1,467 matches
-
fiecare persoană își poate dezvolta o înțelegere pentru celălalt și în măsura în care poate (spre satisfacția sa) interpreta sistemul de semnificații al celeilalte persoane" (Duck, 2000, pp. 77-78), de aici importanța deosebită a acestei accepțiuni a comunicării care presupune relație. Ca "ființă comunicațională", în comunicare fiecare individ "devine ceea ce este și intră în relație cu ceilalți" (Sălăvăstru, 2004, p. 173). Particularizând (cf. Alexandrescu & Micle, 2002, pp. 16-17), comunicarea înseamnă relație și prin: sincronizarea locutor interlocutor (sincronizare corporală, paraverbală, verbală, la nivelul sistemului de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
acest sens, arhitectura diferită a aceluiași mesaj transmis face-to-face, telefonic, prin SMS, pe Messenger, prin e-mail, pe Facebook, printr-o prezentare Power Point etc.). (d) Stiluri de comunicare Comportamentului comunicativ invocat supra i se subsumează, în teoria și în realitatea comunicațională interpersonală, anumite stiluri de comunicare proprii locutorului, respectiv interlocutorului grupate pe categorii (în funcție de perspectiva considerată dominantă de un cercetător sau altul): * stil directiv vs. egalitarist vs. structurativ 18 vs. dinamic vs. de abandon vs. de evitare (Jamț, Ștefănescu & Samson, 2006
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
emoțiilor versus efectul lor distructiv; cultivarea relațiilor interpersonale. (g) Coordonate ale competenței comunicative Elementele care fac dintr-o persoană un comunicator excelent sunt, în opinia lui I. Vlădescu (2008, pp. 18-21): un vast repertoriu comportamental, abilitatea de a alege comportamentul comunicațional cel mai potrivit, abilitatea de a se exprima cât mai eficient comportamental, complexitatea cognitivă, responsabilitatea asumată față de relație (responsabilitate față de interlocutor sentimentele, ideile lui -, față de mesaj interes față de ceea ce vrei să transmiți la un moment dat -, față de interacțiune și continuarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ceilalți), respectiv de Sine-le necunoscut (atât persoanei înseși, cât și celorlalți). De aici și importanța jocului între cunoscut și necunoscut, dezvăluit și ascuns, conștientizat neconștientizat etc., reperabil în orice situație de comunicare interpersonală: intri în ea știind cum ești comunicațional -, dar și cum vrei să fii perceput de interlocutor(i); în același timp, relaționând și comunicând cu ceilalți, afli lucruri noi despre tine, te surprinzi descoperindu-ți și o altă fațetă (asupra unora dintre aceste aspecte îți pot atrage atenția
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în practică pentru a construi sau a modifica un obiect de sens" (Dospinescu, 1998, p. 83); preluând ideile lui D. Maingueneau și P. Charaudeau, se atrage atenția, în acest sens, asupra ideii că "producerea discursului vizează [...] determinarea condițiilor de ordin comunicațional, care se referă la scenă și suport al discursului, și a condițiilor de ordin statutar, legate de statutul și rolul actorilor implicați și de contractul de comunicare dintre aceștia" (Căprioară, 2009, p. 21); * "enunțare ce presupune un locutor și un
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sau "ansamblu de texte ([... de exemplu,] o conversație [...] se prezintă ca o interacțiune între două sau mai multe discursuri centrate în jurul unei singure teme și compuse fiecare din mai multe texte, deoarece fiecare replică a schimbului conversațional constituie o unitate comunicațională, și deci un text, în sine)" (Ducrot & Schaeffer, 1996, p. 384); * coroborare text (narativ, descriptiv, expozitiv, instructiv, argumentativ Rovența-Frumușani, 2000, pp. 140-141) condiții de producere a acestuia. Orice "schematizare discursivă" are ca premise intenționalitatea (cf. Sălăvăstru, 2003, p. 381; Dospinescu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pozitive sau negative a participanților la actul comunicativ; (d) sentimentele, reacțiile emoționale transmitere voluntară sau involuntară a manierei de raportare a locutorului la mesaj, la interlocutor, la situația de comunicare, în general. Acestora li se poate adăuga nivelul acțiunilor/reacțiilor comunicaționale (parte a "dialogului neoficial" Collett, 2005, p. 89), reflectare a intenției locutorului de a continua sau nu, la un moment dat, actul comunicativ, de a "preda" cuvântul interlocutorului/unuia dintre interlocutori, de a-și încheia intervenția etc. * * * Dincolo de componenta explicită
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Doina-Mihaela Brăgaru. București: Publica. Roco, M. (2004). Creativitate și inteligență emoțională. Iași: Polirom. Rogers, C. R. (2008). A deveni o persoană: perspectiva unui psihoterapeut. Traducere de Anacaona Mândrilă-Sonetto. București: Editura Trei. Rotaru, I. (2010). Comunicarea virtuală. Impactul noilor tehnologii informaționale și comunicaționale în spațiul educațional contemporan. București: Tritonic Publishing. Rovența-Frumușani, D. (1999). Semiotică, societate, cultură. Iași: Institutul European. Rovența-Frumușani, D. (2000). Argumentarea. Modele și strategii. București: BIC ALL. Rovența-Frumușani, D. (2005). Analiza discursului: ipoteze și ipostaze. București: Tritonic. Rymes, B. (2008). Classroom
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
exemplificării canalelor de comunicare prin gestică, postură etc. (Abric, 2002, p. 15). 6 Pentru schema procesului comunicării și detalierea componentelor acestei scheme, vezi Hobjilă, 2009, pp. 232-235. 7 Vezi, în acest sens, caracteristicile comunicării virtuale, în general (interactivitate, simulare, sistem comunicațional deschis, flexibilitate, fluiditate, stocare nelimitată, necesități de ordin tehnic și informațional etc. Rotaru, 2010, pp. 88-90), calitățile pe care trebuie să le aibă un e-mail, în particular (în condițiile în care "la fel cum strângerea de mână și contactul vizual
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
enunțate, le interpretează și, replicînd, adoptă el poziția de locutor. În condiția de interlocutor, vorbitorul nu poate rămîne la statutul de simplu beneficiar al efortului făcut de locutor, ci, prin manifestarea aceleiași alterități, își adaptează receptarea și înțelegerea la situația comunicațională creată de acesta. Ca atare, din punct de vedere filozofic, limba poate fi privită din trei unghiuri: ca realitate, ca activitate și ca alteritate, dar aceste trei elemente de bază ale esenței ei nu-i epuizează întrega gamă a aspectelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și împrejurările în care a fost utilizat. Fiind forma concretă în care se manifestă limba, discursul este modul de existență al limbii, la nivelul lui producîndu-se toate fenomenele care marchează funcționarea și istoria ei. În măsura în care determinările ce decurg din situația comunicațională (ce și cui se comunică) și din restricțiile normativității (exigențele limbajului și ale normei limbii) sînt depășite, aceasta producîndu-se de obicei prin valorificarea unor posibilități ale sistemului dincolo de prescripțiile normei, discursul devine atipic și poate viza latura exprimării expresive, fără
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este schimbul verbal dintre un subiect vorbitor (un locutor), care produce un enunț destinat unui alt subiect vorbitor, și un interlocutor căruia i se solicită (implicit sau explicit) să asculte și, eventual, să răspundă. Comunicarea este, așadar, intersubiectivă, însă situația comunicațională nu depinde numai de protagoniștii ei, ci și de o serie întreagă de factori externi de natură spațio-temporală și fizică. În linii generale, comunicarea presupune un sistem alcătuit din următoarele elemente: codul, canalul, emițătorul, receptorul, decodorul, recodajul. Pe plan social
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
informal) și organizațional. Accentul este pus pe prezentarea capacităților care trebuie dobândite pentru a asigura eficiența comunicării cu alți oameni și pe modalitățile prin care sunt formate și satisfăcute cerințele cognitive, de atitudine și comportamentale ale celor implicați în interacțiunea comunicațională. Remarcăm, în acest sens, promovarea stilului comunicării interpersonale cooperante, cu virtuțile sale de optimizare a activității umane, cu satisfacțiile psihice și sociale pe care le oferă și, poate, în primul rând, ca modalitate de mediere a conflictelor, care apar inerent
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
și conduite, are consecințe multiple asupra stilurilor de viață și comunicative, nedezvăluite încă de cercetări sistematice. Problema practicii comunicării este abordată într-o modalitate alertă, cu exemplificări incitante. Ea îl ia pe cititor partener direct la construcția schemelor de acțiune comunicațională în situațiile variate în care acestea se poate găsi: vorbitor, ascultător, cititor, participant la întruniri, chemat să redacteze un material sau o scrisoare etc. Întregul demers se întemeiază pe etapele fundamentale și, totodată universale, ale comunicării scrise și verbale, care
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
un rol extrem de semnificativ în relațiile de tip față în față. De-a lungul întregii lucrări sunt prezentate clar, bine ilustrat, obstacolele care se interpun unei comunicări eficiente la orice nivel de complexitate a acesteia. De aceea, în discutarea situațiilor comunicaționale particulare se abordează de fiecare dată și problemele legate de barierele, filtrele și distorsiunile care intervin în calea comunicării și, evident, sunt sugerate căile și modalitățile pentru depășirea acestora. Prin abordarea modernă a tehnicilor de investigație utilizate, cele două capitole
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Putem spune că atunci când comunicăm idei, atitudini și sentimente, de fapt noi dăm un răspuns. Dar răspunsul nostru este bazat pe evaluarea pe care o facem celeilalte persoane, cu alte cuvinte se referă la percepția celuilalt. Reprezintă o abilitate socială comunicațională să observăm aspectele comportamentale ale unei persoane și să le evaluăm cu acuratețe. În acest caz, ideea de feedback, despre care am mai vorbit, include reacțiile la spusele interlocutorului și implicit corecțiile pe care le facem propriei comunicării. Interacțiunea cu
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
nu i se oferă semne de recunoaștere a problemei aduse în discuție, atunci persoana în cauză simte că cel cu care vorbește nu este atent sau interesat în legătură cu problema sa. Arătarea semnelor recunoașterii este parte a comunicării. Constituie o abilitate comunicațională să dăm semnele recunoașterii și aprobării partenerului de dialog. Relația cu alți oameni nu este numai o problemă a conversației și acțiunii într-o manieră socială corectă. Ea înseamnă și folosirea simțămintelor și inteligenței pentru a putea să îi înțelegem
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Exemple: "Te simți trist pentru că cel mai bun prieten al tău s-a mutat în alt oraș?" "Te-ai simțit frustrat atunci când nu ai fost ascultat de șeful tău?" Să fim capabili de empatie față de alții reprezintă o abilitate socială comunicațională importantă. Dar, așa cum am spus, pentru a realiza această empatie trebuie să dăm atenție celorlalte persoane, nevoilor lor și să pătrundem sensul acestor nevoi. Această atenție pe care trebuie să o oferim altora este de fapt ascultarea. Este de-a
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
idei sau probleme despre care dorim să știm mai mult. De asemenea, faptul că dăm atenție oamenilor cu care comunicăm ne oferă posibilitatea să îi facem să vorbească despre ei înșiși și astfel să îi putem cunoaște. Rezultă că, comportamentul comunicațional al ascultării are câteva abilități care ne ajută să: * cunoaștem persoana care vorbește; * contribuim la susținerea convorbirii; * manifestăm semnele aprobării față de alte persoane și de spuselor lor. Așa cum dăm atenție oamenilor care vorbesc cu noi, tot la fel ne străduim
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
o sută de sfaturi în mintea lui. Ascunsă în spatele tuturor acestor sfaturi bune este problema priorităților: Care este lucrul cel mai important asupra căruia să ne concentrăm în procesul comunicării? Ce tipuri de acțiuni vor avea efect pozitiv asupra interacțiunii comunicaționale? Credem că un posibil răspuns la aceste interogații îl putem avea în stilul comunicării cooperante. Mare parte din informația cuprinsă în această metodă de comunicare este cunoscută de decenii, dar asta nu înseamnă că oricine este capabil să beneficieze de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
un sfârșit în care toți participanții să fie satisfăcuți, mai fericiți. Să facem astfel ca discuțiile noastre, confruntarea cu alții, negocierile, noi înșine să nu mai fim pierduți doar în curgerea implacabilă a interacțiunii în contextul lumii înconjurătoare. Comportamentul nostru comunicațional trebuie să fie centrat pe îndeplinirea așteptărilor fiecăruia dintre participanți la conversație. Ultimul motiv se referă la faptul că învățarea de abilități noi, mai cooperante în comunicare, cere efort, deoarece noi suntem înconjurați de o mulțime de exemple rele, care
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
factori de decizie și de rezolvare a problemelor din grup. Sub aspectul relațiilor interpersonale, expresii precum "ai făcut bine" sau "asta-i o idee bună" reprezintă o răsplată pentru membrul grupului, dar și un ajutor pentru grup. Reprezintă o abilitate comunicațională să oferim membrilor grupului prețuire pentru ideile și acțiunile lor. Cercetările în domeniu au subliniat că atunci când emisiunile de știri prezintă întâlnirile politice sau de afaceri care au loc la nivel înalt, atât cu latura serioasă a desfășurării lor, cât
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
cineva va spune o glumă, grupul se va relaxa, ceea ce îi ajută pe membri lui în activitatea pe care o desfășoară. Este evident că prea multe glume pot deveni disfuncționale, dar oricum, o atmosferă destinsă este binevenită. Reprezintă o abilitate comunicațională să putem destinde atmosfera grupului fără să creăm o stare de dezordine. Un tip de comportament care funcționează la nivel personal și, tot atât de bine, la nivelul îndeplinirii unei sarcini practice, este acela care arată acordul față de activitatea grupului. Dacă un
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
cât și pentru cele informale. Pentru a rezolva astfel de sarcini, este necesar ca membri grupului să facă sugestii ori să ofere informații: Putem să facem fie acest lucru fie celălalt" sau "De ce să nu mergem acolo?" Este o abilitate comunicațională să putem oferi informații și idei grupului din care facem parte. Un bun membru al grupului este conștient că grupurile sunt prin definiție cooperante. Astfel, comunicarea ce încurajează această cooperare trebuie să fie promovată. În tipurile felurite de discuții știm
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
de un comportament nonverbal potrivit facilitează implicarea celorlalți membri ai grupului și, în același timp, îi pot face pe aceștia să se simtă valoroși. Putem folosi expresii precum "Ce părere ai?" sau "Ce crezi despre planul propus?". Constituie o abilitate comunicațională să putem face pe oameni să-și spună părerea în cadrul grupului și să se implice în activitatea lui. De multe ori, liderii grupului sunt identificați ca oameni cu opinii valoroase. Ei sunt cei care sunt întrebați adesea de ceilalți membri
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]