3,820 matches
-
Numărul 1187 era o clădire din prefabricate, de culoarea piersicii, cu vopseaua deja spălăcită și armăturile din aluminiu brăzdate de rugină. Clădirea era flancată de replici identice - galben-lămâiță, lavandă, turcoaz, roz palid și roz aprins, alternând cum coborai din vârful colinei spre capătul marcat de pancarta ce anunța: VISTA VIEW GARDENS! LOCUINȚE CALIFORNIENE DE PRIM RANG! FĂRĂ NICI 1 $ AVANS PENTRU VETERANI! Buzz parcă în fața magherniței gălbejite, gândindu-se la niște mitocani aruncați în șanț. Copilașii se întreceau cu tricicletele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de suc gastric. Victima are grupa de sânge AB-IV - asta e tot ce-am mai putut depista. Când ai descoperit cadavrul? — Un pic după ora 4 dimineața. — Deci e puțin probabil ca mușcăturile să provină de la animalele de pradă de pe coline. Plus că rănile sunt mult prea bine grupate ca să presupun așa ceva. — Doctore, ești sigur că avem de-a face cu urme de dinți? — Absolut. Inflamațiile din jurul rănilor au apărut în urma sucțiunii. Și sunt prea mari ca să fie umane... Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la fața locului. Simplu. Buzz își consultă ceasul de la mână: 4.45. Howard Hughes avea patruzeci și cinci de minute întârziere. Era o zi rece de ianuarie, iar cerul de un albastru deschis era punctat cu nori de ploaie deasupra colinelor din Hollywood. În timpul iernii Howard devenea obsedat de sex. Probabil că avea de gând să-l trimită să recruteze prospături pe la drogheria Schwab și la căsuțele figuranților din preajma studiourilor Fox și Universal - fotografii în sepia, cu fete bine dotate pulmonar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Avenue, și reuși să petreacă patru ore absolut inutile. În amurg se întoarse în West Hollywood, parcă mașina pe colțul dintre Sunset și Doheny și cutreieră zona dinspre vest spre est, luând la rând străzile rezidențiale spre nord până spre coline și spre sud până la Santa Monica Boulevard. Se întrebă tot timpul de ce oare asasinul alesese Allegro Street ca să scape de cadavru. Se mai întrebă dacă nu cumva asasinul locuia prin apropiere, având astfel și mai mult timp ca să batjocorească trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doi nu vor putea ieși niciodată împreună în lume. Ajunse în centru și trecu mai departe. Femeia îi rămase în minte. Buzz încercă să se concentreze asupra a ceea ce avea de făcut și o coti spre nord, luând-o spre colinele terasate care formau Boyle Heights. Evreii le cedaseră cartierul mexicanilor dinainte de război. Brooklyn Avenue mirosea odinioară a pastramă și supă de pui, iar acum mirosea a fiertură de porumb și porc bine prăjit. Sinagoga de vizavi de Hollenbeck Park era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
1.12.1900, era un târfă de stradă sifilitică. Fusese snopit în bătaie de cei pe care îi infectase și își pierduse mințile. Darryl „Lavandă Albastră” Wishnick, un metru șaptezeci și nouă, născut pe 10.03.1903, organiza orgii pe colinele din jurul inscripției cu „Hollywood” și îi plăcea să le-o tragă băieților drăgălași, pe care îi îmbrăca în uniforma militară a Statelor Unite. După patru ore terminase patru sertare. Danny își simți stomacul chinuit de durerile foamei și de dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gloanțe. Se dădu jos din mașină, își scoase revolverul din dotare și lansă șase gloanțe în întuneric. Ecoul făcea să-i țiuie urechile, iar praful de pușcă mirosea minunat. Încărcă iar și goli încă o dată pistolul de calibrul 38. Dincolo de colina din South Pasadena alte arme se descărcară, ca un lătrat în lanț al câinilor porniți pe ceartă cu luna. Mal încărcă iar, trase, încărcă, trase, încărcă, trase - până când epuiză toată muniția de Remington. Auzi urale, urlete și scâncete, apoi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu brațul înarmat întins în față. Privi scaunul șoferului și nu văzu decât tapiseria frumoasă de diftină. Făcu un pas în spate și identifică un Pontiac Super Chief din 1948, abandonat pe o stradă doar pe jumătate construită, înconjurată de coline complet întunecate. Inima îi bubuia. Avea gâtul uscat. Picioarele îi erau de cârpă, iar mâna cu pistolul îi tremura. Ascultă atent, dar nu auzi nimic - doar pe sine. Examină strada, căutând posibile căi de scăpare, și văzu cam o duzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
totul o să fie în regulă. Buzz o sărută pe cărarea din păr și se văzu legat în curele, împreună cu ea, în camera de gazare. — Iubita mea, chestia asta va fi cu siguranță în regulă. *** Buzz duse mașina lui Niles pe colinele Hollywoodului. Găsi niște unelte de grădinărit pe bancheta din spate, apoi descoperi o porțiune de pământ la capătul drumului de acces spre semnul mare cu „Hollywood” și îl îngropă pe asasinul potențial al lui Mickey Cohen într-o groapă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
oficial și nici nu se va anunța. Mal se uită la mentorul lui de la LAPD. Omul, rareori grav, părea acum aproape îndoliat. — Ce s-a întâmplat, domnule? Green își aprinse o țigară. — Ploaia a produs niște alunecări de teren pe coline. În urmă cu aproape o oră a fost descoperit un cadavru pe drumul de acces care duce la semnul cu „Hollywood”. Sergentul Eugene Niles de la secția Hollywood. Îngropat și împușcat în față. L-am chemat pe Nort Layman pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
duse direct pe platoul 23. Plăcuța de pe perete îi confirmă că Masacrul tomohakului era încă în producție. Ușa era deschisă. Danny auzi împușcături, se uită înăuntru și văzu cum un cowboy și un indian schimbau focuri de armă în fața unor coline de carton. Reflectoarele erau îndreptate spre ei, iar aparatele de filmat înregistrau. Mexicanul pe care îl văzuse în fața morgii mătura zăpada artificială din fața altui decor, cu bizoni la păscut pictați pe fundal. Danny se lipi de peretele care ducea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
destul de mulți bani ca să-și cumpere un nou saxofon alto și și-a petrecut ore întregi exersând game și improvizații care îi sunau bine doar lui. Delores nu-l lăsa să repete acasă, așa că s-a dus cu instrumentul pe colinele din Griffith Park, cântându-le veverițelor, coioților și câinilor vagabonzi care își făceau veacul acolo. Uneori mergea la biblioteca din centru și asculta discuri de patefon cu căștile pe urechi. Melodia lui preferată era Wolverine Blues, cântată de un interpret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o gigantică foaie de hârtie arzândă. Buzz se urcă în mașină și plecă. O reflexie roșiatică îi juca pe parbriz. O luă pe străzi lăturalnice până când roșeața dispăru și auzi sirene gonind în direcția opusă. Când zgomotele încetară, urcă pe coline, iar Los Angeles-ul rămase doar o pată de neon în oglinda retrovizoare. Era înconjurat de viitorul lui, care stătea chiar acolo, pe scaun: țeava retezată, heroina, o sută cincizeci de mii de dolari. Nu se simțea foarte bine, așa că deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un deal. Uite cum s-a întâmplat, mi-a explicat Ioana vioaie. Terenul pe care l-am cumpărat era o pajiște plană, de vreo trei hectare. Sergiu a găsit că peisajul era prea monoton și atunci a făcut el toate colinele. — Extraordinar, m-am uluit. Cum le-a făcut? Cu aju torul unui arhitect? — Ce arhitect? Numai el și cu mine. Sergiu făcea desene colosale. La Lipari a făcut la fel. A proiectat trei coline. Am adus pământ cu buldozerele. Cine
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și atunci a făcut el toate colinele. — Extraordinar, m-am uluit. Cum le-a făcut? Cu aju torul unui arhitect? — Ce arhitect? Numai el și cu mine. Sergiu făcea desene colosale. La Lipari a făcut la fel. A proiectat trei coline. Am adus pământ cu buldozerele. Cine conducea toate lucrările? El. Aveam acolo și niște gâște care veneau să-și facă nevoile peste tot. M-am certat cu Sergiu vreo trei-patru zile. Tocmai alunecasem pe o mizerie de-a gâș telor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sau cu Genghis-Han... desi gur, bătăliile erau crunte, iar dușmanul, tare voinic, pentru că nu ne opream noi cu una, cu două. Mai inventasem un joc cu schiuri. Mă dădeam în vârtej cu niște schiuri de lemn, făcute de Ghioacă, pe colinele parcului nostru, care avea vreo paisprezece hectare. — Erai în al nouălea cer! — Da, m-am născut cu o fire veselă, de aceea am gă sit fericirea și acolo unde poate nu era. — Te înțelegeai bine cu Suzanne? — Eram total diferite
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile care se răsfață sub razele fierbinți ale soarelui, satele și orașele scăldate în lumina verii. Am tras puternic de frâu, când am zărit într-o
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
un deal. Uite cum s-a întâmplat, mi-a explicat Ioana vioaie. Terenul pe care l-am cumpărat era o pajiște plană, de vreo trei hectare. Sergiu a găsit că peisajul era prea monoton și atunci a făcut el toate colinele. — Extraordinar, m-am uluit. Cum le-a făcut? Cu ajutorul unui arhitect? — Ce arhitect? Numai el și cu mine. Sergiu făcea desene colosale. La Lipari a făcut la fel. A proiectat trei coline. Am adus pământ cu buldozerele. Cine conducea toate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
prea monoton și atunci a făcut el toate colinele. — Extraordinar, m-am uluit. Cum le-a făcut? Cu ajutorul unui arhitect? — Ce arhitect? Numai el și cu mine. Sergiu făcea desene colosale. La Lipari a făcut la fel. A proiectat trei coline. Am adus pământ cu buldozerele. Cine conducea toate lucrările? El. Aveam acolo și niște gâște care veneau să-și facă nevoile peste tot. M-am certat cu Sergiu vreo trei-patru zile. Tocmai alunecasem pe o mizerie de-a gâștelor și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sau cu Genghis-Han... desi gur, bătăliile erau crunte, iar dușmanul, tare voinic, pentru că nu ne opream noi cu una, cu două. Mai inventasem un joc cu schiuri. Mă dădeam în vârtej cu niște schiuri de lemn, făcute de Ghioacă, pe colinele parcului nostru, care avea vreo paisprezece hectare. — Erai în al nouălea cer! — Da, m-am născut cu o fire veselă, de aceea am gă sit fericirea și acolo unde poate nu era. — Te înțelegeai bine cu Suzanne? — Eram total diferite
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
putem găsi-alinarea Și pacea ultimului rost; Sub piatra unei mânăstiri, Să izvorâm ca în minuni, La praznicul Bunei-Vestiri, Doi stropi de rouă-n rugăciuni ... Mestecenii Mestecenii îmbâtrânesc în mine Mi-e trupu-n coaja lor albit, Ca niște lumânări nearse pe coline, Ne spunem rugăciunea potolit. Au fost tineri, verzi precum câmpia Și-au albit apoi crescând în timp, Ascunzând în crengi melancolia Despletirii frunzei peste anotimp. Vântul iernii spulberă omătul, Albăstrie-i neaua prin mesteceni suri, Herghelii de nori au pornit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lîngă mal. Cu multă gălăgie, am fost scos de sub tufe și escortat la gară. Pentru mine școala nu începea atrăgător. Ulițele pe care le băteam acuma zilnic îmi păreau murdare. Cu vremea însă a început să-mi placă așezarea de pe colinele cu livezi în care munca, dacă nu era grea, nici prea bănoasă nu părea. La portițe megieșii schimbau cu înțelepciune vorbe, uimiți de veștile despre război, crime, imoralitate. Se afla aici o lume deosebită, un loc în care nimic rău
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am să te am în fiecare seară Pe coarda timpului hain... Din revista « Elanul» nr.61/2007. Petruș Andrei La 1 iunie 2006 Petruș Andrei a împlinit 60 de ani. Născut pe meleaguri nemțene, s‐a stabilit la Puiești, în colinele Tutovei și este profesor la liceul din localitate. CA ORICE OM... Ca orice om divinizăm femeia și‐o vreme‐ am cunoscut ce e iubirea, Mă invada ca valul fericirea și îmi trăiam aievea odiseea. Cam asta ar fi toată povestirea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să fie cu el. N-o spune, dar sunt sigur că și Seniorul Hanbei vrea să-l vadă pe tatăl meu, spuse cu eleganță Shojumaru și, luând o lance care părea mult prea mare pentru el, se repezi spre poalele colinelor. Hideyoshi porni în direcția opusă, mărind, treptat, pasul. Dintr-o colibă, se revărsa lumina unei lămpi. Era cea în care locuia Takenaka Hanbei și, chiar în acel moment, acoperișul începu să strălucească palid, în lumina lunii. Medicul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lângă cort și se simțea constrâns de gândul la ceea ce puteau auzi. — Hai să mergem împreună la mormântul lui Hanbei, propuse el, începând s-o conducă pe Oyu de-a lungul cărării de munte din spatele taberei, spre culmea unei mici coline. Un vânt rece de toamnă târzie se tânguia printre ramurile unui brad singuratic. Sub acesta, se vedea o moviliță de pământ proaspăt, pe care fusese pusă o singură piatră, ca însemn funerar. Pe vremuri, în ceasurile libere ale prelungitului asediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]