1,413 matches
-
speciale și formând doar grupe cu care se lucrează în afara orelor de curs, noi profităm într-o măsură mult mai redusă de acest avantaj creat de schimbarea situației școlare. Deosebit de eficace ni se par, în cadrul exercițiilor, procedee ca: silabisirea, silabisirea comentată, scrierea comentată, procedee folosite de către elevi înșiri în folosul colectivului, aceștia devenind conștienți de faptul că în asemenea situații ei poartă răspunderea nu numai pentru reușita proprie, ci și pentru aceea a întregului grup de elevi. Unele exemple. Profesorul spune
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
formând doar grupe cu care se lucrează în afara orelor de curs, noi profităm într-o măsură mult mai redusă de acest avantaj creat de schimbarea situației școlare. Deosebit de eficace ni se par, în cadrul exercițiilor, procedee ca: silabisirea, silabisirea comentată, scrierea comentată, procedee folosite de către elevi înșiri în folosul colectivului, aceștia devenind conștienți de faptul că în asemenea situații ei poartă răspunderea nu numai pentru reușita proprie, ci și pentru aceea a întregului grup de elevi. Unele exemple. Profesorul spune: „Noi vrem
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de către elevi înșiri în folosul colectivului, aceștia devenind conștienți de faptul că în asemenea situații ei poartă răspunderea nu numai pentru reușita proprie, ci și pentru aceea a întregului grup de elevi. Unele exemple. Profesorul spune: „Noi vrem să scriem comentat următoarele propoziții. Vasile comentează prima propoziție, fiindcă se descurcă deja bine, ca toți colegii lui să scrie corect”. Sau: „Fii atent, Vasile, tu porți răspunderea pentru ca toți elevii să scrie fără greșeli!” După scrierea corectă a propoziției, profesorul poate comenta
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Suferințele peregrinului apter, RL, 1991, 12; Adriana Zeck, Reintegrarea sacrului în cultură, RL, 1992, 4; Liviu Grăsoiu, Bart. și Val sub oglinda cerului nostru duhovnicesc, VR, 1992, 5; Ioana Bot, Poetul, ca și preotul, TR, 1993, 17; Doina Curticăpeanu, Biblia comentată, ST, 1994, 4-5; Valeriu Anania, DRI, I, 16-25; Păcurariu, Dicț. teolog., 15-16; Micu, Scurtă ist., II, 360, IV, 34-37; Nicolae Oancea, Parabola lucanică în „Hoțul de mărgăritare”, TR, 1997, 24; Ghițulescu, Istoria, 128-132; Dicț. esențial, 26-28; Popa, Ist. lit., II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
-i artei capacitatea de a integra umanul în întreaga lui complexitate și rețea de determinări. Esteticianul uzează de o logică și de un lexic conceptual proprii, dificile - acesta fiind și unul din motivele pentru care opera lui a fost puțin comentată și uneori considerată drept o creație bizară și obscură. În tinerețe N. a tradus breviarul de estetică al lui Benedetto Croce și a mai transpus din Goethe, Machiavelli și Luigi Chiarelli. SCRIERI: Denii, București, 1919; Trei mistere, București, 1922; Vrajă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
o rețea de analogii, uneori neașteptate (de exemplu, cu Madame Bovary de Flaubert). Cartea a fost controversată, comentariile pendulând între elogiu (N. Steinhardt) și desființare (George Munteanu). O interpretare inedită încearcă G. și în cazul prozei lui Mateiu I. Caragiale, comentată ca organic „triptic de proze fantastice” (Mateiu I. Caragiale, 1995). În personajele din Craii de Curtea-Veche eseistul vede „fantasmele unui suflet grav rănit”, aflat „în exil”. Ulterior, autorul se întoarce la Eminescu, proiectând o vastă lucrare, în patru volume, proclamată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
unui monah precum fratele Marie-Albéric. În viața sa spirituală, fratele Charles citește evanghelia și adoră euharistia. Noutatea și specificitatea nu este doar adorarea euharistică, practicată chiar exagerat în vremea sa, ci lectura personală a Scripturii, în mod special a evangheliei, comentată, în scris, în fiecare dimineață. Atunci când de la Roma îl vor priva de posibilitatea celebrării euharistiei în solitudinea pustiului în care era unicul creștin, micul frate preferă să rămână în locul său de pustiu solidar, hrănit de evanghelie. De fapt, în acele
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
optimizare parametrică. Exemplul 9.10. Cu datele numerice din exemplul 9.9, se cere determinarea distribuției de maximă diversitate ponderată în condițiile Propoziției 9.13, dacă aceasta există. 9.5. Câteva concluzii Se poate constata din exemplele numerice analizate și comentate că modelele decizionale de diversificare optimă prezentate mai sus au un anumit grad de dificultate în aplicațiile practice, iar acest lucru se datorează în special volumului de calcule impus de rezolvarea unor sisteme de ecuații de mari dimensiuni. Exemplele prezentate
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
a fost părăsită niciodată. Din acest punct de vedere, se poate deci vorbi, în mod obiectiv, de o stare de spirit de rezistență. Atitudine de altfel de o incontestabilă consecvență. în Fragments d'un journal de Mircea Eliade 25, găsim comentată, încă din 15 iulie 1947, o scrisoare admirabilă de la D.(inu) N.(oica). Concluzia era: Esențialul este să ne păstrăm întregi (intacts) pentru viitor. Continuitatea acestei atitudini este evidentă. Noi înșine, într-un mic raport inedit, redactat în limba franceză
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor, IX, București, 1901, 7-211; Bucăți alese din ineditele sale, în N. Bănescu, Viața și scrierile marelui vornic Iordache Golescu, Vălenii de Munte, 1910, 109-286; Comedia ce să numește Barbul Văcărescul, vânzătorul țării, PND, 11-46; Proverbe comentate, îngr. și pref. Gh. Paschia, București, 1973; Povățuiri pentru buna-cuviință, îngr. Gh. Paschia, pref. Marin Bucur, București, 1975; Scrieri alese, îngr. Mihai Moraru, pref. Al. Rosetti, București, 1990. Traduceri: Homer, Iliada (cântul I), în N. Bănescu, Viața și scrierile marelui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
editorii internaționali îi propun Franței cele mai bune titluri ale lor în fiecare an, devreme ce, în ciuda deprimaților ciclici, Hexagonul își face încă timp să citească, ba chiar să mai și celebreze literatura prin această întrecere periodică, la fel de așteptată și comentată ca o mare competiție sportivă, ceea ce e aproape inimaginabil în alte țări. De la obișnuitul "Nothomb nouveau" pînă la transa existențială a marelui scriitor haitian Lyonel Trouillot, editorii și librarii pariază deja pe "caii" potențial cîștigători în cursa pentru premiul Goncourt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e prezent, în acest an, în numeroase texte franceze și străine. În diversele sale chipuri militar, colonial, economic, terorist, intim, pare să fi devenit principala preocupare a scriitorilor în momentul de față. Iată, de exemplu, una din lucrările cele mai comentate ale toamnei este un prim roman de mari dimensiuni, de 650 de pagini (se pare că e și asta una din constantele recoltei prezente, după ani buni în care editorii s-au străduit să-și țină autorii în paturi procustiene
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
concepție o entitate lingvistică, deși exprimă gândirea (ca și în concepția diadică), aceasta din urmă nu poate fi decât despre lume (fie ea naturală, socială, spirituală). Concepție inițiată de Peirce, clarificată de Ogden și Richards, asumată de Wittgenstein în textul comentat mai sus. Pentru Ricoeur, limba ca sistem de semne este „lipsită de lume”, întrucât în cadrul ei semnele nu trimit decât la alte semne, doar vorbirea limbii sau concretizarea, actualizarea ei în discurs are o lume, cu alte cuvinte, „discursul se
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Pentru-o femeie? - Vezi iubirea cum îi. În scimb Luceafărul e de o construcție muzicală perfectă. Sensul e acum satiric. Astrul e geniul solitar, Cătălin și Cătălina sunt umanitatea efemeră. Tehnica e liturgică. Tema e dezvoltată și analizată, repetată și comentată, reluată din nou până la completa istovire, iar replicile Luceafărului sunt formulistice, fiindcă el , neavând suflet empiric, nu poate găsi relații și expresii noi: Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Nicolae Constantinescu, București, 2003; I.-A. Candrea, Dicționar de proverbe și zicători, București ,1912; Din înțelepciunea poporului. Proverbe, zicători, ghicitori, îngr. Corneliu Bărbulescu și Gh. Ghiță, București, 1957; Proverbe românești, îngr. și pref. George Muntean, București, 1967; Iordache Golescu, Proverbe comentate, îngr. și pref. Gh. Paschia, București, 1973; Proverbe și zicători bănățene, îngr. Costa Roșu, Novi Sad, 1996; Dicționar de proverbe și zicători românești, îngr. și pref. Grigore Botezatu și Andrei Hâncu, București-Chișinău, 2001. Repere bibliografice: G. Dem.Teodorescu, Cercetări asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
inclus în categoriile citate, care prevedeau confiscarea parțială sau totală a bunurilor paterne. După explicita afirmație a poetului, lui nu i-a fost aplicată confiscarea bunurilor. Aceasta reprezintă o confirmare a ceea ce am sugerat până acum în baza altor elemente comentate mai sus. Pe lângă delictele menționate, relegarea era prevăzută în principal pentru: stuprum, incestus, calumnia, falsum, repetundae, ars magica sau mathematica 127. Dacă, din motivele citate anterior, eliminăm cazurile de stuprum, incestus legate de adulterium și cele de falsum și repetundae
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
patet domitis Romana potentia terris, ore legar populi, perque omnia saecula fama, si quid habent veri vatum prefagia, vivam.464 Și aici sunt tentat să adaug un alt pasaj, extras dintr-o scrisoare adresată unui dușman acum, după toate cele comentate, se poate spune Dușmanului său465. "Deși eu locuiesc în cel mai îndepărtat colț de lume, pe malurile Sciților și foarte aproape de ochii mei sunt astrele care nu se oglindesc în Ocean, mesajele noastre vor parcurge popoare imense și obiectul lamentării
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și În celelalte cazuri. Conștiința scrisului antrenează, de regulă, o experiență a scriiturii, termen, iarăși, imposibil pentru mulți. Cum se manifestă ea la poeții care scriu pentru „trebuințele” lor și rareori (și mult mai tîrziu) pentru a fi cunoscuți, citiți, comentați...? Poetul de la Începutul secolului al XIX-lea n-are Încă ambiția de a fi autor. „Autorlîcul” apare mai tîrziu și se răspîndește repede din moment ce Heliade scrie deîndată o satiră a autorlîcului, iar Kogălniceanu instaurează critica literară pentru a pune stavilă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cunoscutele convenții. Peisajul, constituit printr-un refuz ce se dovedește a fi productiv, se Încheie cu imaginea deprimantului ocean de iarbă „necunoscut În lume”. Am intrat deja În peisajul retoricii. Relația dintre poezie și obiectul ei este primejduită, În poemul comentat Înainte, de o teamă obscură. Teama este provocată În alt poem (Calea Robilor) de senzația de gol cosmic. Este unica dată cînd Alecsandri are o reverie uranică Încheiată printr-o reverie a pustiului terestru: „Pe cerul nalt lucește un rîu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scriitorul român iese Însă de regulă cu o altă statură din cărțile ce i se consacră. Între un autor, ca să spunem astfel, În stare pură și același autor „tratat” critic există de cele mai multe ori o diferență În favoarea ultimului. Un scriitor comentat este la noi de obicei mai mare decît un scriitor citit. Exegeza devine În asemenea condiții o baie miraculoasă nu numai de Întinerire, ci și de creștere. Acest „miracol” literatura română Îl datorează criticii, a cărei forță e de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca în Bizu, spre exemplu, unde "travestirea era incompletă" deoarece "criticul se ghicea în romancier și vorbea de multe ori în locul lui."), Sebastian apreciază romanul ca pe "o carte armonioasă", pentru că "cercul ei închide o poveste sumară, expusă just și comentată subtil"193. Taman pe dos vede lucrurile G. Călinescu, eminescologul en titre al momentului, care consideră că Mite (în genere, romanele inspirate de viața lui Eminescu) reprezintă un evident regres estetic în raport cu literatura anterioară a criticului. Motivul principal al presupusului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Mihail Sadoveanu. După acest zbor deasupra prozei să coborâm În miezul problemelor ei, așa cum sunt ele sesizate și Înfățișate de critica literară, Începutul de an este dominat de vâlva În jurul romanului Desculț de Zaharia Stancu, apărut la sfârșitul anului precedent, comentat prompt, tot atunci, de Ovid S. Crohmălniceanu În Contemporanul. Se pronunță asupra cărții Întreaga presă, culturală și neculturală; din prima categorie excelează Viața românească, cu două ample comentarii, din a doua Națiunea, cu serialul critic al lui Petru Comarnescu. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
armă de luptă” și mai eficace, prețuită pentru marea sa capacitate de instigare socială, este romanul Negura de Eusebiu Camilar despre care am aflat deja din raportul la Conferința scriitorilor că exista nemulțumirea oficială de a nu fi fost Îndeajuns comentat. De fapt, până la acea dată, cu excepția Vieții românești, principalele reviste de influență literară, Contemporanul și Flacăra consemnaseră evenimentul, prin cronica literară (două episoade În două numere) a lui Ovid S. Crohmălniceanu 57 și prin comentariile critice ale lui Petru Dumitriu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În nr. 153, 9 sept.: Crișan Toescu - Un poem Închinat tinerelor generații: „ Fiilor mei” de Maria Banuș; În nr. 154, 16 sept.: Paul Georgescu. - Un atelier literar (culegere de poezii, proză, teatru a cenaclului Ilfov „Ion Păun-Pincio”). Dintre reușitele lirice comentate, menționăm poezii de: Mihail Gavril, Mircea Bordan, Vasile Fulgeanu, Iuliu Rațiu, Toma George Maiorescu, Vintilă Omaru, Cezar Drăgoi; În nr. 155, 23 sept.: F.I. Bociort - Maria Radovan: „Ilie Își croiește viață nouă”; - În nr. 156, 30 sept.: Horia Bratu - Victor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în literatura, mitologia și arta plastică a lumii elenice (1962), Mihai Nasta e prezent cu Tiparele percepției și problema expresiei în tradiția elenică (1979), Stella Petecel punctează câteva ecouri literare ale plasticii agonistice grecești (1979). Dintre filosofii antici, cel mai comentat este Aristotel. Constantin Noica semnează articolele Aristotelismul în Principatele Române în sec. XVII-XVIII (1967) și În marginea unei noi ediții a „Topicelor” lui Aristotel (1970). În studiul Aristotel și Aristofan (1959) D. M. Pippidi subliniază incompatibilitatea dintre teoria aristotelică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]