1,905 matches
-
că astăzi s-a eradicat (sau a devenit "de seră"). În altă ordine de idei, credem că e mai util să semnalam aici două poziții mult mai edificatoare decât propriile noastre estimări. Edgar Papu afirma că originalitatea lui Caragiale în clasicismul românesc și universal constă nu în faptul că a reușit să realizeze o extraordinară sinteză între epopee (de ce nu tragedie?, n.n.) și comedie. lar Călinescu îl considera unicul "geometru" din literatura noastră (poate o poantă la adresa lui Ion Barbu). Iar argumentația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
crimă în virtutea pedepsei biblice, năpastă pentru năpastă? Cât privește morala, Caragiale avea perfectă dreptate să spună: "mofturi!" teatrul este o petrecere, că spectatorul asta caută, nu ajunge el la ceea ce e abisal în starea conflictuală. Se pune în discuție apoi clasicismul lui Caragiale care nu prea este, această viziune încheindu-și existența odată cu Alecsandri. Autorul Scrisorii pierdute nu face "concurență stării civile", cum afirmă G. Ibrăileanu, dimpotrivă pe Nenea Iancu trebuie să-l căutăm în adâncurile oceanului (în abis). El face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care tind să submineze poziția divinului. Alături de științe se dezvoltă artele. Adevărul este pus în slujba națiunilor. Există o preocupare permanentă pentru emanciparea mulțimilor prin știință de carte, pentru iluminarea popoarelor. Modernismul n-a pierdut orice legătura cu tradiționalismul și clasicismul, fiindcă amândouă paradigmele aveau un numitor comun: sacrul. Înfierbântat de succesele sale științifice, omul modern se simte tot mai strâmtorat de Ideea că divinul stăpânește lumea și-atunci, prin nihilismul lui Nietzsche, se proclamă moartea lui Dumnezeu. "Grație lui am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ei, îi spulberă de fapt, cu o simplă mișcare, bine și profund gândită, pe detractorii lui Eminescu, stabilind unul din reperele, totodată, de analiză ale transmodernismului, curent ce va trebui să poarte mai departe valorile modernismului românesc, ce vin din clasicism, și din romantism unele (momentul 1848 devenit model, unicul viabil pentru evoluția noastră ca națiune modernă și stat european), și din nou, cu Eminescu principal precursor: "omul deplin al culturii românești" (Const. Noica) din care toate vin și către care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bibliografie de Nicolae Liu. Iași: Junimea, 1981, 359 p. (Eminesciana; 25) * TODORAN, Eugen. M. Eminescu: epopeea română. Iași: Junimea, 1981, 400 p. (Eminesciana; 26) * DRĂGAN, Mihai. Mihai Eminescu. Interpretări: vol. 1. Iași: Junimea, 1982, 264 p. (Eminesciana; 27) * Eminescu și clasicismul greco-latin. Studii și articole. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie, indice de Traian Diaconescu. Iași: Junimea, 1982, 293 p. (Eminesciana; 28) * AVĂDANEI, Ștefan. Eminescu și literatura engleză. Iași: Junimea, 1982, 184 p. (Eminesciana; 29) * POPA, George. Spațiul poetic eminescian. Iași: Junimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
artă nu uneori, ci de cele mai multe ori, este nocivă" și "obligă la lectură subalternă". Până acum, ne-am iluzionat pur și simplu, deoarece ""clasic", "capodoperă", "permanență" sunt termeni de jargon profesoral, simple ticuri verbale". La ce bun să inventăm un clasicism românesc, câtă vreme "miza pe clasici duce la dirijism și intoleranță", "exemplaritatea clasicilor deschide calea tuturor dogmatismelor", iar "noțiuni precum clasici și capodoperă sunt consolidate prin autosugestie". Un rol nefast l-ar fi avut și "Istoria..." lui Călinescu: "a izbutit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe patru mari direcții autonome, dar și integrative: lectura, gramatica, compunerea și noțiuni generale de stilistică. Referindu-se la statutul disciplinei limba română în învățământul secundar, Fl. Ilioasa consemnează că „în școala noastră de pe la jumătatea veacului al XIX-lea, cu clasicismul ei greco-latin atotstăpînitor, limba română nu exista ca obiect de sine stătător, ci se studia, aproape numai sub raport gramatical, ca materie auxiliară a limbii latine”, (1939: 7), și faptul că „în reforma învățământului secundar, dela 1898, cu liceul trifurcat
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
distincției moderne între cultura seculară de factură umanistă și tradițiile teologice. Însă, într-o societate care își întemeia rațiunile de ființare pe încercarea de a reprezenta o cât mai fidelă oglindă a ordinii cerești, niciodată cultura „profană”, mai precis tradiția clasicismului grec, nu a putut însemna ceva în sine. Încercarea de a decela cu tot dinadinsul preocupări care să poarte semnele umanismului așa cum a fost el prezent în Apus nu duc decât la deformarea înțelegerii modalității bizantine de a face cultură
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
lor (anatema a VII-a a Sinodikonului). Secolul XIII a reprezentat o altă perioadă de avânt cultural, culminând în veacul următor cu un rafinament de neegalat al celor din urmă oameni de cultură ai milenarului Bizanț. Orientarea entuziastă spre valorile clasicismului a fost în acest caz reflexul situației de profundă criză manifestă la toate nivelele provocate de efectele Cruciadei a IV-a. Pierderea capitalei imperiului și stabilirea curții imperiale la Niceea a făcut ca intelectualitatea bizantină în refugiu să intre într-
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sarilor, și în felul acesta conflictul se încheie. Runciman consideră că dificultățile de înțelegere a experienței hesychaste de către Gregoras ar veni dintr-o insuficientă cunoaștere a scrierilor patristice, însă poate că mai mult a contat formarea sa orientată preponderent către clasicismul grec. De aceea, filosoful bizantin avea proprietatea terme¬nilor mai ales în descrierea conceptuală așa cum este profilată de raționalismul grec, și mai puțin în maniera simbolică a Părinților deșertului. În cele din urmă, umanismul bizantin se dovedește a fi o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în fața unui interpret apusean când citea textele bizantine care pomeneau sau implicau filosofia era folosirea necritică și indistinctă a acestui concept, fiind mereu prezentă îndoiala dacă în acest spațiu cultural s-a mai înțeles în mod adecvat sensul pe care clasicismul grec l-a dat filosofiei. Mai este însă nevoie de o precizare: nu trebuie să căutăm o utilizare formală a distincției metodologice pomenită de Matsoukas în textele bizantine pentru că de multe ori autorii bizantini folosesc termenul de filosofie în mod
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
parte, și niciunul dintre antici nu a avut întreaga revelație. De aceea bizantinul citea în mod selectiv pe filosoful grec. Iar această selecție ținea de cele mai multe ori de accentele pe care cititorul dorea să le descopere în text. Respectul pentru clasicismul grec era oricum enorm, fapt dovedit de adoptarea atât a terminologiei filosofice grecești, cât și a stilului pe care îl aveau cele mai bune piese a literaturii clasice. Cel mai elocvent exemplu este aparenta suprapu¬nere din punct de vedere
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cita sau identifica. Putem să întrezărim mirarea pe care au avut-o cititorii acestei maniere noi și neobișnuite de a folosii cuvintele unei tradiții filosofice binecunoscute. Prezenta exercițiului filosofic în cultura bizantină nu se oprește însă la această uzanță a clasicismului grec în precizarea unei noi spiritualități, ci dobândește odată cu trecerea vremii noi aspecte și dimensiuni. Există elemente certe care dovedesc o evoluție a mijloacelor și rolurilor sub care filosofia a stat în aria bizantină. Pentru a ne opri la o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și evoluții în felul în care s-a făcut filosofie în Bizanț. Raționalitatea sub care aceste noutăți se conturează este însă alta decât cea care a întemeiat istoria filosofiei în Apusul Europei. Apelul la tradiție atât în ceea ce privește înțelepciunea din afară — clasicismul grec — cât și cea din interior — sursele scripturale și patristice, face ca ceea ce animă nevoia de schimbare, atunci când ea apare, să nu implice vreodată ignorarea acestui criteriu. Putem în consecință să identificăm cel puțin două temeiuri care au motivat noutatea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Această situație a reprezentat un puternic argument pentru mulți dintre exegeții moderni de a crede că nu a existat o adevărată viață intelectuală în Bizanț, ci s-ar putea mai degrabă vorbi de un mediu propice doar supraviețuirii și conservării clasicismului grec. Meritul bizantinilor ar consta, în această perspectivă, în aceea de a fi putut oferi Renașterii apusene un prilej de elan spiritual nemaiîntâlnit din Antichi¬tate, prin contactul cu operele pierdute (pentru apuseni) ale clasicilor. Consecința a fost că nu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
gânditor pentru a-și dovedi originalitatea propriului discurs. Renașterea pregă¬tește în spațiul discursului filosofic modernitatea, ceea ce este echivalent cu o masivă ruptură în tradițiile meditației filosofice. Tocmai această folosire într-un fel tot mai impropriu a ideilor și temelor clasicismului grec, crezându- se că ar fi de fapt o reluare a preocupărilor anticilor, a putut oferi prilejul schimbării fundamentale a intereselor travaliului filosofic. Filosofia modernă începe prin a fi mai ales o filosofie a naturii care se vrea tot mai
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
care aristotelismul o aduce în explicarea lumii. Oricât ar avansa un autor de filosofie bizantină în speculațiile sale, nu va avea impresia că textele predecesorilor sunt depășite ca univers al discursului, ori că necesitățile sale discursive presupun părăsirea temelor-cheie ale clasicismului grec. 5. Persoană și natură Cadrele în care a evoluat filosofia bizantină au fost într-o măsură hotărâtoare stabilite de distincția de fundament între natură sau esență și persoană sau ipostas. O astfel de distincție era imperioasă în contextul noii
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
gerea neoplatoniciană a divinității, așa cum era formulată de Plotin, viziunea creștină părea a însemna o încălcare a regulilor după care trebuie înțelese caracterele Unului, accentul fiind pe suprema sa simplitate. Mistica neoplato- niciană își revendica raționalitatea din regulile pe care clasicismul filosofic grec le stabilise, de aceea despre Ființă trebuie să se vorbească într-o modalitatea care să împlinească normele discursului despre Adevărata Realitate. Neoplatonismul a avut cele mai vizibile rezerve asupra Tainei Întrupării, căci nu se putea accepta din prisma
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ființă, însă dincolo de ființă, în aceeași măsură lumină, dar cu nimic mai puțin întuneric. Termenul pe care se vor concentra mai târziu discuțiile va fi cel de Suvapsiq. Conceptul este extrem de interesant chiar în forma pe care o cunoscuse în clasicismul grec. Dicționarul Bailly enumără câteva dimensiuni ale folosirii sale: putere, a avea putința de a săvârși ceva de a fi capabil de ceva, apoi a fi puternic, a fi creditat, recunoscut ca puternic, a avea un sens, o semnificație; a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pentru bizantini o vreme de aprinse dispute ce implicau distincția amintită mai sus. Este un răstimp în care cultura bizantină ajunge la un maxim de rafinament, în condițiile în care Renașterea însemnase pentru acest spațiu cultural nu o nostalgie față de clasicismul grec ci o reluare atentă a textelor clasicilor cu scopul de a găsi o mai potrivită cale de a răspunde la întrebările vremii. In fond, pentru bizantini, clasicii greci nu fuseseră niciodată cu totul abandonați, ceea ce făcea diferența în aceste
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
ceea ce a fost mereu prezent ca premisă, o atitudine constantă în a acorda o anume poziție exercițiului filosofic. Această percepție, ce a fost un bun comun al culturii Răsăritului, se cristalizează în jurul unui termen cu largi reverberații încă din vremea clasicismului grec: 0swQia. Filosofia Bizanțului este în înțelesul său cel mai înalt contemplație. Dicționarul Bailly ne oferă mai multe accepțiuni în care 0s«Qia a fost utilizat în primele orizonturi ale culturii și filosofiei grecești, însă principalele folosințe se găsesc între
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
critici, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1983 (Un mod de a fi clasic: Vladimir Streinu, pp. 95-102Ă. 2 op. cit., p. 95 3 op. cit., p. 96 4 op. cit., p. 97 5 op. cit., p. 97 101 bunăvoință decât dintr-o convingere reală, și un clasicism structural, dezvăluit mai mult indirect, prin negație și aprehensiune, criticul este un tip de gentilom ușor atemporal, ale cărui maniere prețioase constituie un reflex definitiv. Prins în vâltoarea prefacerii literare rapide, nu s-a putut adapta cu ușurință peisajului variabil
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
perfect îndreptățită: „El apasă cu atâta insistență pe specificul valorilor artistice mai mult prin reacție la ingerințele brutale, extraliterare ale epocii, bântuite de furibunde fanatisme ideologice.”2 Micul studiu din 1975 al lui Al. Oprea, Vladimir Streinu sau convertirea la clasicism 3, se deschide cu o frumoasă însemnare confesivă: „Timpul îi fixase trăsăturile fizionomice ca într-o efigie, atunci când am putut să-l cunosc mai îndeaproape: crețuri fine, dar adânc săpate în masca feții, ochii mari, calzi, un zâmbet amabil și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Și trebuie spus că era un vorbitor fermecător, refuzându-se unor „truvaiuri” ieftine, păstrând tot timpul o gravitate specifică, desfășurându-și gândurile cu o retorică somptuoasă. Patetism? Poate, dar epurat de stridențe ori excese retorice: un Iorga trecut prin școala clasicismului...”4 Al. Oprea prinde câteva trăsături caracterizante proprii polemistului, „cu aprinderi și incisivități voalate”, dar destul de transparente, spirit parcimonios, „care caută să cenzureze pornirile vijelioase”, structural „un delicat”. Ce este 1 op. cit., p. 213 2 op. cit., p. 214 3 Al.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
encomiastică, rămânând în perimetrul aprecierilor critice cumpănite. Compartimentările lucrării reflectă aceeași viziune pozitivist funcțională asupra operei și personalității criticului: Excurs biografic, Spre un statut propriu al criticii literare, Pentru o estetică a poeziei moderne, Între tradiție și modernitate, În labirintul clasicismului românesc, Refăcând drumul istoric al criticii literare românești, Arta criticului, Poetul, Argument final. I-am reproșa monografistului o anumită cantonare în factologie, articularea unui studiu cam stufos și prolix pe alocuri, lipsa unui ax ideatic mai pregnant, abundența citatelor care
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]