3,524 matches
-
acordului majoritar al aderenților, crearea noului partid este dificilă. Războiul din Golf a radicalizat pozițiile stîngii. În parlament, PCI votează în mod dispersat asupra acestei chestiuni. Vrînd să evite plecarea a 30% dintre membri, Occhetto este obligat să facă niște concesii aripii de stînga, și acestea în detrimentul imaginii novatoare pe care dorise să o dea în timpul celui de al doilea semestru al anului 1990. Partidul stîngii democratice (PDS) se naște deci dintr-o oarecare confuzie, așa cum dovedește alegerea agitată a lui
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
-se așa-numitul internaționalism independent . Conform acestui internaționalism independent, americanii declarau că nu se vor amesteca în domeniul politicii europene decât la nivelul economic, acela al afacerilor pe care mulți oameni politici americani le aveau în Europa. Aceasta era o concesie acordată Statelor Unite ale Americii, care primeau și dreptul de a convoca prima Adunare Generală și ședința Consiliului Ligii Națiunilor. În plus, americanii refuzau să recunoască deciziile forului de la Geneva privind reducerea armamentelor și controlul acestora mai ales după înfrângerea democraților în alegerile
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
de a-i potoli patimile și urile din țară”propunerea Epureanu, ca și cum de asta-i ardea lumii în 1876. Erou la 1876 oameni care, din dorința de a nu jigni interesele puterilor, ar fi fost în stare să facă și concesii Turciei slăbite, a cărei menținere părea problematică pentru unii și a cărei ruină părea sigură pentru cei mai mulți. Kogălniceanu nu putea fi dintre aceștia; era prin studiile sale din tinerețe, partizan al unei acțiuni alături de creștini, și nu înțelegea, deci să
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
guvern condus de M.C. Epureanu depășea în domeniul politici externe limitele guvernelor conservatoare anterioare, scria Dan Berindei în articolul, Mihail Kogălniceanu și problemele politicii externe românești. În situația existentă Mihail Kogălniceanu a încercat să obțină de la Imperiul Otoman, în schimbul neutralității, concesii care trebuiau să ducă în ansamblu, la recunoașterea neatârnării României. O lună mai târziu când a constatat că Poarta, cât și celelalte puteri nu erau dispuse să satisfacă dorințele exprimate în memoriul său din 15 iunie, Mihail Kogălniceanu a adoptat
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
la mișcarea de primenire a literaturii române. Articolele sale polemice împotriva dicționarului Academiei devin veritabile studii de filologie prin observațiile și îndreptările aduse. În jurul reformei ortografice se conturează o altă polemică a scriitorului, care opta pentru ortografia fonetică, făcând puține concesii etimologicului. Probabil cea mai puțin cunoscută latură a activității sale este cea a gânditorului social și felului cum înțelege rolul intelectualului în politică. Densusianu a fost în această privință un romantic crezând că va reuși să izbândească în lupta sa
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
a stoicului, analitică și aproape științifică, a celui ce a avut puterea să nu se lase covârșit de traumele lagărului de exterminare, într-atât încât să ignore valorile vieții cotidiene și ale libertății, cu partea lor de clar-obscur, negociere și concesii reciproce. Romanul cu o sută de voci Claudio Magris (n. Trieste, 1939) a dat poate cea mai succintă și sugestivă definiție a Europei: "Europa este demnitatea individului aflată în opoziție față de orice totalitarism". Cunoscutului scriitor și germanist italian (a predat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
funcționari gras plătiți în sistemul birocratic al Uniunii Europene") primise vizita unui misterios reprezentant al Islamului. La puțin timp după aceasta întrevedere, papa va muri în condiții suspecte, evident romanești, de unde și alegațiile numeroase în jurul acestei morți: deși făcuse câteva concesii cvasi inevitabile, i se ceruse (șantaj? Promisiuni nerespectate?) ceva echivalent cu dispariția creștinismului: negarea divinității și Învierii Fiului lui Dumnezeu, deci implicit abolirea Sfintei Treimi. Îi urmează pe Sfântul Scaun Pius XIII, ultimul papă (conform profeției Sf. Malachie), aflat sub
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de a-i potoli patimile și urile din țară”propunerea Epureanu, ca și cum de asta-i ardea lumii în 1876. Erou la 1876 oameni care, din dorința de a nu jigni interesele puterilor, ar fi fost în stare să facă și concesii Turciei slăbite, a cărei menținere părea problematică pentru unii și a cărei ruină părea sigură pentru cei mai mulți. Kogălniceanu nu putea fi dintre aceștia; era prin studiile sale din tinerețe, partizan al unei acțiuni alături de creștini, și nu înțelegea, deci să
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
guvern condus de M.C. Epureanu depășea în domeniul politici externe limitele guvernelor conservatoare anterioare, scria Dan Berindei în articolul, Mihail Kogălniceanu și problemele politicii externe românești. În situația existentă Mihail Kogălniceanu a încercat să obțină de la Imperiul Otoman, în schimbul neutralității, concesii care trebuiau să ducă în ansamblu, la recunoașterea neatârnării României. O lună mai târziu când a constatat că Poarta, cât și celelalte puteri nu erau dispuse să satisfacă dorințele exprimate în memoriul său din 15 iunie, Mihail Kogălniceanu a adoptat
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
care declarase într-un spirit strict weiningerian că lui nimic nu i se pare acceptabil în viață în afara producerii unei mari opere sau a delectării cu cele pe care le datorăm celor mai geniale minți ale omenirii. Wittgenstein respingea orice concesie care ar fi putut să aducă atingere acelui ideal de perfecțiune creatoare ale cărui ingrediente principale erau claritatea cristalină și simplitatea austeră. Cercetarea fundamentelor logicii îi apărea drept un domeniu de supremă puritate, comparabil, din acest punct de vedere, cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
rămâne fără consecințe. El se plângea că trebuie să cheltuiască timp și resurse pentru a face bani în dauna muncii neplătite „pe care o simt cu adevărat mai importantă“25. Wittgenstein nu era omul care să aibă înțelegere pentru asemenea concesii. La toate acestea se adăuga anticreștinismul militant al lui Russell, care l-a iritat pe Wittgenstein, în primul rând drept simptom al unei aroganțe intelectuale ce îi era nesuferită. În discuțiile lor furtunoase de la Innsbruck, Wittgenstein l-a asigurat în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acceptă, prin intermediul căreia își poate satisface interesele, în fond interesele corporative ale ordinului sau stării cărora le aparține. În concluzie, ne asociem opiniei de certă actualitate a lui Gh. I. Brătianu 19, care considera că se poate face, totuși, o concesie concepției parlamentariste: "Originile și temeiurile adunărilor care reprezintă Stările corporative, pot fi cu totul deosebite de acele ale parlamentelor regimului democratic, ele află totuși o latură comună cu ele, în împrejurările ce le dau prilejul să-și manifeste voința și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
De la acordarea libertăților orașelor la cele ale servilor, la Cartele de libertăți acordate ansamblului stărilor unei țări, de la libertățile acordate unei fundații religioase la privilegiile consimțite de o casă princiară, o mișcare neîntreruptă mai mult sau mai puțin dezvoltată de concesii mai mult sau mai puțin consimțite, a "țesut" de la jumătatea secolului al XII-lea până la finele celui de-al XIII-lea în viața socială o rețea complicată de convenții, Carte și privilegii, delimitând drepturile și libertățile fiecărei părți contractante, fixând
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se va accentua. Când orașele sau stările unei țări se simțeau mai puternice, impuneau prin forță respectul libertăților lor, tinzând ulterior să obțină sancțiunea unei autorități superioare, împărat sau rege; dacă erau mai puțin sigure de ele, cereau și obțineau concesii; fiind bogate cazul mânăstirilor și breslelor de comercianți -, își cumpărau privilegiile. Orașul finanța războaiele prin felurite taxe percepute de la ei de către suverani. De multe ori principii cereau împrumuturi pe care nu erau capabili să le restituie. Desfășurată la scara unei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
statutul lor și au devenit către anul 1350 principalele stări ale orașului. Aproximativ în aceeași perioadă principii teritoriali, datorită ambiției și politicii lor, au provocat ne-mulțumirile micii nobilimi, care s-a reunit în Ligi și le-au cerut noi concesii. În sfârșit, aceeași tendință a principilor teritoriali și a republicilor urbane de a trata clericii care locuiau pe teritoriul lor ca supuși care le aparțin, i-a determinat pe reprezentanții Bisericii să-și apere în comun privilegiile de stare. Dacă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
96. Prin drepturile publice cu care erau învestite adunările, prin intermediul cărora se limita puterea monarhică, absolutismul și arbitrariul suveranului, stările se situau oarecum lângă monarh și tratând cu el de pe poziții aproape egale. Monarhul era obligat de împrejurări să admită concesii, de nevoi dictate la început de necesitatea împărțirii justiției, apoi de ridicarea impozitelor extraordinare și chiar de actul electiv (Modus eligendi regis). Aspectul constituțional oferă de acum suportul juridic al îngrădirii puterii suveranului și al menținerii echilibrului celor două forțe
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a dezbaterilor, în prezența regelui. Spre deosebire de alte state, în care deputații au avut o perioadă mai îndelungată de timp puteri limitate, în regatele spaniole electorii autorizau deputatul să trateze, să își dea consimțământul și să facă, dacă era necesar, chiar concesii, sub garanția acceptării și ratificării întregii activități a deputatului. Carol I (1516-1556) a reușit să reducă activitatea Cortèsului și a reprezentanților stărilor reuniți în adunări, reglementând și micșorând puterea acestora, în primul rând a orașelor, prin "Carta de procuracion o
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
control asupra regalității, idee ce va fi reluată în 1355191. Datorită opoziției crescânde a stărilor privilegiate, Filip al IV-lea cel Frumos a fost nevoit să înceteze ridicarea subsidiilor, iar Ludovic al X-lea (1314-1316) va fi obligat la numeroase concesii, concretizate în Carte provinciale. Dintre acestea a rămas celebră Carta Normanzilor (din anul 1315, reconfirmată ulterior în anii 1458, 1462, 1579), precum și cele din Champagne, Auvergne și Languedoc 192. Deși ele conțin concesii prudente, simple "amintiri ale principiilor cutumiare și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-lea (1314-1316) va fi obligat la numeroase concesii, concretizate în Carte provinciale. Dintre acestea a rămas celebră Carta Normanzilor (din anul 1315, reconfirmată ulterior în anii 1458, 1462, 1579), precum și cele din Champagne, Auvergne și Languedoc 192. Deși ele conțin concesii prudente, simple "amintiri ale principiilor cutumiare și promisiuni obișnuite de amendament"193, limitările în domeniul impozitelor sunt precise. Ludovic al X-lea ar fi recunoscut chiar, că "nu poate impune, nici ridica impozitelor în Franța asupra poporului, decât în caz
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și prelați la biserica Sf. Pavel din Londra, cerându-le să jure că vor lupta pentru obținerea libertăților, enunțate într-o Cartă al cărei text le-a și fost prezentat: Charta necunoscută a libertăților engleze. Ea conține o serie de concesii impuse mai înainte regelui și pe care acesta a refuzat să le mențină. Textul începe prin reproducerea Chartei lui Henric I: libertatea Bisericii, menținerea drepturilor în materie judiciară, păstrarea domeniilor, serviciul militar datorat regelui etc. într-un total de 12
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
datorat regelui etc. într-un total de 12 articole. Dispozițiile Cartei vor fi reluate și dezvoltate în Petiția baronilor din 1215, ambele constituind baza revendicărilor din Magna Charta. Din conținutul textelor se poate sesiza că nu este vorba de noi concesii, ci de o restituire a libertăților anterioare. După sancționarea Chartei conflictul regelui cu stările privilegiate va fi amânat pentru doi ani. Întrucât înfrângerile de la Roche-au-Maine (2 iulie 1214) și Bouvines, la care s-a adăugat intenția regelui de a stabili
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
28 martie 1259 Simon de Montfort va obține o Ordonanță a Consiliului celor 15, prin care baronii se angajau să se supună regimului comun al judecătorilor regali, iar în luna octombrie a aceluiași an va impune Prevederile de la Westminster 224. Concesiile, favorabile stărilor mijlocii, au împărțit baronii în două tabere: unii, fideli regelui, ceilalți lui Simon de Montfort. Consecința a fost izbucnirea "războiului baronilor". Întors din Franța, unde a stat între 14 noiembrie 1259 și 23 aprilie 1260, încheind și pacea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în Parlament cu reprezentanții stărilor privilegiate. Dar conflictul său cu arhiepiscopul John Stratford de Canterbury, susținut de Parlament, va inaugura o nouă mișcare de opoziție a stărilor. Deși pentru puțin timp, Parlamentul își va asigura preponderența în guvernare. Constrâns la concesii numeroase, regele va reveni asupra acestora și, la 1 octombrie 1341 va retrage Statutul consimțit, ca aducând atingere prerogativelor și dreptului său regal intangibil în materie judecătorească. Profitând de slăbiciunile Parlamentului, Eduard al III-lea a suspendat adunările acestuia pe
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
s-a organizat și în Aragon. Spre deosebire de alte state europene, în ale căror adunări deputații veneau cu puteri limitate, în Regatele spaniole electorii autorizau deputatul lor "să se prezinte, să participe, să trateze, să-și dea consimțământul și să accepte concesii ... cu puteri absolute și, în particular, să numească înlocuitorii pentru a fi reprezentat și promiteau să accepte și să ratifice tot ce ar face deputatul"279. Datorită acestor puteri, discuțiile în Cortès erau mai temperate, iar opoziția se exprima cu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cu orașele și profitând de disensiunile create în sânul stărilor privilegiate, regele Pedro al IV-lea (1336-1387) va înfrânge marea nobilime rebelă (1384) și îi va retrage privilegiile, consolidând temporar autoritatea centrală. Anularea Privilegiului Uniunii a ridicat însă nobilimii doar concesiile noi pe care le sancționase, vechile drepturi ale nobilimii și orașelor, reglementate prin legile generale ale regatului rămânând intacte. În Castilia forța socială, politică și militară a marii nobilimi a zădărnicit eforturile regelui Alfons al X-lea (1252-1284) de a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]