13,496 matches
-
principal din Zbor deasupra unui cuib de cuci, cartea lui Ken Kesey, ecranizată memorabil de Milos Forman, decît un ciudat care hoinărește într-una și de bunăvoie intră într-un azil de nebuni pentru a scăpa de poliție, și unde ciudații sunt așa pentru că li s-a inoculat că sunt ciudați, sunt învinși pentru că au fost convinși că sunt învinși. Probabil că în cultura americană se manifestă ca o genă recesivă instinctul romantic, aventuros care i-a împins pe pionieri departe
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
Ken Kesey, ecranizată memorabil de Milos Forman, decît un ciudat care hoinărește într-una și de bunăvoie intră într-un azil de nebuni pentru a scăpa de poliție, și unde ciudații sunt așa pentru că li s-a inoculat că sunt ciudați, sunt învinși pentru că au fost convinși că sunt învinși. Probabil că în cultura americană se manifestă ca o genă recesivă instinctul romantic, aventuros care i-a împins pe pionieri departe în interiorul continentului, instinctul unei frontiere căutate, dar niciodată atinse. Prin
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
delicate de cenușă începeau să pocnească din centru; fibrele se ridicau ajungând însă înapoi pe pământ într un curs lent, diferit de cel prin care s-au ridicat. Ne purtam pică unul altuia că vedeam atât de multe - micile lucruri ciudate: veneam cu pumnii plini de coacăze și le vâram după sobă pentru zile albe. Prindeam chiar și momentul în care se compunea o rază din puncte mari și deformate, sau probabil erau deviații infuzate de aerul cald; și iarăși cum
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
prin aer Wire Totul e nevolnic, ce e așa: aerul bate ritmic plămânii, filmul se bobinează pe geamuri - urmăresc în răbdare felul în care un copac se îngroapă în pământ și cum păsările zboară ca și scuturate. Ori natura e ciudată, ori eu. Am câteva lucruri pe care le regret. În felul ăsta mă conving că am făcut ceva. E o vreme frumoasă - lumina strânge imaginile pe geam; dacă mă mișc, se mișcă și ele. Ba dispar, ba umplu geamul. Asta
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
gândea că i-ar fi plăcut să poată zbura alături de ele. I-ar fi plăcut să vadă bogățiile minunatului pământ, să zboare pe cerul albastru și să atingă norii catifelați. Pășind nepăsător pe covorul moale al ierbii, auzi niște zgomote ciudate. Speriat, Țupa-Țup s-a oprit și, cu urechile ciulite se uita atent de jur-împrejur. Îi 9 era teamă ca din iarba înaltă să nu apară vreun dușman de temut. Nu îl pândea, nici un pericol. Zgomotele auzite erau făcute de micii
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
tare repede. Acum știu să scriu, să citesc și multe, multe alte lucruri. Acum nu mă mai 48 uit cu mirarea clasei întâi la cele legate de școală. Acum știu să descifrez tainele cărților. Multe lucruri care păreau la început ciudate, acum sunt descifrate. Atâtea lucruri interesante ne-a învățat doamna noastră învățătoare: să citim, să socotim, despre lumea plantelor și a animalelor, despre natura care ne înconjoară, despre țările vecine și, nu în ultimul rând, despre cum să ne purtăm
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
tot și de toate, ca și cum doar umbra fusese aceea care îl priponea. menirea cuvintelor în fiecare dimineață mă gândesc la cuvinte cu stupoare. le văd ca pe niște plante pe fiecare. nu știu în ce grădini fermecate, din ce semințe ciudate au încolțit. sunt tulpini pe care înflorim fiecare. ce e sigur e că miresmele lor încă n-au amurgit, nici n-o vor face vreodată, mă găsesc printre ele mereu schimbată, îmbătată de vlaga lor neștirbită, verdele lor nu cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
din întuneric sau când întunericul însuși se hotărăște să-și abandoneze pepiniera de gânduri, să tacă, dar mai ales să înceapă să viseze. * Când mă gândesc la ce m-ar putea aștepta după moarte, mă cuprinde nerăbdarea... ba nu, o ciudată hărnicie de a mă apuca frenetic să remediez „acolo“ lucrurile strânse aici în amintire. * Să te convingi singur că, până la urmă, a urca la superficialitate este un triumf. IV. O reușită a prăbușirii (...) Și nu uitați că odraslele voastre sunt
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a apărut studenților săi - doar un om liniștit și cumva timid, cu o mare voință de a înțelege și cu disciplina și talentul de a-și urma această dorință la o scară extraordinară? Sau a fost un fel de megaloman ciudat, împins de propriul ego să încerce să monopolizeze și să-și impună punctul de vedere în toate aspectele cunoașterii din domeniul său?" Portretul ce poate fi închegat în urma lecturării diverselor mărturii este unul compozit, pe alocuri contradictoriu. "Salvatorul studiului religiilor
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
varietatea uluitoare a unei lumi nebănuite care se întinde cît vezi cu ochii și ale cărei frontiere nimeni nu le atinge vreodată. Plasîndu-te conștient în această zonă, nu poți aspira decît la contactul cu un număr infim de componente ale ciudatei lumi". Considerații ce prefațează "experiența portugheză, excitantă și extraordinară sub cele mai variate aspecte", pe care a trăit-o scriitorul în cîteva etape dintre care mai substanțială se dovedește cea în care a funcționat ca ambasador al României la Lisabona
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
iar autoarea }ării fetelor, dîndu-și probabil seama că o colaborare a la longue cu regimul comunist n-ar putea fi rentabilă, își modulează vocea "pe linie vag opoziționistă". Oricum, cele două condeie ilustrează două lumi radical deosebite. Și totuși o ciudată întîmplare le apropie într-un chip inopinat: "Printr-o mecanică celestă al cărei resort ne scapă, Maria Banuș și Cornel Regman au trecut în aceeași zi pragul nevăzut. în îndepărtații ani '50, nimeni n-ar fi putut prevedea modul în
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
unui drum cu despărțiri. Și cu despărțituri. O mică istorie a literaturii, marcată de anumite gusturi și opțiuni de moment e refăcută în trecerea asta, pe versuri tocmită, de la bolovani la ape. Un volum din 1950, Poezii, e o combinație ciudată de militantism scăpat în metafore. O imagine destul de complicată, pentru intențiile vremurilor, acoperă mereu luata chezașă hartă, cu emisferele ei de noapte și de zi: " Ce liniște! acum doar arborii s-aud/ cum cresc și-n frunze cum își mistuie
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
ghețari. Aveau și o viață socială, atît cît permiteau regulamentul școlii și Ťbunele maniereť. De exemplu, apăruse tangoul, ca dans de societate. Ele se duceau după-masă la anumite cofetării unde se servea ceai, ca să privească cum se dansează tangoul. Coincidență ciudată, în acea perioadă era elev de liceu, la Geneva, J. P. Borges, adolescent și el." De asemenea, merită pomenită recenzia lui Gelu Ionescu la cartea lui S. Damian, Trepte în sus, trepte în jos, în rîndurile căreia este deplîns conul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
vreme, se ocupase și de teatru, o piesă, Tout pour l'enfant!, fiindu-i pusă în scenă la Théâtre "Antoine" din Paris, în 1913, apoi tipărită și în românește, în 1915, sub titlul Copilul, împreună cu o altă comedie, O invenție ciudată (Luneta magnetică). Tîrziu, prin 1939-1940, dădea la lumină, sub pseudonimul Ave Caesar, broșura Încercări de etimologie. Lucrarea nu e pomenită în articolul mai sus citat, pentru bunul motiv că e de un diletantism evident, cu soluții nu o dată rizibile. Paul
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
Tuturuguță, pechinezul care lua o dulceață cu oamenii casei, pe urmă la foxul unui prieten, la corcitura din gara Sinaia și la animalele de București. Din viața colorată a orașului n-au lipsit asemenea "mascote", care s-au dus o dată cu ciudații trăitori pe străzi, în zona liberă dintre a te cunoaște toți și a nu fi al nimănui. Iluștri vagabonzi, lipiți de cîte-o firmă, sau de cîte-o reședință boierească, lei, cîini, berbeci au intrat în istorie și-n caldarîmuri. Ce catastrofă
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
noi gâturile golașe și vinete. Ne-am năpustit urlând și agitând lopețile. Vulturii s-au înălțat cu o fâlfâire de cearșafuri murdare și, așezându-se ceva mai departe, ne-au privit cum lucram. Văzute de aproape, gunoaiele trădau, în mod ciudat, sărăcia; prelevări succesive - servitori, culegători de zdrențe, cerșetori infirmi, câini, corbi - luaseră caimacul. Timbrele, chiștoacele, chewing-gumul, bucățile de lemn dispăruseră, fericindu-i pe mulți înainte de trecerea camionului. Doar ce era grețos sau inform ajunsese până aici, devenind, după ce vulturii își
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
aprins. S-a aplecat s-o ridice. După ce a pus-o între noi, a deschis-o. Ea se desfăcu dezvăluind trei nivele de fiecare parte, toate pline cu ciocănașe, șurubelnițe sau alte obiecte enigmatice. - Pentru mine? S-a întâmplat ceva ciudat: m-a apucat un râs nebun. Am reușit să mă abțin, dar am plătit această victorie prin mutism. Dacă aș fi vorbit, aș fi râs. Poate ar fi fost preferabil să vorbesc. Nimic nu putea să-i facă mai rău
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
e vorba de câteva ori), descoperă sâmburele dur și derutant al sexualității. În sfârșit, operațiunea de dezasamblare în părțile componente poate lua aspectul desfacerii progresive a unei păpuși rusești, în care se ascunde o figură interioară din ce în ce mai mică și mai ciudată, derizorie, care pare să fie secretul întregii alcătuiri. Leontina Guran este femeia fatală, femeia fermecătoare, femeia detestabilă, care devine personajul central al romanului, urmărită din copilăria ei rurală, trecând prin adolescență și nașterea sentimentului erotic, stârnirea curiozității față de propriul trup
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
noi, unele surprinzătoare, cum ar fi comparația în planul creației cu Wagner, Kierkegaard, T.S. Eliot, interferența cu Mircea Eliade (comunicarea Elenei Loghinovski). Mai multe lucrări au abordat problema sinuciderii în opera lui Dostoievski sau alte teme, variate și uneori, aparent, ciudate: Mitologia matriarhatului, Egipetul lui Rozanov - Dostoievski și Andrei Belîi; Dostoievski și Bunin, Merejkovski, avangarda rusă etc. Observ o abatere de la această tradiție de abordare estetică a operei lui Dostoievski, în direcția interpretării ei exclusiv religioasă, ortodox-fundamentalistă. Altă dată, dogmaticii au
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
o societate care abia se naște și se pune pe picioare foarte iute. Cu naturalețe vorbeam de fapt despre mult discutata și analizata Lege a Lustrației de azi. Atunci, o intuiție civică, astăzi, un adevărat demers politic. Chiar dacă astăzi o ciudată tăcere se așterne în jurul acelor crunte întîmplări, chiar dacă nici unul dintre cei implicați direct - Iliescu, Roman, Chițac, Miron Cozma - nu sînt de găsit și nu sînt dispuși să facă declarații sau să răspundă unor întrebări importante, chiar dacă despre mineriade se vorbește
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
călătorii. Un drum cu trenul la mare, printre amintiri și cîntece germane de șagă. Încă unul, pe ploaie. În fine, Flori la mare, un tablou în proză care completează cele cîteva ilustrații, alb-negru și una color, răsfirate prin carte. Flori ciudate, "crizanteme de mare", unele sprințare, altele obosite, unele mari, altele mici, într-o țesătură care era acolo de pe vremea bunicii. "Nu știu cum m-a cuprins spiritul bunicii mele și zîmbetul ei suav, nealterat de ani, s-a-ntipărit pe fața mea. Mi se
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
și folosește de cele mai multe ori expresia propriului său corp, plastica mișcării și narațiunea gesturilor. Evoluînd într-un spațiu comun, cu predilecție într-unul public, artistul se integrează în ritmurile vieții obișnuite, în cel mai rău caz doar ca o apariție ciudată. Publicul este spontan, neselectat, amestecat ca interese, ca nivel de înțelegere și ca sistem de reacție. Și el sfîrșește prin a nu mai fi un public propriu-zis, ci un participant direct, o componentă vie în acțiunea care tocmai se desfășoară
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
etalându-și procesul de creație în conversații, reflecții, proiecte și jurnale. La Gide se numește Edouard, pregătind tocmai romanul Falsificatorii de bani, la Mircea Horia Simionescu se numește George Pelimon, personaj complicat de o viață personală (are soție, amantă, trecut ciudat, prezent obscur etc.), care își cere dreptul la reprezentare. Romancierul delegat în text (Edouard sau George Pelimon) poate vorbi direct despre sine, fără sfială, la o persoană întâi nefictivă. Ficțiunea romanului are această extraordinară putere de absorbție încât smulge scriitorul
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
numai Ora 25 (apărut în 1949 în franceză) al lui Constantin Virgil Gheorghiu mai fusese. A fost tradus în 15 limbi, după unii, în 20, după alții; nimeni nu a făcut un bilanț exact, cu traducerile pe masă - nu-i ciudat? Pare un fel de legendă, neverificabilă. Nu-i ușor de explicat astăzi acest succes, dacă nu avem sub ochi întregul documentar al cazului. Reconstituirea nu-i ușoară. E de văzut în amănunt cum a comentat presa franceză romanul, pe ce
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
sumă generoasă de bani (inclusiv moștenirea ulterioară a averii) pentru educarea lui Pip la Londra. Gestul ar urma să schimbe definitiv destinul marginal al eroului. Din calfă, Pip ar deveni gentleman. Cu o singură condiție, bineînțeles: să respecte întocmai termenii ciudatului contract și să nu încerce vreodată să afle identitatea binefăcătorului lui enigmatic. Deși Joe este îngrozit de propunere, Pip acceptă fără să stea prea mult pe gînduri. În sfîrșit, cel de-al patrulea "stadiu" se suprapune, la limită, cu această
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]