3,254 matches
-
fi trecut vreo trei minute de cînd stau În fața recepției. — Încerc să le fac față cu demnitate, o informez demnă. SÎnt adepta scientologiei. — A scientologiei? repetă tipa, lăsîndu-și pixul jos și holbîndu-se la mine. — Da, Îi susțin privirea, fără să clipesc. Și trebuie s-o văd pe Venetia, urgent. Dar, dacă nu vreți să lăsați să intre o femeie căreia i s-a rupt apa ieri și care suferă enorm În tăcere... ridic ușor glasul, ca să fiu sigură că mă aud
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e că tocmai am fost examinată! zic cu Însuflețire. De altă moașă. Așa că totul e-n regulă... — Altă moașă? Cine? Sarah? — Ăă... poate. Nu-mi amintesc. A plecat repede, a zis că trebuie să se ducă la teatru sau așa ceva? clipesc inocentă. — O să fac eu altă fișă, clatină din cap Esther, oftînd. Va trebui să te examinez din nou. — Nu! țip fără să vreau. Adică... am o fobie cu examinatul ăsta. Și mi s-a spus că mi se poate face
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Becky Bloomwood... Luke se oprește, mustăcind ușor. Tocmai Îl Întreba pe un tip de la departamentul de marketing al unei bănci de ce nu fac și cecuri cu coperte În alte culori. — Vezi? Venetia gesticulează impacientă din mînă, Însa Luke nici măcar nu clipește. — Anul următor, banca respectivă a ascultat-o, și a scos pe piață și cecuri cu coperte În alte culori. Becky are un fler ieșit din comun. Becky are idei cum nu mai are nimeni. Mintea ei ajunge În locuri În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
altcuiva. Dar... o să fie bine! Reușesc, cu oarece efort, să zîmbesc larg. — O să găsim noi ceva de Închiriat undeva. M-am uitat pe net, o să găsim noi ceva cumva... — Becky. O citesc și În ochii lui. Visurile noastre, sfărîmate. — Știu. Clipesc, pentru a-mi opri lacrimile. O să fie bine, Luke. — Of, Becky. Mă uit la Suze și o văd și pe ea cu ochii În lacrimi. — Puteți să stați În castelul nostru din Scoția. Noi nu-l folosim niciodată! — Suze, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și cafea la termos. Acum e Încărcată cu pungi de cadouri și În urma ei vine tata. — Tată... fă cunoștință cu nepoata ta! zic. — Vai, Becky, draga mea. Felicitări. Tata mă strînge tare, tare la piept. Apoi se uită la pătuț, clipind mai des decît normal. — Măi măi măi. Bună, fată scumpă și dragă. — Uite niște haine pentru tine, Becky dragă, zice mama, trîntind pe scaun o sarsana uriașă de weekend plină de țoale. N-am știut ce vrei, așa că am luat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
economic, pentru a conchide că „a venit vremea dar, ca toți muncitorii de specialitate să reintre în nobila uzină a fabricatelor spiritului”. Asemenea aserțiuni mascau și o mai mult decât posibilă ironie. De altfel, G. Călinescu pare să nici nu clipească atunci când recurge la echivalări sofistice, afirmând cu „tărie proletară”: „Artă pentru popor înseamnă, așadar, artă clasică, îndreptată spre esențialul uman”. Pe pagina întâi a primului număr se tipăresc, în scopul susținerii ideologiei anunțate, versuri ale poetului comunist francez Louis Aragon
LUMEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287894_a_289223]
-
Eminescu. în momentul de față, el știe totul despre literatură. "Universul fără margini (al literaturii) e în degetul lui mic." Cornel Ungureanu are acum, de altfel, și înfățișarea unui savant (seamănă cu Einstein). Părul cărunt, rar și zburlit, ochii albaștri clipind nedumeriți în spatele unor ochelari mari, cu rame negre, mustața inofensiv-fioroasă, totul intră perfect în portretul-robot al unui prizonier al bibliotecii care, ieșind în lume, se simte dezorientat. Este vorba însă de un savant înzestrat cu talent literar, în genul lui
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
Dume , publicat în Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017. RESTURI... sunt momente în care trupul mi se golește de umbre nu par a fi eu în secvența asta e strâmt doar câteva resturi ici - colo și un Dumnezeu care clipește des încep să număr încet și sacadat până la următorul răsărit ............................... Citește mai mult RESTURI...sunt momente în care trupulmi se golește de umbrenu par a fi euîn secvența astae strâmtdoar câteva resturi ici - coloși un Dumnezeu care clipește desîncep să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
Dumnezeu care clipește des încep să număr încet și sacadat până la următorul răsărit ............................... Citește mai mult RESTURI...sunt momente în care trupulmi se golește de umbrenu par a fi euîn secvența astae strâmtdoar câteva resturi ici - coloși un Dumnezeu care clipește desîncep să număr încet și sacadatpână la următorul răsărit................................................................. XVII. UN CAROSABIL FĂRĂ LINII ÎNTRERUPTE, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. sunt lucruri pe care nu le înțeleg atâtea lucruri iau forma altor lucruri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
a unui eu liric asemănător clovnului, prins între „ficțiune și realitate”, capătă un accent parodic: „Iar mă vizitează zeul/ Îi fac o cafea tare, îi ofer cea mai productivă insomnie a mea/ Ne privim ochi în ochi și nici unul nu clipește/ Când din ceruri se desface o panglică/ E chiar panglica acestei mașini de scris/ Și o fată blondă o înghite, el se ridică grăbit, își uită chiar pălăria/ de sub ea iese un măr ionathan/ din care mușc cu poftă/ când
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
următoarele expresii: Se uită cu băgare de seamă. A umbla pe drumuri. 7. Desparte în silabe următoarele cuvinte: moșneagului, meșteșug, trăsură, boierului. 8. Alcătuiește un text cu titlul “Vietățile pădurii” TESTUL NR. 6 1. Citește cu atenție textul: Și deodată clipiră candele verzi de licurici în două șiraguri și văzu pajiștea de flori deschisă către un perete de stâncă, fără zgomot, o ușă de cremene se mișcă și se dădu la o parte, și din întuneric de peșteră apăru o arătare
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
dă aripi gândului și faptei. Ia o săpăligă de la colibă, coboară la pârâu și din câteva lovituri furioase face o mică deschizătură în gărduțul de lut, în care apa se grăbește să pătrundă și s-o lărgească, și, cât ai clipi, o pânză de apă se furișează și se întinde repede în îngrăditura câmpului cu grâu. Acum, puțin speriat, Aparul aleargă la covergă să ia un braț de tulpini de cânepă, pentru a le pregăti la îndemînă, alături de tăietura din îngrăditură
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
călăilor de odinioară, tocmai fiindcă resimțeau încă trauma anchetei: „Pe tipul ăsta, pe anchetatorul meu, tare mult aș vrea să-l întâlnesc într-o zi, să-i sucesc gâtul” sau „Pe monștrii ăștia, i-aș împușca pe toți, fără să clipesc, să simtă chinul și durerea” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 73, 83). Tortura psihică Anchetatorii mizau pe faptul că țipetele celor torturați îi intimidau pe arestații din același lot. Timorarea victimelor era realizată prin supunerea lor la un tir sonor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
detaliu observă fiecare mică schimbare din mediul ambiant urmărește vizual („scanează”) mediul înconjurător dificultăți de procesare vizuală se uită fix la lanterne/lumini puternice este fascinat de lumini colorate/fibre optice etc se plimbă/stă în apropierea limitelor mediului ambiant clipește frecvent c. Olfactiv : își acoperă nasul/se retrage de la parfumuri etc. evită oamenii/spune că „miros” miroase picioarele/oamenii/obiectele întinde materiile fecale insensibil la/caută în mod activ mirosuri puternice d. Gustativ : folosește vârful limbii pentru a gusta refuză
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
până la ultimele „insule” din memoria primordială imaculată. Tumultul eului e impersonalizat în alegoria barocă a unei antropologii mitice: „Omul trecea/ și insulele se mutau/ după mersul lui./ Păsările se zbăteau împotmolite/ în cercuri de aur/ și idolii ieșiți din peșteri/ clipeau buimaci/ în lumină/ și se clătinau între cer și pământ”; „Ciocneau la masa de piatră/ Noduroși uriași./ În bărbile lor/ stătea ghemuită fata laponă/ legănând urșii albi pe un picior/ încălzind boturi de ren cu o mână”. Izvorâtă din „ultima
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
lobul frontal. Între timp, discuta cu ea despre starea ei de sănătate. După trei minute, a rugat-o să-i indice cu mâna zona în care persista durerea. Ea a ezitat, apoi l-a întrebat: „Folosiți terapia mentală?”. După ce a clipit perplexă, preț de jumătate de minut, a adăugat: „Pentru prima dată în trei săptămâni, nu mai simt nici o durere, fără să fi luat vreun calmant”. Doctorul White i-a recomandat să roage pe cineva să repete această tehnică de presiune
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
Persoana stingherită duce mâna la gură, ca să rupă contactul cu interlocutorul. Au fost observate mai multe variante ale gestului; toate sunt destul de negative. Când observați un astfel de gest, veți sesiza, de asemenea, că persoana care îl face nu mai clipește. Ea nu vă mai ascultă (vom reveni mai încolo asupra clipitului). În fața acestei închideri, soluțiile se găsesc în zona cuvintelor. Doar un interogatoriu abil vă poate dezvălui ce are pe suflet interlocutorul. Într-o astfel de situație, mingea nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
că ne ascultă. Oamenii care minează sinceritatea nu ascultă. Desigur, ne privesc în ochi, însă percepem intuitiv absența lor. Doar că nu putem spune ce ne face să simțim asta. De fapt, o persoană care nu mai ascultă... nu mai clipește! Rolul principal al clipitului, în ciuda a ceea ce crede multă lume, nu este lubrifierea ochiului, ci căutarea informațiilor din lumea exterioară și introducerea lor în creier. Datorită acestor mișcări ale pleoapelor, aducem informațiile externe în diferite părți ale creierului, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
lubrifierea ochiului, ci căutarea informațiilor din lumea exterioară și introducerea lor în creier. Datorită acestor mișcări ale pleoapelor, aducem informațiile externe în diferite părți ale creierului, pentru a le reține și a le clasifica. Mai concret, să zicem că atunci când clipim e ca și cum am apăsa pe „enter” de pe tastatura calculatorului: înregistrăm imaginea, mirosul sau sunetul percepute. Un copil sau un adult „cu capul în nori” nu mai clipesc. Se închid în mediul care-i înconjoară. Privirea lor este fixă, dar pare
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
a le reține și a le clasifica. Mai concret, să zicem că atunci când clipim e ca și cum am apăsa pe „enter” de pe tastatura calculatorului: înregistrăm imaginea, mirosul sau sunetul percepute. Un copil sau un adult „cu capul în nori” nu mai clipesc. Se închid în mediul care-i înconjoară. Privirea lor este fixă, dar pare goală, pentru că mișcarea pleoapelor este cea care dă viață ochilor noștri. Când clipim îi arătăm interlocutorului că-l ascultăm. Ca să-l înțelegem cu adevărat și să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
sau sunetul percepute. Un copil sau un adult „cu capul în nori” nu mai clipesc. Se închid în mediul care-i înconjoară. Privirea lor este fixă, dar pare goală, pentru că mișcarea pleoapelor este cea care dă viață ochilor noștri. Când clipim îi arătăm interlocutorului că-l ascultăm. Ca să-l înțelegem cu adevărat și să-i răspundem, introducem în creier informațiile pe care ni le transmite. În momentele de atenție și de ascultare, clipitul durează, conform măsurătorilor efectuate de Ray Birdwhistell, circa
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
suntem atenți la interlocutor. Secvența durează o secundă Clipitul este cel care ne face să îi recunoaștem pe cei dragi atunci când ne vizitează! Dar cum procedăm, de fapt? Atunci când cei dragi se apropie de noi, fotografiem aceste persoane necunoscute, apoi clipim, ca să trimitem la creier imaginea lor. Acolo comparăm fotografia cu alte imagini de fețe pe care le-am stocat și în acel moment îi recunoaștem. Este aproape sigur faptul că nu vă amintiți de nici una dintre aceste clipiri și este
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ecran timp de doar 40 de milisecunde! Joseph Le Doux a demonstrat recent că, atunci când simțim întreaga importanță a momentului trăit, cortexul trimite în amigdală semnalul de a reține acest moment, pentru a putea aminti de el mai bine. Atunci clipim puternic și îndelung, ca să nu uităm, având astfel senzația că „păstrăm în noi” clipa minunată. Secvența durează o secundă Rezultatul este faptul că relația devine, brusc, mult mai afectuoasă, mai pasională. Și totuși, aparent n-am făcut nimic altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și îndelung, ca să nu uităm, având astfel senzația că „păstrăm în noi” clipa minunată. Secvența durează o secundă Rezultatul este faptul că relația devine, brusc, mult mai afectuoasă, mai pasională. Și totuși, aparent n-am făcut nimic altceva decât să clipim îndelung. În realitate, însă am arătat că suntem mișcați profund și interlocutorul a văzut acest lucru, l-a perceput, conștient sau nu. Cel care a pus bariere între noi și el judecă mai la rece ceea ce îi spunem. El ne
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
nu. Cel care a pus bariere între noi și el judecă mai la rece ceea ce îi spunem. El ne analizează afirmațiile pe măsură ce vorbim. Pentru aceasta, trebuie să se concentreze asupra lui însuși, să caute informații în universul său interior. Atunci clipește mult mai rar. Clipitul încetează atunci când nu ne mai urmărește. Dacă șade, în general se reazemă de spătar. Într-un cuvânt, clipitul repetat ne arată că interlocutorul nostru este prezent în comunicare, că urmărește cu atenție ceea ce îi spunem. Alte
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]