izbucnesc în plâns în clasă. Cred că-mi ardeau obrajii de rușine și de ciudă. Mă simțeam foarte nenorocit, jignit până în adâncul sufletului. Întâmplarea aceea venea după alta, ia fel de neplăcută. Cum nu-mi permiteam să fiu client al bufetului de la liceu, îmi înfundam în buzunare, la internat, dimineața, două felii de pâine ca să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
știi despre filiația geniilor? Îl provoca Julius pe Sánchez Concha. Făcuse nouă lecții cu profesoara nemțoaică și nu mai avea nici o Îndoială că era , nepoata lui Beethoven. Sánchez Concha nu știa absolut nimic despre filiația geniilor și plecă vînătă de ciudă! Ceilalți rămaseră cu toții. Erau acolo Del Castillo, de los Heros, Espejo Roto1 (se numea Espejo și avea o cicatrice În frunte), frații Arenas care miroseau Îngrozitor, Zapatero, Espinosa, Cano mai trist ca niciodată și Winston Churchill, pe care-l chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încă nu știa. Maruja prezentase și ea parada model, dar asta fusese anul trecut, cînd după deliberarea juriului a obținut premiul doi la concursul „Toate plajele țării mele dragi“ ca reprezentantă a fetelor din Huaral. S-a făcut vînătă de ciudă cînd au Încununat-o cu premiul Întîi pe cealaltă și chiar a declarat că pierduse fiindcă „Miss toate plajele țării mele dragi“ purtase bikini aurii. Din fericire s-a stăpînit și cînd au venit să-i facă poze și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al celtei, roxolanei sau sarmatei care ți-a fost stră-stră-stră-(...)-străbunică în adâncul timpurilor. Cred că ai colecționat și tu senzațiile acestea, spe rând că într-o zi le vei găsi sensul ascuns. În ceea ce mă privește, pe lângă multe alte ciudă țenii ale minții mele - mă gândesc uneori ce prețios aș fi ca material de studiu pentru un psiholog, chiar pentru un psihiatru, dar n-am de gând să-mi vând pielea atât de ieftin -, senzațiile de déjà vu m-au
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ea. Surpriza cea mare, atent preme ditată, era că n-avea chiloți pe dedesubt... După ceva caznă eram bărbat, dar în locul fericirii și ușurării pe care mi le închi puisem nu simțeam decât o scârbă intensă de la mirosul de tocană, ciudă că terminasem din prima clipă și mai ales dezgust pentru tot ce ținea de acea du pă-amiază, pentru femeia dizgrațioasă și duhnitoare de lângă mine, pentru garsoniera cu pereții strâmbi, până și pentru cerul de amurg transpirând prin perdeaua de la geam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care nu mi se păreau posibil a fi fost regizate. Mi-am aprins apoi o țigară, încercând să mă gândesc doar la prezent.Un singur gând mă putea liniști, gândul de a o trăda la rândul meu. Îmi era foarte ciudă că mă purtasem ca un domn cu ea, nu fusesem niciodată violent. Mi-am comandat prin telefon o cafea.A urcat imediat chelnerul cu ceașca de cafea, umplând întreaga cameră cu miros de cafea turcească. -Unde e târfa aia? a
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
știu. Ce s-a-ntîmplat? De ce v-ați despărțit?“ „Păi, hotărîrea s-a pronunțat din cauza nepotrivirii“ - a zis. „Nu voia să-mi fie nevastă cu adevărat. Iubea pe altul“ - a zis - „și s-a măritat cu mine numai ca să-i facă În ciudă. Dar din clipa cînd ne-am căsătorit n-a avut de-a face cu mine deloc. N-am trăit nici o clipă ca bărbat și nevastă.“ „Cine a dat divorț“ - am zis - „tu sau ea?“ Mi-a răspuns iute ca fulgerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-au răspîndit zvonul că s-au abătut peste Florida niște omizi care atacă fructele. Ei, Doamne, nu erau acolo omizi nici cît la polul nord... n-a fost decît o născocire ca să lovească și să distrugă Florida, pentru că le era ciudă că le-am luat-o Înainte, iar Hoover și ai lui le cîntau În strună și-i ațîțau pentru că și el era din California, vezi Doamne... ăsta a fost adevărul, dar Florida o să se pună iar pe picioare În ciuda tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nici eu nu m-am purtat ca un bun reporter. Cine se încaieră arată că n-are sânge rece și cine n-are sânge rece, care să-l ferească de încăierări, nu e jurnalist. Ca să nu se vadă că, de ciudă, n-aveam somn după isprava asta, că nu-mi mai ardea să mă joc, am intrat cât am putut de repede sub masa din sufragerie, care are pe ea o față de masă lungă, cu ciucuri, și am stat ghemuit pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ore au fost atacați de 5000 de transportoare spațiale și 25 milioane de soldați. Ei... ― Ce? ― La ora actuală, marile orașe de pe Venus sunt în mâinile agresorilor. Prima fază a bătăliei s-a terminat. Năucit, Gosseyn lăsă, contactul din mână. Ciuda resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de furie. Nenorocito! ― Cred că ai auzit de un aparat numit distorsor ― îi răspunse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
totuși în regulă. Îi trebuiră câteva secunde bune să găsească ce. Era o fotografie a cadavrului lui. Gilbert Gosseyn I-ul. Râsul său fu amar. Lăsă ziarul să cadă și se împletici până la scaun. Era bolnav de furie și de ciudă. Fusese cât pe aci să se sinucidă. Și fusese atât de aproape de acest gest, încât putea fi considerat ca și îndeplinit; și acum problema reînvierii. Ce voia să spună Mașina care-i ordonase să se sinucidă ca apoi să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ore au fost atacați de 5000 de transportoare spațiale și 25 milioane de soldați. Ei... ― Ce? ― La ora actuală, marile orașe de pe Venus sunt în mâinile agresorilor. Prima fază a bătăliei s-a terminat. Năucit, Gosseyn lăsă, contactul din mână. Ciuda resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de furie. Nenorocito! ― Cred că ai auzit de un aparat numit distorsor ― îi răspunse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
totuși în regulă. Îi trebuiră câteva secunde bune să găsească ce. Era o fotografie a cadavrului lui. Gilbert Gosseyn I-ul. Râsul său fu amar. Lăsă ziarul să cadă și se împletici până la scaun. Era bolnav de furie și de ciudă. Fusese cât pe aci să se sinucidă. Și fusese atât de aproape de acest gest, încât putea fi considerat ca și îndeplinit; și acum problema reînvierii. Ce voia să spună Mașina care-i ordonase să se sinucidă ca apoi să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ochii negri ca antracitul ai monstrului își pierd strălucirea sălbatică. Corl puse capăt acestei lecții, pășind de pe coridor într-o încăpere spațioasă, unde se lungi numaidecât pe covor, pentru a-și destinde nervii și mușchii încărcați de electricitate. Îi era ciudă că se arătase atât de speriat. Avea senzația că pierduse un mare avantaj: în loc să-i liniștească pe oameni prin aparenta lui blândețe și placiditate, îi băgase în sperieți prin forța lui. Asta însemna că va trebui să înfrunte primejdii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
putea fi atacați fără milă. Nu e vorba de un exercițiu de gimnastică intelectuală. Și acum, te-aș ruga să nu mă mai deranjezi timp de zece ani! Kent trânti receptorul. Grosvenor rămase câteva secunde perplex, cu obrajii împurpurați de ciudă. Își veni însă repede în fire și ceru, zâmbind, legătura cu celelalte secții. Tabelele lui indicau, printre altele, proporțiile prafului vulcanic din atmosfera planetei, evoluția diferitelor forme de vegetație (pe baza unui studiu preliminar al semințelor lor), tipul de tub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vorbi cu el însuși îl deprinsese însă de când se știa, pentru că, spre marele lui necaz, n-avea frați, cum au alți copii. S-ar fi mulțumit și cu o soră, la o adică. Își scutură zăpada de pe surtuc, privi cu ciudă spre ghețușul pe care alunecase și ajunse, tropăind, lângă ceasul cu dorobanț, plasat peste ușa ziarului L’Indépendance Roumaine. La ora 12 fix, carillonul începea să cânte. Nicu se străduia să prindă întâlnirea cu dorobanțul. Nu era ușor, pentru că se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
simbolic parcă, a murit Baronzi, autorul romanului Misterele Bucureștilor. Lui Procopiu i se părea că visează: păi aici, în fragmentul ăsta se află răspunsul! Sublinie cu creionul roșu: „procurorii dau ordin să se golească casele“. Casele sau cassele? Îi fu ciudă că n-a pus întrebarea la timp, redactorii lui erau foarte neatenți, bine că s-au dus. Nu, nu putea fi vorba decât de cassele de bani, altfel s-ar fi spus „odăile“ sau „palatul metropolitan“. Își chemă soția și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
într-o poză și era nemulțumit până la indignare. Arăta mic și jerpelit, iar frumosul lui chipiu roșu era, în fotografie, cenușiu. Și nu-și amintea să fi fost înspăimântat, cum îl arăta poza. Aproape că i venea să plângă de ciudă, în timp ce nea Cercel era plin de voie bună. Portarul îi luă ziarul din mână să caute rezultatele loteriei, se tot uită cu atenție pe fiecare pagină, ținând cele patru file scrise înghesuit și mărunt, tot mai departe de ochi, în timp ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ochii limpezi, șoseaua. Când îi povesti lui Godun cum i se tăiase vederea, în plină zi, el glumi și îl luă în răspăr, cum făcuse întotdeauna. — Homare, asta-i de la nopțile ce nu-ți mai ajung cu Veterinara! Simțea ceva ciudă în vorbele lui. Godun era gras și greoi, n-ar fi rezistat niciodată la asalturile de noapte - dar simțea totodată calmul unui camarad de nădejde. Godun îi fusese manta de ploaie, încă de când pusese piciorul pe aeroportul din țara lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a lui, el tot ținea ca la cumnatele lui. Ș-o făcut un bal strașnic și eram și eu acolo... și ei au făcut o ulcicuță de papară și m-o dat pe uș - afară. Da mie mi-o fost ciudă, și m-am dus în grajd și mi-am ales un cal cu șeaua de aur, cu trupu de criță, cu picioarele de ceară, cu coada de fuior, cu capul de curechi, cu ochii de neghină, ș-am pornit p-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tremura îngrozitor. Căruntul ridică încet, pe furiș, degetul de pe trăgaci. Ținea capul pe spate. Pânza de pe ochiul rănit devenise opacă. " Probabil n-am fost niciodată atât de aproape de moarte... Șoferul... Un tip curajos, totuși... Păcat!" Nu simțea nici un fel de ciudă, de fapt nu simțea nimic în afară de durere și o oboseală grea, fierbinte care i se scurgea treptat în mădulare." Dacă nu se întorc într-o jumătate de oră am pierdut partida..." Florence Miga fricționa mâinile Melaniei. Bătrâna, mai șubredă ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obrazul proaspăt, cu priviri limpezi. Era ceea ce se numește un bărbat statornic. ― Femeile, în general, apreciază genul. ― Depinde. O existență prea monotonă obosește. N-ai ce să aștepți de la ziua de mâine. Ți-e indiferent că trec săptămânile, privești cu ciudă la anii care vin. Își netezi poalele fustei: Mi-ar fi plăcut să trăiesc mai... făcu un gest cu mâna, mai fantezist! Maiorul o examină amuzat: ― Adică? ― Să fac ceva deosebit, zilele să se individualizeze. De pildă lunea, sau miercurea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui Dodo Niță (cel mai redutabil dintre istoricii benzii desenate românești), Mircea Mihăieș (cel care a publicat o serie de texte magnifice închinate aceluiași Corto Maltese) ori a lui Mihai Iacob, contribuțiile sunt mai degrabă marginale și ocazionale. După lichidarea ciuda tului experiment ideologic al Cutezătorilor, banda desenată a încetat să mai fie un obiect central în peisajul culturii populare postbelice. Cunoașterea prozei grafice anglosaxone și francofone din ultimele decenii este incompletă și super ficială. Textele unui Alan Moore, precum V
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]