3,155 matches
-
mânie, cu toate că aveau în față dușmanii. Acum înțelegeau că inamicul purta acea bătălie cu o hotărâre și o perseverență egale cu ale lor, astfel că îi înțelegeau, ca războinici, pe emisari. În chip ciudat, simțeau chiar și un fel de compasiune pentru ei. După ce trecură de palisadă și de poarta castelului, Kanbei și fiul său ajunseră rapid la poarta principală, unde Goto și trupele sale alese pe sprânceană îi așteptau, cu o indiferență solemnă. „Acum îmi dau seama cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spune că un adevărat samurai nu are niciodată doi stăpâni. În același fel, odată ce o femeie și-a luat un bărbat, nu se cade să se întoarcă pentru a locui cu familia ei. Deși ar putea părea o dovadă de compasiune că mă trimiți singură înapoi la Odawara, tocmai aceste cuvinte mi se par peste măsură de neînțelegătoare... Nu mă clintesc din acest loc. Îți voi sta alături până la sfârșit. Atunci, poate, mă vei lăsa să vin cu tine în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ape. Îi recomandau lui Muneharu să i se predea lui Hideyoshi, salvând miile de vieți ale celor din castel. Scrisoarea pe care o ținea acum Hideyoshi în mână era răspunsul lui Muneharu la această propunere. V-ați gândit cu compasiune la noi, cei de aici, iar cuvintele dumneavoastră sunt pline de bunăvoință. Dar Castelul Takamatsu este acum pivotul provinciilor din apus, iar căderea lui ar însemna, cu siguranță, sfârșitul clanului Mori. Cu toții am primit favoruri de la clanul Mori, de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
munte, însă facem Legea Buddhistă să strălucească și mai puternic de pe alți cinci munți și o sută de piscuri, atunci cred că omorurile pe care le făptuim ca samurai nu se pot numi crime. Sigur că așa este. Dar, din compasiune, nu-mi pot stăpâni o lacrimă pentru Muntele Hiei. Mitsuharu! În public trebuie să mă abțin, dar, ca om de rând, simt că nu poate fi nimic rău în a rosti o rugăciune pentru munte, nu-i așa? Mâine, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
doi adunați niște oameni și pregătiți-vă să opriți inamicul. Hideyoshi n-o să piardă vremea. Genba se așeză pe taburetul de comandant din cort și așteptă. Curând, apăru Inuchiyo. — Am auzit, cu regret, ce s-a întâmplat, spuse el, cu compasiune. — Fără regrete, izbuti Genba să-și forțeze un zâmbet amar. Cu o gândire atât de mediocră, era firesc să pierd. Răspunsul era atât de neașteptat de docil, încât Inuchiyo se mai uită o dată la Genba. Genba lua întru totul asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Stătea învăluit în fumul contra țânțarilor, care se înălța dintr-un arzător de argint. — Nu l-a interesat, replică Hikoemon. M-a implorat doar să-i tai capul. Dacă ăsta a fost singurul lui răspuns, ar fi o lipsă de compasiune din partea noastră să mai insistăm. Hideyoshi părea să fi renunțat la ideea de a-l convinge pe Genba, iar cutele de pe față îi dispărură, dintr-o dată. — Știu ce speraserăți, stăpâne, dar teamă mi-e că n-am fost un mesager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și să vă ia viața. Astfel, ar fi putut să astâmpere furia lui Katsuie și să-și ceară iertare pentru greșeala făcută când a străpuns liniile inamice la Shizugatake. — O, ce păcat, se umplură ochii lui Hideyoshi cu lacrimi de compasiune. Să folosească greșit un asemenea om și să-l trimită la moarte - asta a fost greșeala lui Katsuie. Ei bine, îi vom dărui ceea ce-și dorește, îngăduindu-i să moară cu cinste. Îngrijește-te de asta, Hikoemon. — Înțeleg, stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
față de sărăcia petrecerii de-acum. Nici o ființă omenească n-ar fi putut privi situația altfel decât cu milă, iar Ieyasu nu făcea excepție. Era, totuși, un om care știa că natura universului era schimbarea. Astfel, deși îl încercau mila și compasiunea în mijlocul unui asemenea banchet, nu suferea nici o mustrare de conștiință din cauza motivului său ascuns, și anume de a-l folosi pur și simplu pe acel filfizon fragil și aristocratic ca pe propria lui marionetă. Motivul era clar: nimeni nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la un spital la altul și la 2 și 17 minute pe 22 decembrie 1986 moare suspect. De aici drama familiei Alexandru Tacu atinge punctul culminant al acestei tragedii. Acum se produce un și mai uriaș val de simpatie și compasiune pentru această familie, crunt de dureros încercată. Din acest moment Mălin trece în veșnicie, cu aureola unui martir căruia destinul i-a frânt zborul spre viață și poezia către care avea o vocație deosebită. Volumul de poezii editat postum atestă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
încă unui consătean. Inițial, satul nu și-a dat seama ce se întâmpla, nici de ticăloșia cameleonului care, în chip de om, cu o mutră de nevinovat, le intra în casă și, la plecare, în mod invariabil își exprima falsa compasiune «Ghetu’ om săracu’!», că răul cel mare venea tocmai de la oaspetele lor. Securitatea, brațul înarmat al PCR, își făcea treaba și la Căuești, în codrii Fundeanu... Când cazurile s-au tot repetat, iar arestările se produceau tocmai cu cei care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
au discutat aprig și contradictoriu. Au dus lupte grele de trosneau baricadele politice, care-i proptiseră acolo. Pe scurt, am observat și noi chiar și cu ochiul liber cât de mult îi doare de acest popor. Unii care nu au compasiune la durere, spun că decizia luată nu a fost una obiectivă, o decizie profesionistă, ci una strict politică. Dar cred că și instituțiile statului enumerate mai sus, prea dau buzna la Curte, ca pe timpuri la Înalta Poartă, pentru orice
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de Victor. ― Victor e un nesimțit, spuse ea. M-a părăsit! Pur și simplu, mi-a spus că nu mă iubește. Cum e posibil să nu mă iubească? Probabil că toată situația ar fi trebuit să-mi provoace o oarecare compasiune pentru ea, dar eram atât de supărată pentru ce-mi făcuse Încât nu-mi trezea nici un fel de sentiment. ― Te-am pierdut pe tine pentru el...iar acum l-am pierdut și pe el, suspină Eliza. ― Cel puțin data viitoare
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a cărui față era neagră de furie. Era de nerecunoscut, nu mai vedeai în el nici o umbră din bărbatul prietenos și sclipitor care fusese acum douăzeci de minute. Deci e adevărat, nu-i așa? a întrebat-o Josephine cu infinită compasiune. Neil a făcut tot ceea ce ai scris în chestionar? — Da. Răspunsul semăna mai curând cu un geamăt. — Sunt de acord, a spus Josephine. Și am la mine rapoartele de la poliție și de la spital care confirmă totul. Josephine s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în ceea ce mă privește, i-am spus lui Chris cu o voce îndoliată. Cu cât făceam mai mult pe victima, cu-atât mai bine. Strategia era să-l leg pe Chris de mine cu niște funii împletite din sentimentul de compasiune. Eram doar vag conștientă că pe drum pierdusem din vedere adevărata mea suferință. Da, eram distrusă de ceea ce spusese Luke. Nu pentru că mințise în ceea ce mă privea - pentru că era adevărat. Dar nu puteam să-i spun lui Chris așa ceva. Sinceritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lungul obrazului meu și mi-a șters o lacrimă. Gestul a fost eficient, dar ciudat de tandru. —Biata Rachel, a spus el ștergându-mi o altă lacrimă cu degetul mare de la cealaltă mână. în vocea lui simțeam fără îndoială multă compasiune. Era oare și ceva pasiune? Poate... —Biata Rachel, a repetat el. Dar tocmai atunci Misty O’Malley a trecut pe lângă noi și, spre marea mea surpriză, am auzit-o râzând. N-ar fi trebuit să râdă. Toată lumea trebuia să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
putea să descoperi că, de fapt, totul e adevărat... M-am holbat la el cu gura căscată, în timp ce o voce din interiorul meu schelălăia am crezut că ești prietenul meu. Chris s-a uitat și el la mine, cu multă compasiune în ochi. Ce se întâmpla? Chiar atunci Misty O’Malley a intrat din nou în cameră și a spus: — Am nevoie de un bărbat masiv și puternic. Când turma de porcari între două vârste a început să se agite, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fac front comun cu ceilalți pentru că aveam nevoie să vorbesc cu cineva, chiar dacă eu și ceilalți eram la fel de diferiți ca niște oameni de pe planete diferite. Să stai în mijlocul unei mulțimi așezată în jurul mesei - oameni care nu-mi ofereau altceva decât compasiune și batoane de ciocolată - era plăcut. Câțiva s-au oferit să-l mardească pe Luke. Ceea ce m-a emoționat profund. Mai ales că una din persoanele respective era Chaquie. Toți erau mai mult decât fericiți să creadă toate lucrurile teribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pare rău că n-am vrut să ies cu tine, am spus plină de curaj. Dacă n-aș fi tras câteva rânduri de cocaină n-aș fi atacat niciodată subiectul ăla. Dar acum c-o făcusem, mă simțeam cuprinsă de compasiune și generozitate. —E OK! Luke părea amuzat. Nu, nu e OK, am insistat eu. —Ba e. Părea și mai amuzat. Vrei să vorbim despre asta? l-am întrebat cu o ușoară nerăbdare în glas. Luke a tăcut o secundă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
final, incapabilă să mă mai abțin. Ești un derbedeu! Spre surprinderea mea, afirmația asta n-a fost urmată de corul de voci aprobatoare la care mă așteptasem. Ceilalți n-au făcut decât să întoarcă spre mine aceleași priviri pline de compasiune cu care îl trataseră și pe Neil. Chiar așa să fie, Rachel? m-a întrebat Josephine. Am regretat instantaneu că deschisesem gura. —Nu-ți place fața de derbedeu a lui Neil? N-am răspuns nimic. —Ei, Rachel, a zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
făcea mare tam-tam și care fusese arhiutilizat: negare. Mi s-a strâns stomacul de frică. Neil nu reușea să vadă toate astea, sincer nu reușea. Și nu era vina lui. Am simțit că înlăuntrul meu se naște o scânteie de compasiune. Tăceam cu toții. Singurul sunet care se auzea era plânsul lui Neil. într-un târziu, Josephine a vorbit din nou. —Neil, a spus ea, ca și cum ar fi fost o conversație lipsită de importanță, îmi dau seama că în clipa asta suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
putut să-l dau jos. Haide, mi-a spus el cu o voce autoritară, atunci când și-a dat seama că mă oprisem. Nu pot, i-am spus eu. —OK, mi-a răspuns el cuprins, din senin, de un val de compasiune. Lasă doar una dintre bretele în jos. Hipnotizată de neașteptata lui blândețe, am făcut exact cum îmi spusese. — Acum și cealaltă! Din nou, m-am trezit supunându-mă poruncii lui. Acum dă-mi mie sutienul! mi-a ordonat Luke. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi curgă încetișor pe bărbie, dar m-am temut să nu par insensibilă dacă mă ștergeam. —Stomatologia e profesia în care se înregistrează cea mai mare rată a sinuciderilor. îți vine să crezi? Am încercat să-i transmit toată compasiunea mea ridicând de zor din sprâncene și scăpărând din priviri. Sigur, e o viață foarte singuratică. Toată ziua te uiți în gurile oamenilor. Saliva care mi se prelingea pe obraz se transformase într-o veritabilă Niagara. — Toată ziua, fir-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi făcea, felul în care mă transforma comportamentul ei. Tot timpul eram plină de resentimente. Sau enervată. Eu nu sunt așa. în mod normal sunt o persoană sociabilă... Am descoperit, alarmată, că pentru câteva minute îmi dădusem voie să simt compasiune pentru Brigit. Pentru scurt timp, uitasem că eu eram personajul negativ din povestea plină de suferință a lui Brigit. Apoi mi-am adus aminte ce se întâmpla. Brigit nu făcea altceva decât să încerce să rescrie istoria în lumina slujbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi s-a părut în întregime realizabil, perfect posibil. Pentru o clipă, viitorul mi-a apărut pictat în culorile iertării. Apoi am revenit la realitate. Nu era deloc realizabil. Ceilalți pacienți s-au strâns în jurul meu, oferindu-mi mila și compasiunea lor. Trebuie să înțelegeți, le-am spus vrând disperată să mă apăr, că tot ceea ce a spus Brigit nu era, de fapt, legat de mine. A exagerat totul până la Dumnezeu și-un pas mai sus din cauza slujbei ăsteia noi. înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o facă fericită, a zis Luke. Voia să schimbe totul. Să-mi schimbe hainele, prietenii, locul în care trăiam, lucrurile pe care-mi cheltuiam banii. Ba chiar și muzica pe care o ascultam. Josephine a dat din cap plină de compasiune. — Știu că râdea de hainele pe care eu și prietenii mei le purtam, însă nu mă deranja. Eram obișnuiți cu reacția asta. Dar, după asta, Rachel a început să mă ignore în public, pretinzând că nu e cu mine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]