41,330 matches
-
cu seninătate ,cuvîntări în numele breslei pe care o renegase", cum mai poate oferi mai departe ,lecții de asimilare a mecanismelor gîndirii"? Plîngîndu-se de inutilitatea efortului de acest tip, proclamîndu-și aversiunea față de maeștrii gîndirii, cum își mai poate aroga, în bună conștiință, un rol reprezentativ? Există o severă incongruență între cele două ipostaze ale lui Gabriel Liiceanu, pe de o parte gînditorul care se erijează în reprezentant al unei noi generații filosofice, succesor legitim al lui Noica, pe de alta nihilistul, negatorul
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
social, care nu înseamnă un glotosocietarism, își va desemna predictibilitatea, și în consecință echilibrul între Ťa fiť și Ťa aveať". O splendidă mostră de raționalism(?) care nu poate fi întrecută decât de micul fragment de antropologie metafizică datorat aceluiași gânditor (?): "Conștiința ne este de fiecare dată rodul posteriorului, iar în fond profunzimea personalității fiecăruia, la un moment dat, se desprinde exogen-selectiv de bunul personal, devenind un fel de stare a ansamblului socio-patrimonial". Adânci vorbe, strașnic filosof. Mai teluric de felul său
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
ști la Brno<footnote Pazdirvkuv hudebniy slovnik naucny (Dicționarul enciclopedic muzical ceh), Brno,1933, p. 106; footnote> . Varianta în limba franceză a studiului consacrat Arhivei considera manifestarea sentimentului național român - „toute manifestation du sentiment musical roumain” - ca o deșteptare a conștiinței naționale - „comme un éveil de la conscience nationale”<footnote Breazul, G(eorge) - Archive des Phonogrammes Roumains, București, (1932), p. 1. footnote> . În 1934 George Breazul va participa alături de Victor Ion Popa la revigorarea Vicleimului, tratat ca fenomen viu, înțeles ca „joc
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
și mai ales a proiectelor neterminate ce-și așteaptă continuarea, finisarea și ieșirea la public. Aceste valori ridică noi și noi probleme, dar ajută la aprofundarea celor cunoscute și la proiectarea cât mai corectă a scrisului lui George Breazul în conștiința posterității. Rezumând activitatea profesorului, Emanoil Bucuța scria în urmă cu șapte decenii despre comemorat: „L-am văzut pe Georgescu - Breazul în tot felul de înfățișări: profesor de muzică foarte apropiat de clasă, inspector de învățământ muzical, colindând țara ca să facă
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
trece mulți ani pînă va ajunge la punctuațiune". Între o punctuație care să urmeze ritmul și pauzele vorbirii și una care să marcheze raporturile sintactice, autorul crede că românii ar trebui să construiască sistemul "mai potrivit cu temperamentul vorbirii noastre" (221). Conștiința oscilației între două modele de punctuație (romanic și germanic) se manifestă pînă mai tîrziu. Într-un îndreptar din 1933 - Gh. I. Chelaru (profesor) și Crizante Popescu (institutor), Semne de punctuațiune și semne ortografice în scrierea românească. Studiu comparativ și aprofundat
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
tandrețe, și-au redescoperit acum vocația punitivă și funcțiile destructive. De multe ori, artistul însuși, în ipostaza autoportretului vag, se plaseză explicit sub acțiunea agresivă a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile vremurilor au acționat asupra conștiinței lui Florin Mitroi ca semnal cert al unei agresiuni ontice, ca sursă a unui rău profund care trebuie, în același timp, identificat, sancționat și mîntuit.
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
menținerea la putere a unui regim inuman și criminal, din prima până în ultima secundă a existenței sale. Ei știu în ce fel pot fi întrebuințate contra lor dosarele crimelor comise împotriva oamenilor nevinovați. Ei știu cu câtă sălbăticie au violat conștiințe și au pervertit minți. "Patriotismul" lor era un derivat al luptei de clasă și al unui naționalism primitiv, extrem de benefic, însă, pentru ei și familiile lor. Agitând măciuca pericolului revizionist maghiar și a imperialismului sovietic, beneficiau de carte-blanche-ul apărătorului națiunii
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
celelalte, ale eroilor de la Troia care, găsindu-și moartea, își confirmaseră calitatea eroică. Dar căutarea celui ce se numea Ulise este doar un pretext, recunoscut ca atare de Telemah. Demersul Penelopei se adîncește tot mai mult în straturile profunde ale conștiinței eroului, pentru a descoperi o complexă motivație interioară și a descifra astfel semnificațiile celei de a doua aventuri odiseice. Începe prin a menționa o problemă de identitate: odată revenit în Itaca, Odiseu nu se mai recunoaște în legendele duse și
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
într-un coșmar reactualizat prin intermediul dialogului cu un sinistru interlocutor - capul însîngerat al lui Medes -, care este în fond dialogul interior al unui protagonist dedublat. Recurgînd la dialogism, autorul conferă aventurii odiseice recontextualizate semnificația unei coborîri a eroului în propria conștiință, unde se află adevăratul infern: infernul memoriei. Declanșarea acesteia îi permite lui Odiseu să recupereze ceea ce dorise să uite: răul săvîrșit și tot ceea ce ,nu se potrivea cu imaginea lui strălucitoare de erou". Eroul reușește să conștientizeze suferința provocată celorlalți
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
o noutate pentru cei mai mulți dintre scriitori, fie ei din Capitală, unde mizele culturale sunt diverse și cu adevărat pline de tot felul de VIP-uri, fie, mai ales, din Provincie. Dacă până în decembrie 1989 "cunoașterea" scriitorului intra, de regulă, în conștiința cititorului promovată într-un program ideologic bine coordonat și cu scop precis, selecția scriitorilor care meritau să fie scoși în public fiind bine supravegheată, iar aceștia devenind după câteva întîlniri sau ieșiri în peisaj atracții sau legende ale vremii, după
Scriitorii, între anatemî și vip by Gelu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/10086_a_11411]
-
face cu o analiză extrem de subtilă a puterii. Toate cele trei personaje (principale din nr. 1&2, cu mențiunea că primele două se mișcă ilicit în două medii) sînt subiecți produși de putere, dar și supuși ei, și trăiesc cu conștiința unei monitorizări neîncetate. Xxx Monitorizarea în cauză este cea care determină o mereu reluată negociere a comportamentelor, de aici anonimitatea puterii (hm, din nou Foucault, dar ce să-i faci) - bizar, pentru că Bostonul e urbano-aglomerat, iar mediul din nr. 2
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
în regimul totalitar, de la care nu s-a abdicat încă. Elocvența politică presupune obligația de a cunoaște și respecta legile, ceea ce s-ar constitui în ethosul vorbitorului; alegerea cuvântului expresiv și civilizat, adică logosul potrivit și pasiunea ce decurge din conștiința justeții tezelor apărate cu pathos în discurs. Sunt acestea cele trei condiționări clasice ale succesului oratoriei, indiferent de domeniul servit de ea. Cărțile recente care pot fi recomandate instruirii celor care vor să refacă demnitatea pierdută a parlamentarului, să devină
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
să punem în discuție excelența unei specialități care, printre altele, face atât de atractivă cariera de politician? Ne împiedică meschine interese de a nu ne lăsa jecmăniți? Atât de egoiști am ajuns, în acest veac de crasă materialitate? Ne apasă conștiința morala comună? Dar câte ultragii n-a suferit această cucoană fanată căreia îi ia vântul voaleta? Oare cum e mai bine? Sărac și bolnav, în grija statului depășit de sarcini și care mai presus de orice vrea să fie lăsat
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
să însemne modernism minus temperaturile arderii deziderative sau/și coercitive sau, altfel spus, modernismul minus ansamblul însoțitor al metanarațiunilor<footnote Prin metanarațiuni, în sensul lor originar, înțelegem discursurile sau definițiile cu caracter totalizator și aplicabilitate universală care sunt implementate în conștiința colectivă pentru a servi drept explicație și “justificare” a orientării înspre un obiectiv ideal. Astfel, calitatea de metanarațiune sau metadiscurs o dețin idei precum (a) credință iluminista în verosimilitatea de a dobândi bunăstarea materială și libertatea individuală/colectivă prin respectarea
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
o resusciteze în termenii concepției originare. Astfel, postmodernitate ar putea însemna proiectul modernist al lui Habermas<footnote Jürgen Habermas, Modernity - An Incomplete Project, în: Hal Foster (editor), The Anti-aesthetic: Essays on postmodern culture, Bay Press, 1983, pp. 3-15. footnote>, minus conștiința colectivă (deja în faza de) post-mutație, minus posibilitatea de re-lipire a fragmentelori, minus disponibilitatea, dar și capacitatea de a o face. Fragmentul reprezintă unitatea primară, indivizibila a conștiinței postmoderne. Fragmentul devine, el însuși, un întreg în sine, definiția întregului în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Anti-aesthetic: Essays on postmodern culture, Bay Press, 1983, pp. 3-15. footnote>, minus conștiința colectivă (deja în faza de) post-mutație, minus posibilitatea de re-lipire a fragmentelori, minus disponibilitatea, dar și capacitatea de a o face. Fragmentul reprezintă unitatea primară, indivizibila a conștiinței postmoderne. Fragmentul devine, el însuși, un întreg în sine, definiția întregului în termeni moderniști nemaifiind nici practică și nici practicabila în nouă ordine a lumii, în noile stări de conștiință colectivă, precum și în noua stare a gândirii muzicale. Situația se
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de a o face. Fragmentul reprezintă unitatea primară, indivizibila a conștiinței postmoderne. Fragmentul devine, el însuși, un întreg în sine, definiția întregului în termeni moderniști nemaifiind nici practică și nici practicabila în nouă ordine a lumii, în noile stări de conștiință colectivă, precum și în noua stare a gândirii muzicale. Situația se prezintă drept una comică, dar și absurdă în egală măsură, deoarece ne-o putem imagina desfășurându-se la o creșa, pe Habermas, educatorul, stând în fața unei grămezi de cioburi ale
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
oglindi mai degrabă apetenta ludica, precum și improvizatorica a unor ignoranți pentru care starea fragmentată, dar și fragmentul în sine, reprezintă realitatea primară, deci una normală, iar istoria obiectelor întregi este pentru ei doar o foarte tristă și anacronica poveste despre conștiința nefericită și rătăcirea inexplicabil de înflăcărata a predecesorilor (moderniști-avangardiști). Ne putem întreba în mod logic, daca valorile modernității ar fi putut fi moștenite altfel decât într-o formă distorsionată, adică fragmentată. Iar răspunsul ar putea fi unul negativ, dacă prin
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ar referi la ideea că recurgând la pastișa și reciclând, practic, totalitatea istoriei stilistice a muzicii, artiștii postmoderni nu o fac sub presiunea unui sentiment de nostalgie<footnote Această calitate non-nostalgică reprezintă și ea, ca și multe alte stări ale conștiinței și sensibilității postmoerne, un efect tardiv al unei cauze anterioare, mai precis, un "recul" față de o autentică tradiție, o a treia, a nostalgiei în muzică europeană. Anume prin practicarea intensă a acestei atitudini au fost elaborate mijloacele și tehnicile de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
pe care il întreprinde John Rea atunci când încearcă o resemnificare a istoriei muzicii filtrând-o prin grila de lectură a binomului modern-postmodern: "După epoca lui Wagner, toți compozitorii moderniști, precum și cei postmoderniști mizează pe un «timp istoric », deoarece istoria și conștiința istorică servesc ambele categorii de artiști. În fapt, miza este anume această și nu altă! În această perspectivă Brahms este postmodern, în timp ce Wagner este modern. Brahms pariază pe trecutul istoriei și compune, în consecință, simfonii, aceasta însemnând că scrie pentru
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Gheorghe Grigurcu Vasile Gogea e, indiscutabil, una din cele mai frumoase conștiințe civice pe care le avem la ora de față. Intelectual rasat, n-a șovăit a-i îndemna la revoltă anticomunistă pe muncitorii brașoveni, faptă pentru care s-a văzut schingiuit de băieții cu ochi albaștri, și, în confruntarea cu atît
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
poate spune prea mult despre decăderea sau propășirea ei. Lucrul pare paradoxal, întrucît religia este un indubitabil factor de coeziune înlăuntrul unei seminții. Iar lucrul acesta e de două ori mai valabil în cazul unei minorități etnice, și asta deoarece conștiința handicapului numeric pe care membrii minorității îl au în raport cu majoritatea le provoacă, ca reacție instinctuală de apărare, sporirea sentimentului religios. Așa se face că religia unei minorități devine unul din principiile ei de supraviețuire, iar biserica devine simbolul concret al
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
al sârbilor pe Marele Despot Ștefan al II-lea, pentru ca, doi ani mai târziu, fratele său să obțină de la curtea de la Niceea nu numai hirotonisirea ca primul arhiepiscop al Serbiei, dar și autonomia ortodoxiei sârbe față de Patrirarhia de la Constantinopole. Simbolul conștiinței naționale Călătoriile Sfântului Sava continuă și după instalarea sa în scaunul arhiepiscopal. Pașii îl îndreaptă la început spre Palestina, unde se închină Sfântului Mormânt. Misiunea sa nu se oprește aici. Pretutindeni, Sfântul Sava cumpără moaște, veșminte și obiecte liturgice, spre
Agenda2004-4-04-a () [Corola-journal/Journalistic/281970_a_283299]
-
altar al cultului morții în numele vieții, moartea ca o pre- condiție a învierii. O Golgotă sacră, cu nimic comparabilă pentru restul europenilor. Într-adevăr, este destul de greu de înțeles pentru cineva din afara etniei importanța pe care o are Kosovo în conștiința națiunii sârbe. O însemnătate egalată doar de cea a patronului spiritual al acesteia din urmă. În special după Kosovopolje, Sfântul Sava rămâne singurul sprijin moral, singura mângâiere a unor oameni înfrânți, dar niciodată supuși. Faptul este repede conștientizat și de
Agenda2004-4-04-a () [Corola-journal/Journalistic/281970_a_283299]
-
de cea a patronului spiritual al acesteia din urmă. În special după Kosovopolje, Sfântul Sava rămâne singurul sprijin moral, singura mângâiere a unor oameni înfrânți, dar niciodată supuși. Faptul este repede conștientizat și de ocupanți, temători față de ceea ce devine simbolul conștiinței religioase și naționale a unui întreg popor. Drept urmare, în Vinerea Mare a anului 1594, mănăstirea de la Milesevo, ce adăpostea mormântul celui sanctificat, este jefuită de ostașii turci, moaștele sunt ridicate și arse la Belgrad, pe colina Vracear, în ziua de 27
Agenda2004-4-04-a () [Corola-journal/Journalistic/281970_a_283299]