3,570 matches
-
cuvintele: „Mă uitam aseară în Cours-ul lui Saussure...“ Exista, firește, și o opoziție la conceptul (mic-burghez) de struc tu ralism, mai ales din partea celor ce con duceau destinele facultății. Decanul de pe-atunci, de pildă, se ridicase la sfârșitul unui colocviu și rostise cu mânie proletară: „Am ascultat câteva luări de cuvânt în care unii colegi au încercat să acrediteze ideea greșită că structuralismul ar fi revolut. În realitate, nu structuralismul, ci marxismul e revolut, tova răși!“ De data aceasta nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
putea suferi eul. Avea deja suficient material, dacă nu pentru un articol în literatura de specialitate, măcar pentru un studiu de caz obsedant. Aici nu mai putea face mare lucru. Era timpul să plece acasă, să-și reia rondul de colocviu, sală de clasă, laborator și masă de lucru, rutina care-i oferise, la maturitate, un grad total nemeritat de reflecție productivă. Dar înainte să plece, mai trebuia doar s-o întrebe pe Barbara Gillespie despre schimbările lui Mark din ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sfinților. În perioada 28-30 august 2007 au avut loc o serie de evenimente care au marcat proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Varlaam. Astfel marți 28 august 2007 la Centrul Social Cultural Sfântul Paisie de la Mănăstirea Neamț a avut loc colocviul „Sfântul Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei - slujitor al credinței și culturii creștine”. Sfântul Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei Sfântul Ierarh Varlaam, apărător al dreptei credințe și unității Bisericii, stâlp al Ortodoxiei și cinstitor al Sfintei Cuvioase Parascheva, este autorul „Cărții românești de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
picioarele în pantofii plini de noroi și îl urmă pe Sludden pînă în sacristie. Inima lui era sfîșiată între iubirea profundă și tristă pentru Sandy și iubirea palpitantă față de propria lui importanță ca primar și delegat. Nimic nu putea întrerupe colocviul dintre aceste două iubiri. îl aștepta o baie caldă, apoi rămase într-un halat, în timp ce Jack îl bărbieri și-i aranjă părul, iar Frankie îi făcu manichiura. Se îmbrăcă în lenjeria nouă și curată, șosete, cămașă, o cravată albastru-închis, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
perie, naftalină și curățătorie chimică. Șerbănică îi mobilizase sub o streașină, cu o grimasă scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut Colette sindrofie de cucoane". Colocviul durase două ore, întrerupt de exclamații de uluire, priviri holbate, respirații șuierătoare. Șerbănică, umflat, trăise momente glorioase. Repeta de câte două-trei ori un amănunt, exagera, amplifica și nu uita să precizeze că ceea ce povestește reprezintă un simplu rezumat, formulând o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a trebuit să-mi iau rămas-bun. Un șofer m-a adus Înapoi la familia la care organizatorii concursului aranjaseră să locuiesc. Le-am făgăduit soților Piaget că voi mai veni să-i văd. Studiile, primele emoții de Îndrăgostit, precum și nenumăratele colocvii și simpozioane la care asistau domnul Piaget și soția sa ne-au Îndepărtat unii de alții pînă În ziua aceea de iarnă, cam douăzeci de ani mai tîrziu, cînd am zărit pe o stradă din Geneva Înalta siluetă un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Am avut Îndrăzneala să-i strecor mîna pe sub cămașa mea ca să mă mîngîie pe spate. Credea că oamenii se sărutau pe gură doar la cinema. După trei ceasuri din ceea ce un comentariu critic la poezia trubadurilor ar fi numit „un colocviu amoros amestecat cu Îmbrățișări“, nu prea mai știam ce să facem și ne-am despărțit ca să ne Întîlnim a doua zi. Nu aveam cheile de acasă. Am sunat-o pe mama la telefon de la o cabină. Aveam nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu mai neglijezi nici o urmă. După fantasmagoriile despre arborele motor eram dispus să văd semne revelatoare În orice obiect care-mi pica În mână. Îmi păstrasem legăturile cu prietenii mei brazilieni, și În zilele acelea se ținea la Coimbra un colocviu despre cultura lusitană. Mai mult din dorința de a mă revedea decât ca omagiu adus competențelor mele, prietenii mei din Rio reușiră să facă să fiu invitat. Lia nu a venit, era În luna a șaptea, sarcina abia Îi modificase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
știau și alții. Vorbea cu greutate. Belbo scrisese: „Din chip i-au rămas doar pomeții“. Părul Îi cădea, dar asta era din cauza tratamentului. Belbo scrisese: „Mâinile lui nu mai sunt decât degete“. Cred că În cursul unuia dintre trudnicele lor colocvii Diotallevi Îi anticipase lui Belbo ceea ce avea să-i spună În ultima zi. Belbo era pe cale să-și dea seama că faptul de a se confunda cu Planul era rău, poate era chiar Răul. Dar, poate pentru a obiectiva Planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acte ireparabile. A merge prea departe cu practicarea semiozei e ca și cum ai Încerca să te culci cu propria-ți mamă, subordonând incestul unei motivații de cunoaștere. 3. Golemul textului Unde se Înscrie genul de proză propus de Umberto Eco? La colocviul despre narativa italiană, ținut la Facultatea de Litere a Universității din București În octombrie 1990, am avut o mică polemică cu colegul meu de la Universitatea din Firenze, profesorul Marino Biondi. Chestiunea era dacă un asemenea tip de romanesc (cel impus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
printre alții) poate să conteze ca literatură adevărată. (E cunoscut că un critic de talia lui Pietro Citati a răspuns negativ În legătură cu ambele romane publicate de Umberto Eco.) Desigur, problema există ca atare și discutarea ei merită toată atenția. La colocviul amintit am Încercat să simplific lucrurile pornind de la Svevo și Moravia. E știut că, la Începutul secolului, Italo Svevo (prin La coscienza di Zeno, 1923) și Alberto Moravia (prin Gli indifferenti, 1929) deschideau două direcții ale romanului italian contemporan: una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care dintre cele două direcții s-a impus, aș Îndrăzni să avansez răspunsul că amândouă au existat concomitent, ceea ce n-a fost deloc rău. La nivelul căutărilor romanești metatextuale, Calvino a devenit un model european; Îmi amintesc că, la un colocviu de la Firenze despre opera calviniană, cineva a observat că literaturii italiene de azi Îi lipsesc romancierii. Și totuși, Italo Calvino e un mare romancier. Cred că În bună parte acest lucru se datorează și insertului semiotic ce a contribuit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
București, 2000, O Istorie a literaturii române, vol. V, de Ion Rotaru, București, 2000 și ediția completă, ulterioară. Societatea de Haiku din România a împlinit 20 de ani, iar Societatea de Haiku din Constanța-18 ani în 2010. Se țin simpozioane , colocvii, congrese, concursuri de haiku, în țară și-n străinătate, iar scriitorii români participă fructuos, haijinii români primind diplome și premii , în țară și-n străinătate. Numim câțiva dintre cei 300-500 de autori ce au scris sau scriu haiku: Florin Vasiliu
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
o pot înghiți. De obicei trebuie să-mi scot aceste bucăți de carne, aceste cocoloașe fibroase înainte de a ține un discurs sau de a începe o conversație. Iată una din situații pe care mi-o amintesc perfect. sunt la un colocviu, într-un imens amfiteatru universitar, însoțit de oameni importanți (profesori, ambasadori, oficialități). Invitații tocmai iau loc în sală, amfiteatrul se umple treptat, evident că reperez și niște femei frumoase... numai că eu am gura plină, îmi este imposibil să vorbesc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu o viteză uluitoare. Fiecare participant era de fapt în căutarea unei revelații, a unei prime fraze declanșatoare de mare forță, dar se arăta mulțumit și atunci cînd frazele sale proprii declanșau la alții energii creative. toată lumea se dezlănțui la colocviul dedicat diverselor tipuri de începuturi de roman, cu un accent special pe „marile prime fraze ale romanelor complet ratate sau uitate”. este uluitor cîți scriitori colecționaseră fraze-prime șoc, dar scufundate în mlaștina indiferenței. Fiecare avu dreptul să ia cuvîntul și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ale absurdului. în decursul anilor n-am putut niciodată uita acest roman care nu a lăsat însă nicio urmă, nici în istoria literaturii italiene și nici în cea universală. — Bravo, ne-ați epatat, îmi șopti Guy la ureche după încheierea colocviului. adăugînd apoi : ați străbătut cu bine prima jumătate a drumului. sorbindu-i cuvintele, am simțit brusc cum inima mi se umflă și mi se sufocă în cutia toracică. Ce voia să spună oare Guy ? străbătusem jumătate din drum pînă la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cap și n-ar fi fost în stare să-l mai facă să trăiască viața din casa părintescă. Toată străduința Aglaei fu de a-i da de pe acum lui Titi tot ce putea să-i dea, schimbând destinația bunurilor. În colocvii numai cu Titi, vestise că avea de gând să-l însoare cum vrea ea, cu o femeie care s-o asculte, să stea împreună cu ea, în care caz ar fi contribuit larg la existența lor, administrîndu-le totodată gospodăria. Titi gustă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
specialiștilor 295. Mass-media ca atare sînt lipsite de eficacitate la nivelul individului. Ele nu îi modifică nici opiniile, nici atitudinile. Dar pătrunzînd în grupurile elementare formate din vecini, familie, prieteni etc., sfîrșesc prin a-l influența și schimba prin intermediul acestor colocvii personale. Pe scurt, o campanie de presă, de radio sau de televiziune care nu e îndeaproape urmată de o acțiune directă, din ușă-n ușă, din gură-n gură, are prea puține șanse de a avea un impact real: "Cafenelele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și pentru interpretarea lui Victor Loupan, ambii ziariști francezi având în comun ideea unui complot combinat, extern și intern. Manipularea sau impostura revoluției din România prin intoxicarea mass-media a fost discutată și de alți ziariști francezi, inclusiv cu prilejul unui colocviu care mai apoi a publicat luările de cuvânt într-o carte (Roumanie: qui a menti?, 1990). Și în acest caz, au fost scoase în evidență mai ales falsele gropi comune de la Timișoara și cifra (pretinsul genocid) de 70.000 de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
caz, au fost scoase în evidență mai ales falsele gropi comune de la Timișoara și cifra (pretinsul genocid) de 70.000 de victime ale revoluției, anunțată de noul regim instalat la putere după căderea regimului ceaușist. Majoritatea ziariștilor francezi participanți la colocviu au subliniat însă în mod corect nu doar că mass-media din Occident au fost manipulate și intoxicate cu informații false legate de numărul de morți din revoluție, ci și faptul că a fost o manipulare colectivă și chiar o autointoxicare
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a fost un fenomen de „autointoxicare colectivă” (pp. 88-89), care a avut ca efect și intoxicarea mijloacelor de comunicare occidentale. Spre deosebire de Victor Loupan și mai ales de Michel Castex, care adoptă o poziție frustrată și chiar ranchiunoasă, majoritatea participanților la colocviu încearcă să înțeleagă ce înseamnă manipularea mass-media, dar în condițiile unei revoluții autentice. Amintesc aici o altă lucrare colectivă, coordonată de Gérard de Selys (Minciuni mass-media, 1992), în care trei ziariști se pronunță incriminatoriu asupra revoluției române, la nivelul manipulării
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
textele sale teoretice care a reușit, la data apariției sale, să surprindă publicul mai mult sau mai puțin avizat. Este vorba de articolul „Declinul metaforei”, apărut în Gazeta literară în anul 1961 și reluat apoi, într-o variantă amplificată, în Colocviu despre poezie. Așa cum sugerează și titlul, studiul pledează pentru o poezie lipsită de metafore (se vorbește chiar despre „eroarea metaforizantă”), pentru o nouă atitudine realistă, pentru reînvestirea cuvintelor cu firescul lor anonimat, din moment ce condiția esențială a poeziei rămâne emoția și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
accident fericit, iar până atunci își satisfăcea instinctul său social trecând dintr-o casă într-alta, colportând, spunând anecdotele momentului cu tact și mansuetudine. Smărăndăchioaia îi semăna ca o picătură de apă, cu nuanța că în vreme ce lui Smărăndache îi trebuia colocviul spre a-și justifica interior lipsa de activitate productivă, ea înțelegea viața în chipul unui carnaval continuu. Prin urmare, Smărăndache și Smărăndăchioaia se consultară din ochi și conveniră tacit că în casa Manigomian nu mai era nădejde în acea seară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
crescut în România, o vorbea curent, însă cu un accent foarte gutural. Saferian oftă adînc: - Of, of, vin ani grei, s-au dus vremurile de acum treizecide ani! - Nu trebuie ținut nimic angajat pe loc, rezumă dupătoate aparențele doctorul Rapig colocviul în armenește. - Așa am să fac. Când Demirgian, terminîndu-și supravegherea transporturilor, veni cu o notă de sacii depozitați, Saferian îi făcu recomandația: - Să spui la prăvălii să vândă... mai culant. - Mai ales să nu mai cumpere, să ia în comision
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lucra, și din când în când primea pentru câteva clipe un personaj mai important sau pe un partizan aducând știri din provincie. Bineînțeles, la ieșire, Pomponescu întindea mâna la toți cei aflați în anticameră și ținea cu ei un scurt colocviu. Pomponescu nu făcea asta numai din emfază și manie politică, ci dintr-o necesitate naturală. Obișnuit din copilărie a G. Călinescu vedea casa deschisă, s-ar fi simțit singur dacă nimeni nu l-ar fi vizitat. Tăcerea telefonului câtăva vreme
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]