2,135 matches
-
de-a lungul corpului, călcîiele lipite și vîrfurile picioarelor depărtate ca un soldat În poziție de drepți. Asediul avea loc În camera de baie pe care o folosise tatăl lor. Sticluțele lui de toaletă Încă mai erau aici; nu fuseseră clintite din loc, erau aici loțiunile, cremele de ras, bricele, pînă și săpunul rămăsese aici și periuța de dinți. Toate pe jumătate uzate, rămase aici pentru totdeauna. „Parcă ar urma să se Întoarcă“, i-a spus Într-o zi Cinthia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
joace În grădină. — Toți copiii În grădină! strigă mătușa Susana Lastarria. Îl găsiți acolo pe Rafaelito și pe fratele lui! Victor, spuse adresîndu-se majordomului, trimite-i În grădină și pe copiii care vor mai veni. Majordomul ascultă porunca și rămase neclintit În dreptul ușii de la intrare, așteptînd să vină ceilalți invitați. Se vedea că nu era prea Încîntat, căci ochii Îi fugiră după Vilma, ce fată frumoasă. În drum spre grădină, străbătură un coridor nesfîrșit plin de armuri, spade, scuturi, tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce naiba voiau, pînă cînd bietul băiat avu o ușoară senzație de vomă și ceru să continue lecția, probabil ca să evite un scandal. Domnișoara Julia se sperie și spuse că aveau să continue, dar bucătăreasa se proțăpi acolo și nu se clinti pînă nu se isprăvi lecția. Și nu i-a prins rău de loc, fiindcă a ascultat cu plăcere poezia pe care domnișoara l-a pus pe Julius s-o Învețe ca s-o poată spune de ziua maică-sii. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gata gata să-i facă să se lase năpădiți de gînduri urîte, să fie duși În ispită ori să fie cuprinși de furie. Dar ei nu se lăsau prinși În laț cu una cu două, nu le răspundeau niciodată, rămîneau neclintiți În hotărîrea lor de a se Îndrepta. Vor fi ca niște Îngerași, vor semăna cu Îngerașii care nu s-au revoltat, vor primi prima Împărtășanie și pe urmă se vor simți ca Într-al nouălea cer și se vor Împărtăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
respect față de omul legii și polițistul nu știa cum să procedeze, ba părea că e gata să se supere, ba părea că e gata să pufnească În rîs, dar pasagerii se distrau copios, În orice caz el n-o să se clintească de acolo, pentru ca nimeni să nu poată crede că ceda teren În fața ofensivei unei nebune. Dar cum autoritatea Îi era subminată, stopul rămăsese pe roșu și lumea se tăvălea pe jos de rîs, bietul de el nu mai putu suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din cartierul Marconi n-o să ardă nici o chelfăneală nimănui, pentru că nu mai sînt acolo, cînd te uiți la apa care te face să-ți fie frig și vezi pietrele de pe fundul bazinului și cuțitele lui Tarzan stînd nemișcate și triste, neclintite sub apa cristalină, o durere albastră, cînd bazinul e gol, fără prietenii tăi din vara asta și e ciudat cum Întotdeauna din pricina singurătății și a frigului Îți vine să faci pipi și-ți simți Întreg corpul, fiecare părticică din tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pînă la ieșire. Mergînd pe coridor, Își aminti clipa cînd i-i arătase arhitectul, de atunci nu mai trecuse pe acolo. „Bobby,! Julius! strigă. De ce nu vă duceți puțin sus, În dormitoarele voastre?“ Dar nici Bobby, nici Julius nu se clintiră din odaia În care se odihnea Arminda și el nu mai stărui, fiindcă se gîndea, acum cînd vedea din nou camerele servitorilor, se gîndea că nu era o idee rea să mute cusătoria În prima odaie, călcătoria rămîne liberă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
intrase În camera lui. Dăduse la o parte de pe masă cărțile care o Încărcau și se pusese pe scris. III De-a lungul Întregii mele copilării și adolescențe, am avut o Încredere oarbă În tatăl meu, dublată de o Încredere neclintită În mine Însumi. Era singurul meu tată, iar eu eram singurul lui fiu. Formam un cuplu. Avea cu mine conversații pe care nu le purta cu nimeni altcineva și pot spune că era ceva reciproc. Trăiam cu certitudinea că Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a-și relua serviciul În 1940, devenind unul dintre așii din Royal Air Force. Îi respectam pe Schliemann, care descoperise comoara lui Priam, sau pe doctorul Schweitzer care construise un spital În Africa, oameni care m-au pasionat, dar rămîneam de neclintit: tuturor acestora eu Îl preferam pe tata. Dacă o citise deja, tata Îmi vorbea cu căldură despre cartea pe care avea de gînd să mi-o Împrumute. În tinerețea lui, făcuse teatru de amatori. Mă Încînta să-i aud vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
rugi la templul lui Apollon din Lycia ori la acela al lui Zeus Ammon sau termenul luat ca unitate de măsură a puterii manifestate de Ananke, fierul lucrat cu măiestrie de făurarii Chalibi, metal incapabil să reziste forței Necesității de neclintit. În linii mari, primele două acte ale piesei lui Dan Botta urmează scenariul propus de Euripide, chiar dacă scriitorul inovează în chestiuni punctuale, ca atunci când introduce personaje noi, orbul, ologul și paraliticul, pe care Admetos caută zadarnic să-i convingă să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nerăzbunată a tatălui, singurătatea, condiția de slujnică, îndoiala cu privire la venirea lui Oreste explică exasperarea fetei. În lipsa altcuiva mai vrednic, Electra devine un „memento mori” pentru ucigașii care au turburat echilibrul lumii (p. 85). În împrejurări potrivnice, ea întreține o credință neclintită în dreptatea care se va face, știind că dacă ar abandona cursa suferinței, sacrificiului de sine și răzbunării, atunci lumea valorilor, grav atinsă, grav zdruncinată, s-ar putea prăbuși (p. 87). Spre deosebire de Aiax, Electra nu duce lipsă de scară reală
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Încetul, pe măsură ce rănile se vindecau. Nimeni nu Îndrăznea să-i analizeze starea mintală. Toți considerau de la sine Înțeles că Julián - Miquel - Își pierduse uzul rațiunii În incediu, că vegeta și că supraviețuia mulțumită Îngrijirilor Încăpățînate ale soției, care nu se clintea, Într-o situație În care atîtea altele ar fi dat bir cu fugiții, Îngrozite. Eu Îl priveam În ochi și știam că Julián era tot acolo, Înăuntru, viu, mistuindu-se Încetul cu Încetul. Așteptînd. Își pierduse buzele, dar, după cum credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
De data aceasta nu mai reuși să-l găsească pe portar. Ca și mai înainte, trecu pe trotuarul de peste drum, privi ferestrele și se plimbă vreo jumătate de oră, dacă nu și mai mult, prin arșița chinuitoare; acum nu se clinti nici un colț de perdea; ferestrele nu se deschideau, storurile albe erau nemișcate. Se opri definitiv la ideea că mai înainte i se năzărise, că, după cum se vedea, ferestrele erau întunecate și nespălate de mult, încât cu greu ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să reprezentăm poporul roman. Se bate cu pumnul în piept. — Începând cu mine și sfârșind cu ultimul consilier din cel mai îndepărtat municipiu, cu toții ne exercităm gratuit funcțiile publice, pe punga noastră. Ianuarius aprobă fără ca vreun mușchi să i se clintească pe față, și totuși lui Augustus i se pare că-l aude murmurând: — O manevră menită să întărească dominația economică... Restul se pierde în aer. Principele îl cercetează neliniștit. Silueta din fața lui, ușor co câr jată și slăbănoagă ca o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întreabă o voce lângă el. Impacientat, face semn germanului să-l lase în pace. Mai aruncă o ocheadă asupra rândurilor de bănci suprapuse din jurul arenei elipsoidale și, cu părere de rău, se dă jos încet de pe taburet. Dar nu se clintește din loc, deși călărețul treapădă lângă el. Este preocupat. De ce n-o fi vrut împăratul să se țină jocurile în teatrul lui Statilius Taurus, la sud de Câmpul lui Marte? Măcar amfiteatrul de acolo este din piatră și marmură. Aici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de tunică în jos. Vrei să te calce vreunul în picioare? Nu-s aici. Stau grupați cu toții în dreptul lojei imperiale. În fața lor e Vittelius... ăă... cred... ăă... nu sunt sigur. Dă-mi și mie voie! cere Rufus. Celălalt nu se clintește. — Las’ că-ți povestesc eu. Mâna lui Rufus zvâcnește către pumnal, dar se stăpânește și o aduce încet înapoi. Se urnește din loc cu pași greoi. — Unde te duci? strigă alarmat Pusio după el. — N-am timp să tai frunză
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jos, rușinat și impresionat în același timp. — Eu, în locul tău, continuă Rufus cu toată seriozitatea, le-aș purta pe toate cele 1000, chiar dacă - la nevoie - ar trebui să le atârn și de sulă. Trece la următorul, fără să i se clintească vreun mușchi pe față, deși în jurul său toți râd și își dau coate. Iar tu se pare că te-ai pus sub protecția lui Anubis? Grav, gladiatorul interpelat încuviințează în tăcere. — Frumos, rostește cu glas imparțial Rufus. Sper să-ți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
coboară și peste el. Ciudată mai este capacitatea acestui popor de a trăi în izolare, gândește. Evreii refuză din încăpățânare orice asimilare cu restul populației în mijlocul căreia trăiesc, une ori de generații întregi. Pe cât dau dovadă de o bună credință neclintită între ei, pe atât îi stăpânește o ură dușmănoasă față de celelalte nații. Se țin departe de străini la ospețe și se feresc să se împreuneze cu femei de alt neam, deși sunt aplecați, ca toți orientalii, spre plăcerile trupești. Nemulțumirea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
omului aceluia. Ar vrea să-l ajute, deși nu prea știe cum. Pentru moment nu este sigur decât de un singur fapt: din moment ce Augustus respectă carta libertăților religioase iudaice formulată de Iulius Caesar, nici un funcționar de stat nu a putut clinti un fir de păr din capul unui evreu pentru simplul fapt că se ducea la sinagogă. Altceva trebuie să fie la mijloc... — Individul ăla al tău nu cumva s-a apucat să facă prozelitism? întreabă brusc. Asta ar fi cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiică. Ochii i se umezesc. În zadar s-a tânguit Vipsania. Cu lacrimi șiroindu-i pe obraji a căzut în genunchi și a îmbrățișat picioarele împăratului în văzul întregii Curți. Degeaba. Atât Augustus, cât și bărbată-său au rămas de neclintit. Pur și simplu i-au smuls copila din brațe. Biata de ea și-a călcat mândria în picioare și i-a scris și lui, cerșindu-i ajutorul, dar ce putea el face, un amărât de exilat căzut în dizgrație? Oare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de Provins suferă tortura, dar nu vorbește. După planul secret, e clar, trebuia să se lase arestat pentru ca lumea să creadă că la Provins s-a făcut ordine, dar trebuia În același timp să lanseze un semnal: Provins nu se clintește. Provins, locul noilor templieri subterani... Galerii care duc de la un edificiu la altul, te prefaci că intri Într-un depozit de grâu sau Într-un han și ieși de-acolo Într-o biserică. Galerii construite cu pilaștri și bolți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
el. „O petrecere?” am Întrebat. Păru deconcertat de frivolitatea mea. „Zoharu“l, preciză el „Lekh Lekha. Pagini Încă total neînțelese. 21 Graalul... e o greutate atât de mare, Încât făpturilor aflate În prada păcatului nu le e dat să-l clintească din loc. (Wolfram von Eschenbach, Parzival, IX, 477) Colonelul nu-mi plăcuse, dar mi se păruse interesant. Poți sta să privești Îndelung, fascinat, până și un gușter. Eram pe cale să savurez primele picături de venin care aveau să ne ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fără vârtej, sau n-ar curge deloc? Pe atunci n-am dat prea multă importanță problemei, dar sâmbătă seara mă gândeam că totul o fi depinzând de curenții telurici și că Pendulul o fi ascunzând acest secret. Amparo era de neclintit În credința ei. „Nu contează ce anume se Întâmplă În cazul empiric”, Îmi spunea, „e vorba de un principiu ideal, ce se verifică În condiții ideale, prin urmare niciodată. Dar e adevărat”. La Milano, Amparo Îmi păruse demnă de dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și te duci și-l agăți Într-un bordel, funcționează la fel. Mai sunt și alte penduluri, unul e la New York, la palatul ONU, un altul la San Francisco, la muzeul științei, și cine știe câte mai sunt. Pendulul lui Foucault stă neclintit În timp ce pământul se rotește pe dedesubtul lui, În orice loc s-ar afla. Orice punct al universului e un punct fix, e suficient să atârni de el Pendulul”. „Dumnezeu e peste tot?” Într-un anume sens, da. De aceea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că puteți suporta? În Încăpere se lăsă tăcerea. — Isuse, zise Hughes lăsînd bandajul să-i cadă și ridicîndu-și gulerul. Pe fața lui O’Neil se instalase o paloare bolnăvicioasă. Avea doar șaptesprezece ani. — Ei, bine, zise ea. Nimeni nu se clinti În clipa următoare. — Merg eu, zise Kay, apoi. Se ridică În picioare. O să-o iau pe Cole ca partener. Cole, nu te deranjază? — Nu mă deranjază absolut deloc. — Uite, zise O’Neil. Înainte se albise, acum se roșise. E-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]