9,031 matches
-
sac amenințau cu sfârșitul. Amețită de căldură și foame, se rănise adânc. Acum brațul stâng îi era ostenit de atâta efort și de vătămătură. Degeaba-l strânsese în fâșii de piei... Din el se scurgea în răstimpuri, când se rupea coaja rănii, un pârâiaș roșiatic ce răzbise mâneca veșmântului... Începu s-amorțească palma. Cum să se descurce c-o singură mână?! Se căzni să uite de rană întrebându-se de soarta lui Woka, dragul ei credincios. Bietul n-avusese de-ales
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
ce nu-i se cade, Se îndobitocește în lipsuri mercantile. Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă, Înaintea sufletului parcă-i un sicriu, În care se deschid cu ochi, ce se bifurca Pustiurile inimii și- al vieții lor pustiu. Din coaja frunzei de măslin, ce se uscase Pe unde pasul mă conduse, îndurerat, Mi- am fiert o băutură, în care se spălase Tot sufletul meu simplu, ca ceru-ndepărtat. Credeam, că frumusețea e în oameni, Și am visat rupând o creangă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
limbi, ce nu-i se cade,Se îndobitocește în lipsuri mercantile.Acestei lumi, cu dinții puși pe ducă,Înaintea sufletului parcă-i un sicriu,În care se deschid cu ochi, ce se bifurcăPustiurile inimii și- al vieții lor pustiu.Din coaja frunzei de măslin, ce se uscasePe unde pasul mă conduse, îndurerat,Mi- am fiert o băutură, în care se spălaseTot sufletul meu simplu, ca ceru-ndepărtat.Credeam, că frumusețea e în oameni,Si am visat rupând o creangă de măslin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
dulce amintire pentru cei care au trăit această emoție, următoarele versuri: „Dacă-ți așezi, cu grijă, urechea pe pământuri, / Auzi cum se frământă, plângând că se usucă, / Noianul rădăcinii - crescută-n patru vânturi - / Și chiar cum crapă-n ramuri, furiș, coaja pe nucă.” (Tablou de septembrie) Iată cum, din liniștea toamnei și Viscolul iernii, autorul ne introduce în alt plan și anume într-un „crivăț” sufletesc, dilematic, cel al iubirii de neam și țară. Zbaterile, rănile tot mai profunde, deziluziile, neputința
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
Sub crucea veacurilor seci, zac băi căzute-n beznă și tânguie pământul în dor de aur cald aceeași rugăciune a șteampurilor mute, cu umbre neclintite ce sângele îmi ard. Bucata mea de pâine pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în crusta disperării de-a mai simți odată aroma de pământ. Să mai visez odată la legănarea adâncă ce-mi tremură în oase acorduri fără cer, balans de vagoneți în galerii pierdute cântând
SUB CRUCEA VEACURILOR SECI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381559_a_382888]
-
tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine, spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-o poveste scrisă, rând cu rând, tu un gând, eu alt gând, El și Ea ~ două inimi. Un
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde!Dincolo de câmp curgeun fluviu marece-adună multe râuri în drumul lui!Adierea crengilor salciei plângătoarese leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim,înaintând prin freamătul copaculuiascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru!Unde ne duce caravana? Spre tine, spre mine,spre noi, nu știm ce ne-așteaptă mâine. Suntem într-o poveste scrisă,rând cu rând, tu un gând, eu alt gând,El și Ea ~ două inimi.Un
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
-i pustiu, Anii zboară,ce să-i fac Grizonează tot ce prind, Dacă nu le fac pe plac Cred că eu urmez la rând, Poate vor să dau tribut Pentru astăzi,pentru mâine, Pentru ceea ce-am avut Pentru o coajă de pâine? Pentru zilele pierdute Înșirate-n vârf de deal, Rătăcite-n vremuri mute Sus la stână în Ardeal! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Tot privim cum se duc anii / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul
TOT PRIVIM CUM SE DUC ANII de VALER POPEAN în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374313_a_375642]
-
nu-ți dau acum, că trebuie spălat bine mai întâi. Intrară în casă. Se duse bunica în tindă și-aduse de-acolo un lighean cu cartofi vechi, de cei de anul, dar încă buni. Apoi începu să curețe cartofii de coajă, morcovii de frunze, să taie mărunt-mărunt firele de mărar, de ceapă și de sfeclă. Morcovii îi tăie felii subțiri. Aveau toate un miros irezistibil. - Vrei să guști să vezi ce bun e morcovul ăsta tânăr ? Ionuț gustă, și, într-adevăr
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
este un semn al revenirii la normalitate. România se reconectează la adevăratele valori. Fără hăhăiturile, paharele și glumele grobiene ale Demisului-șef de stat. Sistemul cripto-mafiot, ce a ocupat, viclean, ambele aripi ale eșicherului politic românesc, a fost pus pe coji de nucă, de către electoratul amorsat de diaspora. Păpușarii FSN, erijați în democrați, la vremuri de restriște, au început, în sfârșit, să dea socoteală. Fie în fața Justiției pământene, fie a celei divine. Lista e foarte lungă ! Mai sunt câteva mii, ascunși
TABLETA DE WEEKEND (96): A FOST ANUL LUMINII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374400_a_375729]
-
and what if they did? You are free to the night, to laughter, to sing your mother’s blood her bones, to return to soil, to endure, to endure. ISHTAR, ISHTAR A MEA (I) Ea este lumina stelelor Ea este coaja de pâine de secara Ea este fiecare nuanță din vocea ei Ea este femeia de lângă tine în tren Ea este catifea că o mișcare de anghila Ea este un leu împodobit cu cicatrici Ea este aceea căreia îi pasă destul
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de SANDI KING în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374449_a_375778]
-
Mafa Chem la răscruce bobul de grâu. Înainte vreme, sămânța lui împungea pământul, colorându-i plictiseala cu viață. Acum sapă cerului cale prin inima vântului, cu spicul fremătând aur și glasul lui lovește tăcerile gândurilor nerostite. În palmă frământ doar coaja bobului de grâu. Pâinea s-a uscat în globul cuvântului prea rostit de oameni. În mine azimă crește și spovedania orbului răscolește prezentul într-un pridvor plin de vrăbii. Una mi-a furat de pe umăr castelul de nisip în care
PÂINE DE GRÂU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374516_a_375845]
-
parte-ți zace-n gheață și-n veșnic întuneric, fără ca noaptea neagră să-ți fie luminată de vreo lună... Sărmană bilă cosmică pustie, care mereu slăbești, făcându-te din ce în ce mai mică, cum să-ți opresc slăbirea, căci meteoriții nu-ți îngroașă coaja? Coboară deocamdată-n visul meu să plângem împreună de însingurare!... VENUS Frumoasa cerului cea blondă, zidită veșnic între două emisfere, din care una-i ziua ta fierbinte - imensa pasăre albă clocind vreo două luni pe-o parte a planetei - iar
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,/ Visări misterioase, poetice șoptiri. (Din străinătate). Ne puteți povesti o amintire din copilărie ca v-a marcat întreaga viață? Vreo întâmplare veselă, eventual? Copii eram noi amândoi,/ Frate-meu și cu mine./ Din coji de nucă car cu boi/ Făceam și înhămam la el/ Culbeci bătrâni cu coarne.// Și el citea pe Robinson,/ Mi-l povestea și mie;/ Eu zideam Turnul Vavilon/ Din cărți de joc și mai spuneam/ Și eu câte-o prostie
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
tot spui? Malu: Atâtea vitamine ale morții! Acum se dizolvă totul. E în agonie. Cred că licoarea magică i-a mâncat ochii vieții. Da. S-a sfârșit. Vine călăul. Se apropie de ea. Îi soarbe miezul. A mai rămas o coajă ofilită din tot ceea ce a palpitat a viață cu o clipă în urmă. Sera: Nu mănânci? Malu (absent): Mi-a dat miezul. Coaja trebuia să rămână. E semnul celui ce-a răbdat durerea închisorii. (Gustă din măr.) E acru. Sera
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Da. S-a sfârșit. Vine călăul. Se apropie de ea. Îi soarbe miezul. A mai rămas o coajă ofilită din tot ceea ce a palpitat a viață cu o clipă în urmă. Sera: Nu mănânci? Malu (absent): Mi-a dat miezul. Coaja trebuia să rămână. E semnul celui ce-a răbdat durerea închisorii. (Gustă din măr.) E acru. Sera: Nu-i înțelegi dulceața. Malu: Dulceața lui, o clipă de zbucium într-un sicriu de borangic. Sera: Niciodată nu ai știut să te
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
ai. Malu: Am avut o femeie. Nu am înțeles-o. Mi-a oferit un măr și am urmat-o în ținutul pânzei. Acum aștept umbra să-mi cucerească chipul. (Sera lasă merele înr-un vas și pleacă din cameră să arunce cojile.) Scena II Personajele: Malu (Se apropie de masă.) Malu: Se eliberează de coji. Scapă de povara cofrajului. Lasă pradă întunericului tot ceea ce a strălucit o clipă. (Atinge vaslul cu mere.) Le-a dezbrăcat ca să-ți aducă aminte de momentul paradisiac
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
un măr și am urmat-o în ținutul pânzei. Acum aștept umbra să-mi cucerească chipul. (Sera lasă merele înr-un vas și pleacă din cameră să arunce cojile.) Scena II Personajele: Malu (Se apropie de masă.) Malu: Se eliberează de coji. Scapă de povara cofrajului. Lasă pradă întunericului tot ceea ce a strălucit o clipă. (Atinge vaslul cu mere.) Le-a dezbrăcat ca să-ți aducă aminte de momentul paradisiac, goliciunea și libertatea. Cine poate să înțeleagă merele? Au căzut pradă șarpelui din
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > VESTE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1574 din 23 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Poem dedicat nepoatei mele Alexia - Teodora Pe coji de nucă sufletul mi-a stat Până să aflu Doamne vestea Și să croiesc apoi povestea Cu Teodora fiica din Bizanț! Și m-am rugat cu sârg și disperare La cerul tot, când plăzmuia o Floare Să-i picure lumină
VESTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374881_a_376210]
-
-se cu roșcove, ciuperci, melci și alte verdețuri, din pădure, pe care le cunoștea din copilărie, reușea să supraviețuiască. Într-o zi a avut norocul să prindă un pește cu o undiță improvizată, dintr-un băț de care legase o coajă de copac pe post de ață, căruia i-a pus la celălalt capăt un spin de salcâm în care a prins o râmă. Vremea se răcea cu fiecare zi ce trecea. Mache pierduse noțiunea timpului, până într-o zi când
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
deschise, iar din casă fuseseră furate toate lucrurile de valoare.. Făcu focul la plita din bucătărie, încălzi apă și făcu o baie, după care tânjea de zile întregi, deși înotase în fiecare noapte în apele Dunării. Undeva găsi și o coajă de săpun cu care reuși să îndepărteze cât de cât mizeria acumulată în ani de zile.Găsi într-un dulap o manta de ploaie si îmbrăcăminte destul de curată, ce aparținuse socrului sau, care de-și era ceva mai gras decât
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
mirror, just my shadow whatever I do to it, it displays my contour aș I knew it aș a leaf pressed into a herbarium. ------------------------------------------------ (Empathies, anthology, PHOEBUS Publishing House, 2013) LA MARGINEA CRÂNGULUI Mestecenii sunt îngerii pădurii Cum prelungește ziua coaja lor! Vin fluturi de-ntuneric să se-nchine Ca unui felinar ispititor... Prea-ntunecat pădurea se-ntinde Ai grijă, pădurare, lasă loc, Acestui lemn de lebădă lunatic Și nu-l privi cu ochiul dinspre foc! (Alchimie lirica, Operă Omnia, antologie
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de PAUL SÂN PETRU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373980_a_375309]
-
această tablă era preferata ei, putea să o taie ușor cu o foarfecă de grădină cu care curăța primăvara via. Odată ce chișița era gata, ceara era așezată pe plita încinsă iar când ceara era topită Magdalena începea să așeze pe coaja roșie de ou motive florale asemeni motivelor populare de pe cămășile populare dar subliniate cu semnul sfintei cruci. Ouăle deveneau șevaletul pe care putea să picteze cele mai minunate tablouri culese din istoria satului românesc din zona Moldovei. În dreapta ei așeza
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri, Flori de gheață nemiloasă înfloresc timid pe geamuri, Pe obrazul unei mame curge-o lacrimă sărată... Numai ea în
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
Și noi în jur le întinăm pe toate Ninge ca-ntr-o feerie Și mă văd copil, copil de tot Cum mă luptam printre nămeți înot Cu-atâta îngerească bucurie! Toate câte mi s-au întâmplat Le-am înscris pe coaja mea de iască Bătrânețea nu-i decât o mască Peste-un suflet trist și vinovat Ninge ca o remușcare Binefăcătoare și tardivă Peste soarta lumii în derivă Ca preț pentru-o răscumpărare. Referință Bibliografică: Iarna de două ori / Ion Untaru
IARNA DE DOUĂ ORI de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375320_a_376649]