1,537 matches
-
conceptului, iar de aici a rezultat cum altfel? un pluralism al caracteristicilor proiectate ca aflându-se în relație directă cu ideologia. În această primă secțiune, intenția mea este ca, descriindu-le și încercând explicarea lor, să pot decela un cadru comprehensiv al acelor atribute care, în mod intrinsec, sunt inseparabile de conceptul de ideologie. Un prim pas în acest sens ar fi acela de a sintetiza nu atât definițiile date ideologiei, cât atributele asociate conceptului. Ulterior, prin discutarea acestor atriute de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
la posiilitatea de a construi un instrument pentru studiul ideologiei și, dincolo de asta, la înțelegerea posibilității ca fiecare teoretician să configureze pe baza atributelor discutate acea definiție a ideologiei care servește cel mai bine scopurilor demersului său4. Tabelul 1. Cadrul comprehensiv al atributelor ideologiei 1. Localizarea (a) Gândire (b) Comportament (c) Limbaj 2. Problema (a) Politica (b) Puterea (c) Lumea în întregul său 3. Subiectul (a) Clasa socială (b) Orice grup (c) Orice grup sau individ 4. Poziția (a) Dominantă (b
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
într-un veritabil organon, și, pe de altă parte, conferă teoreticianului un bagaj informațional care să-i permită construcția unei perspective asupra ideologiei pe care să o angajeze în cercetarea pe care o întreprinde. Cele șapte atribute care configurează cadrul comprehensiv al ideologiei, subsumând diverse variante, se regăsesc în teoriile moderne și contemporane în care conceptul joacă rolul principal. Astfel, dacă suntem interesați să localizăm ideologia, vom observa că aceasta apare, în mod originar, ca o știință a ideilor, implicând deci
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
structura ideologiei este considerată de către unii autori ca fiind conștientă (ideologia este "un sistem de credințe explicit, deținut în mod conștient"13), în vreme ce alții o indică drept inconștientă. Trecerea în revistă a atributelor incluse de teoria politică a contemporaneității în cadrul comprehensiv al ideologiei aduce în lumină, așa cum specificam mai sus, posibilitatea ca acesta să se constituie într-un instrument de cercetare. O a doua etapă urmând sugestia lui Gerring este aceea ca, plecând de la acest cadru (și utilizând un anumit set
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
de proceduri 14), să conturăm acea perspectivă asupra ideologiei care să servească scopurilor demersului nostru. Remarcăm, în acest punct, că posibilitatea lăsată la îndemâna cercetătorului contextualizează modul în care este abordată ideologia. Dacă acceptăm că ceea ce a fost indicat drept cadru comprehensiv al atributelor ideologiei reușește să sintetizeze principalele elemente implicate de conceptul ca atare, rezultă că există un punct de plecare comun în abordarea analizei acestuia. Întrebări și exerciții: * Definiți conceptul de ideologie și prezentați evoluția sa. * Descrieți cadrul comprehensiv al
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
cadru comprehensiv al atributelor ideologiei reușește să sintetizeze principalele elemente implicate de conceptul ca atare, rezultă că există un punct de plecare comun în abordarea analizei acestuia. Întrebări și exerciții: * Definiți conceptul de ideologie și prezentați evoluția sa. * Descrieți cadrul comprehensiv al atributelor ideologiei Capitolul I Coordonate normative ale ideologiei > În acest capitol 15 veți parcurge următoarele teme: * Cele trei concepții referitoare la relația dintre ideologie, societate și politică: concepția negativă, concepția neutră și concepția pozitivă. * Ideologia ca produs al modernității
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
de securitate națională urmează modelul standard al lui Dunn (1986), al analizei politicilor publice (vezi figura 2.1.). În mod normal, politica de securitate este formată dintr-o serie de decizii și strategii. Strategia de securitate națională, prin caracterul său comprehensiv național, și prin angajarea tuturor componentelor puterii naționale, reprezintă o „micro-politică” de securitate. Însă strategia de securitate se distinge de politică prin caracterul limitat În timp, aspectul operațional, obiective mai concrete și clare și prin sarcinile precise stabilite pentru instituțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
mandatate de Congres, de Comunitatea de Informații sau de establishmentul militar, unele fiind realizate În cooperare cu societatea civilă și mediul academic. De exemplu, un asemenea studiu, New World Coming, cunoscut și ca „Hart-Rudman Commission”, și-a propus o evaluare comprehensivă a politicii de securitate națională a SUA, la sfârșitul secolului XX, pe baza anticipării mediului de securitate. Studiul făcea un inventar al analizelor despre viitor și identifica, În 1999, cel puțin 50 de astfel de analize (SUA: Commission on National
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de supraveghere a serviciilor de informații: mandatul, tipul de comisie sau comitet, capacitatea de control asupra bugetului, puterea de investigare și accesul la informații clasificate. În mare parte, acestea determină eficacitatea sistemului, deoarece ele reflectă măsura În care supravegherea este comprehensivă, În care controlul comitetelor, comisiilor și al instrumentelor de supraveghere revine instituției parlamentare și, nu În ultimul rând, măsura În care Parlamentului Îi este asigurat dreptul de a avea acces la informații. Mandatele comisiilor și comitetelor parlamentare de supraveghere variază
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
cercetările demostrează că patru dintre cele opt comisii de supraveghere nu dispun de puterea de a chema În instanță (Coreea de Sudxe "Coreea de Sud", Argentinaxe "Argentina", Poloniaxe "Polonia" și Marea Britanie). În fine, pentru a fi În măsură să exercite o supraveghere comprehensivă, Parlamentul trebuie să aibă acces la toate documentele relevante, inclusiv la informații clasificate. Patru dintre cele opt comisii cercetate au acces nelimitat la documentele clasificate. În celelalte patru țări (Poloniaxe "Polonia", Africa de Sud, Coreea de Sudxe "Coreea de Sud" și Marea Britanie) accesul este
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de construcție a păcii liberal-democratice. Așadar, acțiunile curente de menținere a păcii pot fi considerate multidimensionale, multilaterale, multinaționale și multiculturale. Din aceste considerente, misiunile ONU de după 1988 sunt numite „operațiuni multidimensionale”, „operațiuni de a doua generație pentru menținerea păcii”, „menținere comprehensivă a păcii” sau „forțe multinaționale de a doua generație” (Hansen et al., 2004). Tabelul 12.7. Operațiuni ONU de menținere a păcii Totuși, din punct de vedere instituțional și decizional, ONU nu a fost suficient pregătită pentru a face față
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
atunci când este descrisă ca reprezentând (doar) o ramificație a eticii. Există două modalități de interpretare a sugestiei lui Waldron: 1) în tratarea problematicii ridicate de condițiile dezacordului (moral) rezonabil generalizat, filosofii politici sunt obligați să renunțe (doar) la concepțiile morale "comprehensive" (la concepțiile morale perfecționiste și "metafizice" despre viața bună), așa cum susțin și adepții liberalismului politic centrat pe ideea rațiunii publice 21; sau 2) în tratarea problematicii ridicate de condițiile dezacordului (moral) rezonabil generalizat, filosofii politici sunt obligați să renunțe la
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și să recurgă la temeiuri și argumente pur pragmatice. În prima interpretare, sugestia lui Waldron nu invalidează ideea că filosofia politică este o ramificație a eticii, de vreme ce acceptă îndreptățirea filosofilor de a recurge la principii morale, deși nu principii morale comprehensive, chiar și în tratarea problematicii ridicate de condițiile dezacordului (moral) rezonabil generalizat. În cea de a doua interpretare, despre care cred că exprimă punctul de vedere al lui Waldron 24, sugestia se dovedește problematică imediat ce ridicăm întrebarea: sunt întemeierile pur
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
său "politic", liberalismul centrat pe rațiunea publică rămâne o teorie a "moralității politice", un răspuns la întrebări de natură morală cu privire la sfera politicului sau/și un proiect filosofic de argumentare pentru idealuri care, deși justificate fără recursul la concepții morale comprehensive, ci numai în baza unor idei de natură morală implicite și (deja) acceptate în cultura politică a societăților liberal-democratice, rămân idealuri morale (idealuri care încorporează și sistematizează valori morale)39. Proiectul pe care îl am în vedere este cel inițiat
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
că, așa cum s-a exprimat Kurt Baier, într-un articol menit, printre altele, să submineze propunerea lui Rawls din Political Liberalism de a diminua în mod drastic colaborarea cu etica prin detașarea filosofiei politice de diversele doctrine morale și filosofice "comprehensive", "dreptatea socială este o ramură a dreptății, iar dreptatea o ramură a eticii"8. Mai corect spus: dreptatea socială este o specie a dreptății iar dreptatea este o valoare morală. De aici, concluzia că, în măsura în care își propune să investigheze și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
puțin valide. Și desigur, a insistat Larmore, deloc surprinzător pentru un adept al liberalismului politic centrat pe rațiunea publică, principiile morale pe care filosofia politică trebuie să se bazeze în această întreprindere nu sunt acele principii care formulează anumite viziuni comprehensive despre bine sau acele principii care definesc dreptatea ca ideal pur moral, ci principii referitoare la coerciția permisibilă. Chiar și "politizate" în acest mod, aceste principii rămân, totuși, principii morale și - la fel de important - principii morale la care filosofia politică nu
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Political Theory of Political Thinking. The Anatomy of a Practice, Oxford University Press, Oxford, 2013. Freeman, Samuel, "Review of Raymond Geuss, Philosophy and Real Politics", în Ethics 120, 1 (2009), pp. 175-184. --. "Ideal Theory and the Justice of Institutions vs. Comprehensive Outcomes", în Rutgers Law Journal 43 (2012), pp. 169-210. --. "The Case against Moralism", The New York Review of Books 61, 12 (2014), pp. 50-52. Freyenhagen, Fabian. "Taking Reasonable Pluralism Seriously: An Internal Critique of Political Liberalism". Politics, Philosophy & Economics 10, 3
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
circumstanțele politicii, 85 civilitate, 94 coerciție justificabilă/legitimă, 73, 124-126, 128-130, 162, 164 coeziune socială, 26, 132, 134 comportament politic, 11, 33-34, 42, 76, 96-97, 160, 165 comunitate, 84, 149 comunitate internațională, 153 concepția moralistă a politicii, 145 concepții morale comprehensive, 73, 87-88, 90-91, 95, 102, 113, 126 concepții morale "metafizice", 90 concepții morale perfecționiste, 90 concepții/cercetări/teorii politice normative, 55, 65, 78, 100-102, 147 condițiile modernității, 125-126, 128, 164 consecințialism, 76 conservatorism, 104 consimțământ efectiv, 153-154 consimțământ egal, 68
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
69, 124, 126-128 legitimitate (politică), 16, 38, 49-50, 53-57, 59, 64-68, 70, 72-74, 76, 78, 89, 93, 116, 122-127, 129-130, 132, 140, 142, 153-154, 159, 161, 163-164 liberalism, 35, 73, 88, 90, 93-95, 101, 110, 122, 126, 128-129, 164 liberalism comprehensiv, 88, 93 liberalism politic, 73, 90, 93-95, 101, 126 libertarianism, 23, 45 libertate, 16, 21, 48, 50, 55-56, 63, 70-71, 84, 104, 132, 136, 149, 159, 161-162 libertatea conștiinței, 48, 104 libertăți fundamentale, 48, 85 logica acțiunii și raționalității politice
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
populism, 44 practică politică, 23, 117, 136-137, 141, 146-147 presupozițiile morale ale argumentării, 90 principii de organizare (socială și politică), 32, 93, 136-137, 141 principii epistemice, 102 principii morale, 31, 41, 53, 73-76, 90-92, 102-103, 109, 125-126, 164 principii morale comprehensive, 73, 90 principii morale universale, 75 principiul echității în distribuția bunurilor și avantajelor sociale, 95 principiul egalității de demnitate și respect, 26, 66, 70, 93, 123 principiul egalității umane fundamentale, 26, 66, 103, 109-110, 163 principiul libertății umane fundamentale, 103
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
poate pretinde că reprezintă o concepție de sine stătătoare (freestanding) în sensul de concepție independentă de orice principii morale (deși, desigur, în opinia lui Larmore, el poate susține în mod coerent că este o concepție independentă de orice principiu moral comprehensiv, în sensul lui Rawls). Același lucru este valabil, a arătat Larmore, și în cazul idealului democratic radical al legitimității susținut de Habermas. Acest ideal depinde de recunoașterea reciprocă între cetățeni a statutului lor de persoane libere și egale. Ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
exemplu, cazul lui Rawls, atunci când a respins fără echivoc ideea că filosofia politică este "etică aplicată" în sensul precizat și criticat - pe bună dreptate - de Waldron. Să ne reamintim: "dreptatea ca echitate nu este o doctrină religioasă, filosofică sau morală comprehensivă - una care este aplicabilă tuturor problemelor și acoperă toate valorile. Ea nu trebuie privită nici ca aplicarea unei astfel de doctrine la structura de bază a societății, ca și cum această structură ar fi doar un alt caz în care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
aplicabilă tuturor problemelor și acoperă toate valorile. Ea nu trebuie privită nici ca aplicarea unei astfel de doctrine la structura de bază a societății, ca și cum această structură ar fi doar un alt caz în care trebuie să recurgem la doctrina comprehensivă. Nici filosofia politică și nici dreptatea ca echitate nu constituie, în acest sens, filosofie morală aplicată. Filosofia politică are propriile sale probleme și caracteristici. Dreptatea ca echitate este o concepție politică a dreptății pentru cazul special al structurii de bază
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
are propriile sale probleme și caracteristici. Dreptatea ca echitate este o concepție politică a dreptății pentru cazul special al structurii de bază a unei societăți moderne democratice. În această privință, ea este mult mai limitată în anvergură decât doctrinele morale comprehensive, precum, printre altele, utilitarismul, perfecționismul sau intuiționismul. Dreptatea ca echitate se focalizează asupra politicului (sub forma structurii de bază), care nu reprezintă decât o parte a domeniului moralului" (John Rawls, Justice as Fairness: A Restatement (Belknap Press, Cambridge, 2001), p.
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de bază), care nu reprezintă decât o parte a domeniului moralului" (John Rawls, Justice as Fairness: A Restatement (Belknap Press, Cambridge, 2001), p. 14). 18 De vreme ce cei mai mulți dintre filosofii politici moraliști sunt adepți ai ceea ce John Rawls a numit "liberalism comprehensiv", i.e., își întemeiază (și consideră că sunt îndreptățiți să-și întemeieze) teoriile politice în baza unor concepții morale particulare despre ceea ce face ca o viață să fie lăudabilă, înfloritoare sau valoroasă. Altfel spus, în termenii lui Robert Talisse, cei mai mulți moraliști
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]