34,665 matches
-
pentru tine/ o poezie de dragoste./ Îmi părea rău că nu sînt Eminescu/ sau măcar Sadoveanu,/ să-ți spun, într-o interpretare de neuitat, Sara pe deal./ Era toamnă./ Aveai părul strîns./ Nu te văzusem niciodată cu părul strîns./ Am coborît scările,/ cu ochii lipiți de gleznele tale încrucișate/ și n-am avut nici atunci curaj să-ți spun că te iubesc./ Știam că știi că te privesc./ Am coborît scările și m-am dus la școala profesională./ Voiam să învăț
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
Aveai părul strîns./ Nu te văzusem niciodată cu părul strîns./ Am coborît scările,/ cu ochii lipiți de gleznele tale încrucișate/ și n-am avut nici atunci curaj să-ți spun că te iubesc./ Știam că știi că te privesc./ Am coborît scările și m-am dus la școala profesională./ Voiam să învăț pentru tine cele mai complicate coafuri./ Voiam să inventez o pieptenătură unică/ una care să exprime toată dragostea mea./ Știam că știi că te privesc./ Era toamnă./ După aceea
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
Isus, în costumul de pânză albă: alături de una dintre femeile care au crezut în El, contemplă meleagul unde nașterea și semnificația credinței creștine și-a localizat izvorul. Pe drumul unde istorisirea a început acum, la sfârșitul ei, pelerini, din ce în ce mai mulți, coboară spre o Via Dolorosa imaginară. Când a scris "Matthäus Passion" Bach a procedat cu logică impecabilă. În consecință, marele rol muzical al partiturii este Evanghelistul Matei: nu Isus. Sigur, spectacolul schimbă aceste proporții. Povestitorul își rostește textul, dar implicările lui
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
și de ceea ce îi desparte, se străduiesc să se explice, să transforme vina în întîmplare nefericită, să se dezvinovățească, să pedepsească în cunoștință de cauză. Redus la teatralitatea sa elementară, celebrul text shakespearian devine o problemă personală, nu filozofică. Spectacolul coboară la rădăcina răului, acolo unde crima se petrece fără mijlocitori: cel care o înfăptuiește este și cel care profită de pe urma ei, cel care vrea să o pedepsească trebuie să o facă el însuși. Nu există determinări sociale, economice sau politice
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
a cuprinde "descrieri anatomice ușor poetizate", ridică anatomia din "noroiul greu al prozei", o transfigurează (autorul având printre altele și meritul de a realiza această transfigurare prin folosirea inspirată a limbajului științific): " Apoi, muzica, asemenea unor unde peristaltice de azur, cobora de-a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme ale mușchilor, cuprindea, în lungul nervilor spinali, organele interne, celulele hexagonale ale ficatului, inima cu embrionii ei electrici, suprarenalele și marea incintă a vezicii urinare, cobora ca un
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
de azur, cobora de-a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme ale mușchilor, cuprindea, în lungul nervilor spinali, organele interne, celulele hexagonale ale ficatului, inima cu embrionii ei electrici, suprarenalele și marea incintă a vezicii urinare, cobora ca un amurg ploios în coapse și alerga de-a lungul femurului, tibiei și peroneului până în vârful degetelor de la picioare, înlocuind fiecare celulă, fiecare mitocondrie, fiecare fărâmă de acid nucleic, cu o încâlcire muzicală." Alți autori visează o viață întreagă
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
Ușile caselor rămîn deschise și fotograful se dezlănțuie vociferînd ponegrind blîndețea exagerată a conturelor. Îmi place să mă plimb prin țările calde căci regula celor trei unități lipsește. Acoperișurile se înalță dînd binețe anului nou și suspendate rămîn, refuzînd să coboare. În fiecare revărsat de zori simt oboseala iminentă, dar îi dau mîna și seara ea devine iar flacără zurlie. Căldura trupurilor e concentrată în genunchi și coate. Iată de ce locuitorii acestor ținuturi se plimbă goi, ascunzîndu-și sub bucăți colorate de
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
unui gând" ș.a.m.d. Poetul nu s-a dezbărat încă de forme minate prin uz și abuz, și nu se îndură să renunțe la expresii tip: "păcatul mă îndeamnă - răcoarea frumuseții - foc sfânt e veșnicia - simt în mine - ai coborât în inima mea!.../ I-ai dat inimii/ lumină și grai - solara dăruire - vioara vorbei - imensitatea omului - semnul purității - Ogorul sfânt/ semințele dreptății - izbânda suferinței". Ca să nu mai vorbim de enunțuri devastatoare ca acestea: "Unde-i bogăția/ domnește viclenia!". Slujind într-
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
uită până mâine, când o vei lua de la început cu grosolăniile, insinuările, potlogăriile, dezvăluirile care nu dezvăluie nimic - decât, eventual, trupul de cadână excitată al cutărei starlete care flanchează, color, negrul-cenușiu al articolelor tale. Multă vreme, am crezut că ziariștii coboară în mod deliberat ștacheta limbajului, simplificând informația pentru a fi înțeleasă de Neica Nimeni-cititorul. Așa s-o fi întâmplând în primii ani postcomuniști. Atunci, ziariști experimentați și nu neapărat inculți încercau să se adapteze noii lumi, mimând cu convingere idioțenia
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
Teatrului Tineretului, Horațiu Mălăele și-a adaptat recitalul De dragoste special pentru reîntîlnirea după 25 de ani, fermecîndu-și la rîndu-i auditoriul cu harul său de tragedian comic ce-și permite frecventarea deopotrivă a culmilor și a abisurilor. Darul de a coborî asemeni unui Orfeu feminin în infernul obscur al mentalităților autohtone pentru a persifla cu o caldă ironie și un duios cinism metehne și vulnerabilități ancestrale și actuale, Ada Milea știe să și-l pună în valoare, vezi concertul Republica Mioritică
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
normal (în această ordine înceată)/ decît funia spînzuratului încă bălăngănind de tavan/ dong-dong face camera ei sfioasă, cu pereți/ de cristal dong-dong repetă îngerul ei păzitor mișcarea/ la capătul funiei spînzurînd din tavan/ dong-dong face și tristețea brațului ei drept/ coborînd vertical și smulgînd din mormînt/ inima iubitului care încă pulsează" (evident, părul ei ud nu există). Senzualitatea poetului aspiră spre brutalitate, parcă spre a sublinia concretețea casantă a lumii. Această simțire aspră, pe alocuri cinică, se asociază cu o poetică
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
lui.// dar cîtă despărțire sub tîmpla căruntă/ a serii sub gesturile ei sub care viermuiesc/ încă un milion de gesturi cu aluri aproape/ omenești. cînd buzele ei stau livide în jurul/ cuvîntului adio. cînd treptele pe care dispare/ sînt lacrimile mele coborînd nefirești în gîtul/ de metrou al cămilei" (toamnă de toamnă, frunză cu frunză). De aci drumul pînă la satiră e scurt. Aceasta ia naștere, ca să zicem așa, în suc propriu, doar prin simplul mecanism al aglutinărilor degajat-sarcastice: "De o bună
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
remediul însănătoșirii României. La ce a dus nesimțirea și incapacitatea lor, vedem acum. La un haos incontrolabil și la o disperare bolnăvicioasă. Ce-ar fi trebuit ei să facă? Să nu se amestece! Să-i fi lăsat pe iliescieni să coboare până pe ultima treaptă a ticăloșiei și să fi așteptat prilejul de a reconstrui țara de la zero. Preluând din mers năravurile bolșevice, cu instituții cu tot, îmbătați de putere și bolnavi de orgoliu au compromis, pentru decenii de aici înainte, orice
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
cunoscuți în tinerețe și să-i salveze din curgerea timpului. Multe dintre evocări sunt antologice. Iată, ca ilustrare, relatarea ultimei întâlniri cu Nicolae Velea: " Ultima întâlnire cu Velea, de care îmi amintesc, am avut-o, cred, în toamna lui 1986. Coborând din autobuz la Casa Scânteii, l-am ajuns din urmă în dreptul statuii lui Vladimir Ilici, pe atunci cu personajul pe soclu, și nu mi-a fost greu să-l ajung pentru că înainta anevoie. Mă luă de braț și merserăm încet
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
George" (Rasure-toi...4 ), "mi-am luat partida din acel refuz" (j'ai pris mon parti...5) etc., etc. Limba scrierilor lui Radu Ionescu, ca a multor contemporani ai săi, nu e desigur un model de puritate, dar ea n-a coborît niciodată la nivelul ilustrat mai sus. Catastihul amorului reprezintă, fără dubiu, o traducere. De precizat însă: o traducere localizată, care introduce elemente de topografie bucureșteană (Cișmegiu, Kiseleff, grădina Scufa, mănăstirea Sărindar, Bossel, Băneasa, Podul Mogoșoaiei, Lipscani) și referiri la viața
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
e salvat de zorii zilei. Marile poeme îngăduie și părți alandala, tirade, etc. Mihnea și babă zdrobește în copitele calului propriile-i neîmpliniri, instalându-și grandoarea prin cavalcada genială cu care se încheie, si de la înălțimea căreia nu va mai coborî: "Mihnea încalecă, calul sau tropota,/ Fuge că vântul;/ Sună pădurile, fâșie frunzele,/ Geme pământul./ Fug legioanele, zbor cu cavalele,/ Luna dispare;/ Cerul se-ntunecă, munții se cleatină -/ Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,/ Calul sau cade;/ Demonii raseră; o, ce
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
profesorul" mai conducea această instituție. În afara motorinei de la Jimbolia fostul șef al SRI pare a ști mai multe decît șeful de azi al acestei instituții, deși dl. Georgescu a avut aproape patru ani pentru a ajunge cu lecțiile "la zi", coborînd pe firul faptelor. Acum, cînd e limpede că scandalul de la FNI și cel al retragerii banilor din bănci au fost regizate, SRI-ul tace, în timp ce presa e plină de informații, ceea ce n-ar fi rău, dar și de speculații, care
O nouă tăcere a SRI-ului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17048_a_18373]
-
fiindcă ea nu este inevitabilă într-un sens metafizic și veșnic misterios pentru ființa umană, ci absurdă și ininteligibilă tocmai pentru că ea nu ține de o ordine superioară a lucrurilor. Rasputin izbutește, în felul acesta, excepțional după părerea mea, să coboare în plin mundan o problemă ontologică, despărțirea-moarte, pentru ca astfel să poată privi de la nivelul unor suflete simple, pe care tradiția și religia nu le mai ajută, misterul existenței și al făpturii omenești. Rezultatul este aproape o rugăciune laică, sublim scrisă
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
cea a lui Danny Boyle. Mai ieri tânăr furios al new free cinema-ului britanic, care cucerea premiile BAFTA unul după altul pentru Shallow Grave/ Mormânt descoperit (prezentat cu succes la Cinemateca Română) și pentru Trainspotting, dar care și-a coborât ștacheta încă de la A life Less Ordinary/ O viață mai puțin obișnuită, încercând să-și schimbe condiția de outsider cu cea de fabricant de blockbuster. Căci așa ceva s-a dorit Plaja care a avut parte de o excesivă mediatizare, epopeea
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
de alături tăcerea mea e insuportabilă geamantanul meu a născut azi dimineață o bibliotecă veverițele de aici și-au pierdut libertatea gesturile lor fac parte din civilizație tariful biletului nostru roz de sindicat" (Poem la Soveja). Sau: "o bătrînică firavă coborîse din istorie să ne vîndă fragi seara la dans hi hi hi hlizi doamna dansezi ca un arbitru de box în colecția de ziare a bibliotecii îmi găsii niște versuri în dreptul numelui meu cineva puse un oribil semn de întrebare
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
drept un Bacovia logoreic (în ipostaza cînd mărturisea: "și nu mai tac din gură"). Catastrofele sînt contrase în secvențele habitualului: "Călătoria într-un autobuz capacitate finită la un moment dat un călător sparge gălăgia cu o întrebare cine dorește să coboare cu mine la stația aceasta ne-așteaptă o dulce prăpastie" (Autobuzul). Aceeași redundanță întoarsă pe dos ca o mănușă amestecă actul scriptic, prietenia, noaptea, cerul, odaia, ceaiul de mentă, cîinii vagabonzi: "Să nu-ți lepezi niciodată hîrtia de scris și
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Marina Constantinescu De două luni de zile teatrul românesc este cutremurat de conflicte de tot felul, majore cum este cel de la Nottara. Dezamăgirea, tristețea și neputința au coborît adînc în sufletele oamenilor de teatru. Totuși, pe ici, pe colo ies spectacole care mai au forța să ne întoarcă la bucuria inegalabilă pe care o provoacă farmecul teatrului. Nici nu ne dăm seama ce nevoie avem de această bucurie
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
cînd a ajuns mare. O energie lăuntrică, o foame de spațiu și o spaimă de vid, o bucurie a enunțului și o năzuință certă spre performanță există în această convulsie cromatică și în instictul arhitectural angajat în imagine, dar totul coboară în bizarerie și în insolit, departe de orice coerență a limbajului și a gîndirii formei, indispensabilă actului artistic, indiferent în ce raporturi s-ar găsi el cu istoria artei. Ca și în manifestările ei directe, și în pictură Alexandra Nechita
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
poetice? Da, mă recunosc, simt că am anumite trăsături care mă înrudesc, îndeaproape, cu cei enumerați, am avut aproape aceleași lecturi, în deceniile 7 și 8, aceleași opțiuni estetice și politice, încercând să nu ne pierdem demnitatea și să ne coborâm talentul (cât îl avem fiecare) în pactizări și acomodări cu puterea, cu sistemul. Refuzul, chiar dacă nu a fost direct, el a existat în fuga noastră de retorica patriotardă, de arhaicitatea orgolioasă, naționalistă, în configurarea unui "calm al valorilor" deasupra condiției
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
Pahopol. Se uită lung la pensonul din dreapta și ezită. Îi spun să intre. Se așează lîngă fereastră, în bătaia soarelui. E și el de chihlimbar, nasul și pomeții mai aprinși, și celelalte, fularul, cojocul, mîinile, doar sprîncenele și părul, care coboară în favoriți suri, sînt verzi. Portret fauve". Lumea se transformă în atelier: "Cana, gutuia, sfeșnicul, scrumiera, toate sînt acum ornamentele unui damasc stacojiu, care-și trage razele din bucata de chihlimbar de deasupra Teatrului". Dialogurile care se desfășoară în acest
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]