1,592 matches
-
e destul de cald. Uite. Ea ridică mâna. El i-o luă, și-o puse pe obraz și fu surprins de fierbințeala ei. Uite cum facem, spuse el. Du-te Înapoi În compartimentul tău, iar eu voi Încerca să găsesc puțin coniac pentru tine. Ești bolnavă. — N-am nimic. Doar că mi se face iarăși frig, explică ea. Îmi era cald și acum Îmi este iarăși frig. Nu vreau să mă duc Înapoi. O să stau aici. — Trebuie să-ți pui haina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Pardoe. Prefera să fie undeva singură, cu sticla de Courvoisier, să se poată gândi netulburată și să-și planifice următoarea mișcare. Dar când găsi compartimentul gol, se purtă cu toată circumspecția. Nu scoase ghidul de sub bluză până când chelnerul Îi aduse coniacul. Și nici atunci imediat. Duse paharul la nări, lăsând efluviile să ajungă la acel punct din fundul foselor nazale unde creierul și nasul păreau a fi tot una. Alcoolul pe care-l băuse cu o noapte În urmă Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tot una. Alcoolul pe care-l băuse cu o noapte În urmă Încă nu dispăruse cu totul. Se agita ca vaporii la nivelul solului Într-o zi umedă și caldă. Plutesc, se gândi ea, parcă plutesc. Prin pahar și prin coniac văzu lumea exterioară, atât de plană și ternă că nu păru să se modifice câtuși de puțin - câmpuri netede, copaci și ferme mici. Ochii ei miopi și deja Înroșiți doar la aburul coniacului nu puteau prinde detaliile schimbătoare, dar observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ea, parcă plutesc. Prin pahar și prin coniac văzu lumea exterioară, atât de plană și ternă că nu păru să se modifice câtuși de puțin - câmpuri netede, copaci și ferme mici. Ochii ei miopi și deja Înroșiți doar la aburul coniacului nu puteau prinde detaliile schimbătoare, dar observă cerul, cenușiu și fără nori, și soarele palid. Nu m-ar mira să ningă, se gândi ea și se uită să vadă dacă rozeta de la căldură era dată la maximum. Apoi scoase Baedekerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bruma aceea de șofran... foile de dafin... iar cârnații, desigur! Minunați, cârnații... — Încă puțin? — O să plesnesc... Dar mai putu încă vreo două linguroaie, și niște portocale prăjite, și o cafea neagră și tare ce vopsea ceștile. Și un păhărel de coniac care își merita greutatea în aur, chiar și o țigară de foi, pe care Monseniorul o păstra pentru marile ocazii. — Mă stricați, admise el. Cu o cină, distrugeți toate eforturile mele de ani de zile... Continuă o conversație banală, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dormit o dată Bolívar. Se desfătă cu un excelent vin chilian și o carne la grătar în stil argentinian pe care i-au pregătit-o la vedere și pe care a încununat-o cu o minunată cafea din Columbia și un coniac franțuzesc de contrabandă. — Treizeci de pesos! O pomană... Își continuă plimbarea digerându-și cina, savurând o havană care l-ar fi umplut de invidie pe Fidel însuși și, după ce a trecut de mănăstirea Franciscanilor, ajunse în Piața Armelor, unde îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ai. Mircea este luat de după umeri, condus în biroul patronului și i se oferă un loc într-un fotoliu. Dorești o cafea, Mirciulică? Cu plăcere, răspunde acesta, savurînd momentul. Secretara aduce cafeluțele și le așează delicat în fața celor doi. Un coniac? Micuț de tot, adaugă șeful. Nu-i ora, dar dacă dumneavoastră... Dintr-o nișă se scot cele necesare și șeful face serviciul de gazdă. După acest preambul, patronul abordează subiectul. Ce părere ai tu, Mirciulică, de cutare? Cum Mircea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de tulpini tiranice care ștrangulează ruinele. Vezi bătrîni costelivi țintuind cu privirea un zid ce Își arată impudic tapetul roz cu crini sidefii - aici am fost pe vremuri cu o femeie, dar nu mai știu cine era - o țigară, un coniac, the Wall, muzica lui Pink Floyd, scrîșnetul sfîșietor al pereților care se dărîmă scot la lumină secretele cărnii, o vulvă deschisă, sîngerîndă ca după un viol. Fața lui la lumina lumînării e parcă Îmbrăcată În celofan. Cuptorul aragazului arde. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
viață cine-mi garantează că ajung teafăr la Osaka Doamne ferește măcar să știu că mi-am bucurat hoitul ăsta și că am făcut ceva să mă scoată din cireadă ce tot saltă așa și se hurducă ia să beau eu un coniac acolo sub scaun deasupra buzunarului scrie În caz de pericol folosiți vesta de protecție a fost o dată buzunarul e mai gol decît buzunarul meu cînd am ieșit de la zdup dacă vor să ne punem centurile ne punem centurile ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai vede de treabă am dreptul să mă Înfrupt cît Încape scrupule față de cine se uită la mine ca la un delapidator ordinar că am Împușcat o călătorie În Japonia păi nu e dreptul meu ia să mai beau un coniac și să-i dau dracului pe toți că doar nu era să refuz și să-l recomand pe unul cu cașul la gură care mi-a și pus eticheta de anchilozat oportunist și terminat ce să aștept să ajungă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
te mai uiți În urmă două lucruri ne găsesc oriunde ne-am ascunde nenorocirea și norocul uite că vecinul a deschis ochii oi fi gîndit eu prea tare și l-am trezit oare băieții or fi folosind și parapsihologia un coniac amice În noaptea asta bîntuie ce-am vrut să spun căldură mare și agenții roșii cu plasele de țînțari la Athénée Palace sus capiii jos capul capuci papucii vol de nuit put putina Bărbatul de alături Își pune batista galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
făcea parte din valul al patrulea de extindere...“, a Îngăimat Bonaparte, stors de puteri, aflând apoi că trebuia să vină cu o patalama care să certifice lipsa restanțelor la Întreținere pe Insula Elba. Având dosită pe sub tunică o sticlă de coniac cu chipul și numele sale pe etichetă, pentru o ungere corespunzătoare, Împăratul tocmai se așezase la coada din fața ghișeului „Infracțiuni rutiere“, pentru a da o declarație pe propria răspundere că nu condusese niciodată o mașină cu peste șaizeci la oră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și ciolanele vitrificate au rămas, în neființa lor, pure. La început de vacanță m-am întors acasă. În vagonul restaurant un individ cu părul scurt mînca. M-a izbit expresia lui absorbită de actul pe care îl săvîrșea. - Beți un coniac? Mă privi cu ezitare. - Cred că da. N-am mai băut de treisprezece ani. - Vin de la... „studii”. Am dat telefon acasă, să nu moară soacră-mea. - Și doamna? - Venea la vorbitor. Avem și un băiat. Cînd am plecat, abia împlinise
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
telegramă de Paști pe care n‑ai mai primit‑o: Sărbători fericite et basii mille. Brigitte. Hans vrea să comande o bere și mai târziu încă una și încă una, dar Sophie i‑a comandat deja o cafea și un coniac. Sophie tace cufundată în fusta plisată și în puloverul de culoare închisă. Hans tace și el, numai că în țoalele scumpe ale fratelui ei. În jurul lui vorbește nevinovăția, vorbesc fiii și fiicele de parcă ar fi plătiți pentru asta, vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că despre ea e vorba. Sophie nu pricepe nimic din mutra idioată a lui Hans și‑l întreabă dacă, după părerea lui, o acțiune ilegală te poate dezinhiba. Hans nu cunoaște cuvântul. Cuvântul „ilegal”. Dacă mai beau acum încă un coniac, încep să cânt pe‑aici și iau la bătaie vreo doi elevi, la nimereală. Nu, pe bune, chiar m‑ar tenta să‑mi bag degetele în ceva viu. Hans nu și‑a băgat până acum degetele decât în ghipsul umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu fructe ca desert - mai e unul și stă singuratic pe geam - ca să poată judeca la rece. Nu, Hans nu vrea nici un iaurt cu fructe de pe vremea lui Pazvante Chioru’, el vrea să dea pe gât un whisky sau un coniac. Aude pur și simplu clinchetul cuburilor de gheață și vede parcă aievea o mână albă de femeie care nu este a unei fantome, ci, foarte concret, a iubitei lui Sophie. E concretă, dar totuși ireală precum conceptul de clasă muncitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mi Întind mâinile pe deasupra, eu le Întind o mână umedă fiindcă tocmai spăl niște pahare. Mă apucă Însă de Încheietură, cerșind fiecare câte ceva de băut: Leac și Cașiș, modești - câte o bere -, Florin și Cătălin, rimând din nou, câte-un coniac (așa-zis - Alexandrion). Când le aduc băutura Încerc să nu rămân cu ei - alături e altă echipă de artiști, actori la Teatrul de Stat, voci puternice, declamând gâjâit; unul dintre ei, cu barbă și coadă de cal, ținând o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cărți. Cătă le disprețuia gusturile, fiind ei cititori de Coelho și de cartea de pe noptieră, de multe ori consumatori de literatură motivațională și manuale de Îmbunătățire a performanțelor sexuale. Eu Însă Îi preferam altor clienți. La cafenea, comandau whisky ori coniac adevărat, făceau consumație, nu se Întindeau la o bere, nici nu luau vomitive de doi lei. La fel ca și Tibi. Un rafinat al acoolurilor, având În plus gusturi literare decente. Cred că cei mai mulți dintre noi Îl invidiam, fără s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
culoare, așa le zice, niște chimicale, asta mâncăm când ne e poftă de parizer sau crenvurști. De unde și igienismul ei. Ăsta ar fi momentul de la care, Încetul cu Încetul, am Început să ne actualizăm civismul. O controversă culinară, la un coniac bun și trabucuri fine aduse de Tibi din Cuba, ne-a Întors, politicește vorbind, cu picioarele pe pământul natal. Cristina nu ne-a convertit pe nici unul la ecologism. Mai ales că, așa cum se Întâmpla de obicei, Cătă a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Mă așez lângă el, Își mai vine În fire când vede că și dansatoarele mă recunosc, mă salută vesele. Sunt un client de soi, comand imediat ceva scump de băut pentru fete, domnul profesor ce bea? - Aș mai lua un coniac. Se face, deși nu cu mare plăcere de partea lui. Se teme să nu-l pun În umbră, Îi liniștesc temerile ținându-mi mâinile departe de dansatoarele sale, o chem pentru mine pe Viviana, Întotdeauna de folos. Bem câteva pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
unui președinte După ce a râgâit și s-a scărpinat îndelung pe burtă, după o noapte în care Nuți l-a lăsat în pace pe motiv de Cocoș, marele șef de trib pedelist, domiciliat la Cotroceni, cu vocea lejer schimbată de coniacul sau votca de aseară (nici el nu-și mai amintește precis ce a fost în fiecare sticlă golită), a spus direct în microfonul reportofonului său prezidențial, spre aducere aminte pentru mai târziu, când va intra și el, din scutecele de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de moț, fiindcă nu mai are demult moț, fiind chel ca-n palmă, ci s-a luat de guler, fiindcă din acesta mai are deocamdată. Încolo ce-i mai trebuie, cap limpede are, hâc!, tupeu are, hâc!, ciraci are, hâc!, coniac are, hâc!, contract de chirie la Cotroceni pentru încă cinci ani are, hâc!, cupluri nu lipsesc, hâc! Așa că istețul nostru președinte s-a apucat cu spor, hâc!, să scrie acel ghid al cuplurilor (bune și rele). Ia să ne uităm
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
locatarul de la Cotroceni! Continuu în mișcare, continuu cu clanța bine unsă și funcționabilă, continuu pus pe hârjoană cu legile țării, indiferent de calibrul lor, mereu hăhăitor cu tot ce nu este în intențiile sale, mereu cu gâtul făcut pâlnie la coniac de calitate, care să-i alimenteze tupeul devenit de acum proverbial. Se dă în bărcile puterii, ca un copil răzgâiat, și țipă la toți din jurul său, numai dacă se uită mai lung la jucăriile sale, d- apoi să i le
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
stau în calea gospodinei, tragem masa deoparte și descopăr că mă aflu în baie. Lângă frigider se află o cadă mare, îngălbenită. Punem o scândură de-a curmezișul și mă așez pe ea. Nepoate, tocănița asta nu merge fără un coniac. Din sufragerie Clemanza comandă: - Mizi, pune dragă și de o cafea, că se apropie miezul nopții. - Vezi dacă ești mezină? Tot timpul du-te hăis, du-te cea - ce mai, Marița! Mi se răstoarnă în farfuria interbelică ghiveciul peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fusese topit un porc întreg. Mi-e greață și încep să dau gaze care fac ecou în cada de sub mine. Surorile se ghiftuiesc și la sfârșit își mai bagă o porție. Mi-e rău doar când le privesc. Noroc de coniac. Stăm la cafele. Îmi aduc aminte că le-am adus o cutie de bomboane fine. Motiv să mă ridic, să-mi aranjez gazele cum trebuie în intestine. Când mă întorc în bucătăria-baie, Cap-de-cal și Fund-de-sticlă „beau tiutun”, o mahorcă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]