6,839 matches
-
s-a mai întâmplat vreodată/ așteptăm să vină Godot// suntem cu toții/ clonele lui Vladimir și Estragon// nu suntem siguri că va veni așteptatul / cum nici Beckett nu era// așteptăm cu stoicism/ cu obstinație cu înverșunare/ duse până în buza absurdului...”) îmbină confesiunea demistificantă cu un fel de ceremonie a alienării glisând pe simboluri semnificative. Cina cea de toamnă atrage atenția asupra unui poet credibil care mizează pe discreție
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
ia prea în serios. De aceea nu l-a iubit niciodată. Nu cariera a atras-o, ci posibilitatea unor întâlniri neprevăzute și minunate. Un copil la Auschwitz Sub acest titlu, „Le Point” din 14 iunie publică ample fragmente dintr-o confesiune excepțională, aparută între timp în broșură. E vorba de prima confesiune referitoare la Auschwitz aparținând unui deținut copil. Karol Pila, un evreu polonez, avea 12 ani când a ajuns la Auschwitz, în ianuarie 1944. Toată familia îi fusese ucisă. Copilul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
Nu cariera a atras-o, ci posibilitatea unor întâlniri neprevăzute și minunate. Un copil la Auschwitz Sub acest titlu, „Le Point” din 14 iunie publică ample fragmente dintr-o confesiune excepțională, aparută între timp în broșură. E vorba de prima confesiune referitoare la Auschwitz aparținând unui deținut copil. Karol Pila, un evreu polonez, avea 12 ani când a ajuns la Auschwitz, în ianuarie 1944. Toată familia îi fusese ucisă. Copilul urma să fie ucis, la rândul lui, ca inapt de muncă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
încă din adolescen- ță, orice scriitor trebuie, un timp, să se izoleze, să citească enorm, să-și cunoască colegii de generație, să-i citească și, finalmente, pagina scrisă e cea care decide. Epistolele acestea, încă necunoscute, se constituie în tulburătoare confesiuni asupra genezei operei literare, asupra inspirației și efortului chinuitor de a crea imagini și universuri insolite. Mărturisirile Anei Blandiana surprind printr-o dezarmantă sinceritate, printr- o luciditate greu de acceptat la o așa de tânără scriitoare, care începuse să se
Întregiri la biografia poetei Ana Blandiana by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4822_a_6147]
-
studii strălucite, și tot aici se va naște unica lor fiică, Fortuna Ioana Crainic (1921-1983). Epistolele ce se publică aici, întâia oară, evocă secvențe fulgurante dintr-o existență nu tocmai propice creației, studiului și meditației. Ele sunt, de fapt, niște confesiuni tulburătoare privind destinul unei familii care va cunoaște toate avatarurile unei societăți încă neașezate. * Viena, 2 mai 1922 Liți dragă, Slavă Domnului! Abia azi primii scrisoarea ta, scrisoarea voastră. Duminică și ieri a trebuit să rabd cu regretul că n-
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
Paul Cernat Tibor Hergyan, Confesiunea în romanul românesc interbelic, Editura Tracus Arte, București, 2012, 208 pag. Un debut editorial remarcabil, dar rămas, pînă acum, ca și neremarcat de comentatori - inclusiv de mine! - este volumul lui Hergyan Tibor despre emergența confesiunii în romanul românesc interbelic. Profesor
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
Paul Cernat Tibor Hergyan, Confesiunea în romanul românesc interbelic, Editura Tracus Arte, București, 2012, 208 pag. Un debut editorial remarcabil, dar rămas, pînă acum, ca și neremarcat de comentatori - inclusiv de mine! - este volumul lui Hergyan Tibor despre emergența confesiunii în romanul românesc interbelic. Profesor de literatură română la Universitatea din Budapesta și, mai nou, doctor în Litere la Universitatea din Cluj, sub coordonarea lui Ion Pop, autorul e o prezență discretă (deși constantă) în presa culturală din Transilvania. Discreția
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
veche, în cel mai elevat sens al cuvîntului. De fapt, avem de-a face cu o carte de critică literară, aflată în cea mai bună tradiție a criticii noastre postbelice. Nu e în primul rînd o carte de poetică a confesiunii, deși se vrea a fi și asta. Problema abordată nu e deloc lipsită de dificultăți conceptuale, dacă ne gîndim doar la raporturile în care se află confesiunea cu noțiuni disputate ca obiectivitatea și subiectivitatea narativă, psihologismul și introspecția, autenticismul „experiențialist
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
criticii noastre postbelice. Nu e în primul rînd o carte de poetică a confesiunii, deși se vrea a fi și asta. Problema abordată nu e deloc lipsită de dificultăți conceptuale, dacă ne gîndim doar la raporturile în care se află confesiunea cu noțiuni disputate ca obiectivitatea și subiectivitatea narativă, psihologismul și introspecția, autenticismul „experiențialist” sau ionicul thibaudetiano-manolescian. Studiul lui Hergyan le subsumează, diferențiat, caracterului confesiv comun, întemeindu-se pe cîteva observații de ansamblu, convingător sintetizate întrun capitol final cu conotații de
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
introspecția, autenticismul „experiențialist” sau ionicul thibaudetiano-manolescian. Studiul lui Hergyan le subsumează, diferențiat, caracterului confesiv comun, întemeindu-se pe cîteva observații de ansamblu, convingător sintetizate întrun capitol final cu conotații de manifest (Încheiere: dreptul la individual): dacă există o poetică a confesiunii în textele romancierilor noștri din anii ’20-’30, ea trebuie căutată mai ales în și extrasă mai ales din practica scrisului lor literar, nu din poeticile lor explicite, care - la Camil, Eliade, Holban sau Ibrăileanu - sînt mai curînd pledoarii pro-domo
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
ale gîndirii din interiorul textelor și contextelor. În al doilea rînd - Hergyan dixit - e de subliniat că romancierii noștri interbelici tind să-și perceapă literatura subiectivă ca formă de viață, de experiență, existențialul primînd, de fiecare dată, asupra retoricului: „Urmărind confesiunile autorilor și naratorilor, am constatat că înnoirea romanului românesc prin introducerea și răspîndirea discursului confesiv este mai puțin motivată estetic și mai mult existențial. La toți prozatorii romancieri se observă mai degrabă o năzuință de a construi prin instrumentele ficțiunii
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
distincția autor-narator. Ar fi, desigur, multe de adăugat despre schimbarea de accent dinspre literatura-ca-formă-de-viață (implicînd disimularea pudică a tehnicii) și literatura-ca-experiență-de-atelier (implicînd exhibarea ei ostentativă), dar să trecem. Un lucru e cert: spre deosebire de termeni precum analiză, autenticitate, experiență sau psihologism, confesiunea ca operator conceptual implică, în același timp, o dimensiune existențială, și una discursivă, de retorică a (auto)ficțiunii, fiind mai aproape, ca eficiență explicativă, de ionicul înțeles ca forma mentis stilistică a individualismului modern; desigur, genul confesiv în sine e
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
spiritul de finețe și sagacitatea elegantă a disocierilor în raport cu diverși preopinenți, fie ei interbelici sau critici mai noi; de o minuție poantilistă, ele fac farmecul și spectacolul textului. Nu avem parte - slavă Domnului! - de sistematizări pisăloage și sterile ale avatarurilor confesiunii. Eliberat de necesitatea delimitării cadrului explicativ, autorul se lasă, cu un vizibil hedonism al (micro)lecturii, în voia voluptăților analizei. Ceea ce notează, ironic, în debutul capitolului despre Hortensia („căci scrisul autoarei, utilizînd lupa, nu recomandă binoclul”) e valabil pentru fiecare
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
decît o înșirare de întîmplări,povestirea amintirilor și gîndurilor mele ar trebui să fie o înșirare de odăi cu lumini diferite»”. Nici examinarea contradicțiilor și înrudirilor intelectuale dintre „neoclasicismul ionic” al lui Camil Petrescu și oscilațiile lui Mircea Eliade între confesiunea egolatră (ca formă de aventură) și extimitatea antiindividualistă (subsumată ideologiei experienței) nu sînt de ignorat, iar analizele dedicate lui G. Ibrăileanu sau Mihail Sebastian sînt, de-a dreptul, un lux, în care prețuirea nu exclude accente de tandră maliție. O
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
familiei și unor personalități importante din administrația centrală a României comunizate. O mărturie elocventă în acest sens o constituie epistola trimisă poetului, eseistului și teologului Nichifor Crainic (1889-1972). Epistola aceasta, amplă și motivată, se constituie, de fapt, într-o tulburătoare confesiune a unui intelectual care și-a iubit cu patimă țara și care a înțeles ab initio locul și destinul nostru în Europa. * Madrid, 28 mai 1971 Dragă Crainic, Nu s-a rătăcit scrisoarea ta în care îmi comunicai tristețea încercată
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
conferă o preistorie mitică, nici măcar atât cât orice autor e tentat s-o facă5. De altfel, relația poetului cu literatura a avut dintotdeauna aparența unei convenții civile absolut avantajoase pentru ambele părți. Ca și volumele lui (deconcertante pentru cititorii comozi), confesiunile lui Florin Iaru au emanat constant o franchețe cuceritoare. El nu s-a ferit, de exemplu, să-și declare inapetența pentru anumite formule dominante (cum e aceea a lui Blaga). În același spirit, bravând, declară tot acolo, în interviul acordat
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
Nicolae Scurtu Biografia poetului, prozatorului, jurnalistului și traducătorului N. Crevedia (1902-1978) se cuvine a fi recercetată, cu maximă atenție, întrucât există importante diferențe între actele oficiale și mărturiile întâlnite în confesiunile, interviurile și corespondenț a sa. Epistolele sale impresionează prin dezinvoltură, franchețe, detalii prețioase, portrete ale unor contemporani, polemici și profiluri feminine. Se cunosc, astăzi, numeroase epistole trimise de autorul cărții de poezii Maria lui Nichifor Crainic, G. Călinescu, Gib I.
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
adunate, adnotate și restituite într-un tom de documente și mărturii revelatorii în ceea ce privește perioada interbelică, insuficient cunoscută, grație unor reticențe de ordin ideologic, estetic, biografic și moral. Epistola ce o transcriu aici, necunoscută până acum, se constituie într-o tulburătoare confesiune pe care poetul Nicolae Crevedia o face lui G. Călinescu, sagace observator al vieții literare românești. Un biograf conștiincios va constata, după lectura acestei ample scrisori, că Nicolae Crevedia nu a avut studii superioare, așa cum se afirmă în unele dicționare
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
absolut memorabile. Primele patru capitole cuprind mărturii ce se petrec în Ciudad de Mexico în 1977, apoi timpul curge și locurile se schimbă: Paris, Barcelona și Londra, Catalonia și Mallorca. Dar capitolul 23 se fixează definitiv în memorie, aproape toate confesiunile se fixează în același loc și timp - Târgul de Carte de la Madrid din 1994. Printr-o tehnică ingenioasă, se încheie fiecare confesiune cu un refren - „Tot ce începe ca o comedie sfârșește în...”, urmat de o sintagmă diferită ce rezumă
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
schimbă: Paris, Barcelona și Londra, Catalonia și Mallorca. Dar capitolul 23 se fixează definitiv în memorie, aproape toate confesiunile se fixează în același loc și timp - Târgul de Carte de la Madrid din 1994. Printr-o tehnică ingenioasă, se încheie fiecare confesiune cu un refren - „Tot ce începe ca o comedie sfârșește în...”, urmat de o sintagmă diferită ce rezumă destinul sau întâmplarea. Căci tot ceea ce începe ca o comedie poate sfârși în fel și chip: ca tragedie, ca tragicomedie, într-un
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
poate sfârși în fel și chip: ca tragedie, ca tragicomedie, într-un exercițiu criptografic, într-un film de groază, într-un marș triumfal, în mister, în rugăciuni pentru veșnica pomenire în pustiu, ca monolog comic, când nimeni nu mai râde. Confesiunile îi surprind pe Belano și Lima în ipostaze neașteptate, asumându-și destinul misterios. Poate chiar ei dau titlul romanului, înfățișând poeții în ipostaza detectivilor sălbătici aflați mereu în căutarea unui precursor, a unui întemeietor care să legitimeze o nouă mișcare
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
la relațiile pe care le stabilește cu revista bucureșteană „Viața literară”, al cărei corespondent devine pentru întreaga Basarabie. Tânărul Const. Virgil Gheorghiu manifestă un interes special pentru lumea literară, iar dialogurile cu unii dintre contemporanii săi se constituie în tulburătoare confesiuni asupra creației, a valorii și perenității faptului literar. Epistolele ce se restituie acum, întâia oară, sunt o dovadă peremptorie în acest sens. * Chișinău, 12 mai 1934 Domnule Valerian, Redacția pentru Basarabia mai suferă de un singur neajuns - adresa. Totuși, dacă
Însemnări despre tânărul Const. Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5795_a_7120]
-
America au fost poate surprinși să descopere ce formidabilă afacere s-a pus în mișcare, zeci de mii de turiști, care vin să descopere încântați, în apropiere de Boston, piatra pe care au călcat primii eurpeni care au sosit aici. Confesiunea unui poet În revista RAMURI (nr. 7), Adrian Popescu semnează un articol intitulat Despre confesiune în poezia religioasă. Date fiind calitatea poeziei sale și experiența sa spirituală, opiniile autorului Umbriei sunt credibile și, de aceea, valoroase: „Am spus-o, deseori
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
zeci de mii de turiști, care vin să descopere încântați, în apropiere de Boston, piatra pe care au călcat primii eurpeni care au sosit aici. Confesiunea unui poet În revista RAMURI (nr. 7), Adrian Popescu semnează un articol intitulat Despre confesiune în poezia religioasă. Date fiind calitatea poeziei sale și experiența sa spirituală, opiniile autorului Umbriei sunt credibile și, de aceea, valoroase: „Am spus-o, deseori, poezia e memoria noastră paradisiacă. Sigiliul lumii de dincolo, găsit în ființele și lucrurile de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
și sunt NU”) ar fi scris, „în delir”, despre structura nopții (volumul de poezii apărut în 1979), dar „NU în timpul urletelor/ copilului revoltat încă din fașă”) și tot aici, în acest decor mizerabil, ar fi „șters scrisul de pe fața pământului”. Confesiunile în proză tot mai dese, risipite prin „jurnale” și prin interviuri, au început însă să concureze în modul cel mai serios dezvăluirile „lirice”, inițial provocatoare, șocante, descumpănitoare, chiar scandaloase, ale Angelei Marcovici-Marinescu, dezvăluiri, care constituiau vârful de lance al acestei
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]