2,124 matches
-
ocazie: „Când eram mai tânăr, îmi închipuiam că stabilindu-mă în «centrul lumii», voi deveni automat un tip nemaipomenit” (9 mai 1979 Ă 365). Între timp, a ajuns să-i dea dreptate fratelui său, care probabil că încerca să-l consoleze: „Ai dreptate: oriunde pe pământ aș fi avut aceeași viziune asupra lucrurilor, aceeași frământare și același dezgust. În fond, faptul că trăiești la Rășinari sau la Paris n-are nici o legătură cu ce ești de fapt” (9 mai 1979 Ă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pentru câtva timp, o săptămână, o lună. Ă Nu vorbi nimănui despre asta. E doar un proiect. Dacă nu anul ăsta, o să mai văd, poate anul ce vine” (idem). Poate că nu-i la mijloc decât dorința de a-și consola fratele, oferindu-i ca pe un medicament, imaginea răului în care el, din nefericire, locuiește („Adu-ți aminte de toate astea atunci când te simți descurajat”). Însă, dincolo de o astfel de ipoteză, nu cu totul străină spiritului cioranian, știm bine, Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de turci, sârbi, polonezi și greci” (15 ianuarie 1976 Ă 520). O consolare, totuși, Cioran găsește. Una apocaliptică: „Până la sfârșitul veacului, viața va deveni imposibilă în toate colțurile lumii. Iată o perspectivă consolatoare” (3 iunie 1980Ă 540). Pe Cioran îl consolează faptul că, astfel, ar putea locui oriunde. Să locuiască oriunde și să identifice pretutindeni răul complementar. Sau să nu locuiască nicăieri. Despre un anume fel de răzbunaretc "Despre un anume fel de r\zbunare" Cine citește corespondența lui Cioran cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
erorile trecutului său. În 1947 i se părea chiar comic că a scris Schimbarea la față a României. „Orice participare la frământări temporale e timp pierdut și risipire inutilă. Lucrurile acestea le-am priceput prea târziu din păcate, dar mă consolez de a le fi priceput măcar acum. ș...ț Ce departe eram acum de știam acestea la 20 de ani. Fiece ins e victima propriului său temperament” (1947 Ă 42). În 1946 le scria părinților: „Eu am devenit imun la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fiind cinic în teorie, nu pot fi cinic și în viață; dar îi admir pe toți cei care au acest curaj, care știu să sfideze opinia publică altfel decât în vorbe. Cinismul practic mi-a fost aproape total interzis; mă consolez citind tot ce are legătură cu inși ca Talleyrand” (II, 170). Iată-l, așadar, pe Cioran, care nu poate depăși limitele prea strâmte ale scepticismului, dorindu-și cinismul practic. Într-un loc, după o secvență amplă în care detaliază „extraordinara
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
oare cu putință să las să treacă zilele în așa hal? Sunt luni de zile de când n-am scris nimic, nimic, nimic! Mă agit ca o târfă lipsită de clienți, îmi cășunează pe toate cele și mă blestem! Sau mă consolez de sterilitate și de eșecurile mele lăsându-mă purtat de voluptatea de a ști că nu mai exist pentru nimeni. ș...ț Dar toată lumea ajunge negreșit aici, mai devreme sau mai târziu. E marea mângâiere a învinșilor” (II, 375). De
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
proiectul meu mi s-a părut neavenit și în tot cazul pripit. Dacă totul este ireal, peisajul ăsta e și el ireal, îmi spuneam. E posibil, e chiar adevărat, mi-am răspuns; dar această irealitate îmi place, mă farmecă, mă consolează. Frumusețea nu e o iluzie completă: e o iluzie știrbită, un început de realitate” (idem). Frumusețea poate, deci, să salveze lumea. E un început de realitate, deci de sens. Munții îi dau și altă dată senzația nu a sublimului, ci
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de citația de divorț, din partea soției mele, Dencica. A trebuit s-o iscălesc, dar cu câtă durere-n suflet am făcut acest lucru. Eram terminat; nu mai voiam să știu de nimeni și nimic. Prietenii mei cei mai loiali, ....mă consolau explicându-mi că soțiile condamnaților politici au fost obligate de securitate să divorțeze pentru a căpăta un loc de muncă, ca să nu moară de foame și să-și poată întreține copiii în școli”. Intrucât fusesem avertizată că voi fi dată
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
voie să mă prezint: și eu sunt tot fizician. Și eu sunt colaboratorul unui serviciu secret... Numai că de un gen oarecum diferit... Mă numesc Joseph Eisler... Kilton, dumneata mi-ai răsturnat toate planurile! Te credeam într-adevăr nebun. Newton: Consolează-te... Eu te credeam la fel pe dumneata!... Uite! Au pus gratii și la fereastra mea!... Și la Eisler... Și la Möbius... Einstein: Suntem prizonieri... acum. Însă, dacă vrem să scăpăm vreodată din casa asta, trebuie să fim solidari... Möbius
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Îndelung, pedagogia m-a decepționat în măsura în care nu-i identificam rezultatele, în care relațiile cu studenții rămâneau pasagere și trecătoare. O acceptam, ca un remediu al imposbilitatii de a mă exprima artistic. Azi, când am părăsit Sorbona, mă surprind și mă consolează mărturiile, în sfârșit formulate, ale foștilor studenți care-și amintesc de cursuri făcute împreună, de spectacole văzute împreună și înțeleg că acesta era "esențialul" pedagogiei pe care am asumat-o. Înțeleg astfel că pedagogia reclamă timp și că doar în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se produceau pur și simplu e adevărat sub influența unor idei dominante, a unui Zeitgeist, dar fără grija de a intra într-un tipar și fără a conștientiza de fiecare dată eticheta sub care evoluau. Într-un atare demers ne consolează însă ideea lui Schelling, potrivit căreia "gândirea noastră asupra particularului constituie, de fapt, întotdeauna o schematizare a acestuia"7, iar schematismul e "acea reprezentare în care universalul semnifică particularul sau în care particularul este intuit prin intermediul universalului"8. Cu o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mare, tîmpitule?!" Și grobianul, după ce i-a tras două palme puternice după ceafă, i-a aruncat foile pe jos, apoi a plecat înjurînd. Mi-a fost milă, sincer, de poet; l-am ajutat să-și adune șpalturile și l-am consolat, camaraderește: "Nea Vasile, nu arunca mărgăritare la porci! Dă-i dracului! Hai la "Peștera" să sărbătorim și cartea dumitale... Al nouălea val! Eu plătesc!"... Frumoase vremuri, nu?!... Și el a fost al nostru!?... Lumea teatrului a cunoscut, în timp, fel
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în jur e deformat, mama e "dragonița cu solzi roșii" care "scuipă flăcări", tatăl e ciclopul, iar prietenul acestuia, reptilianul, sora e sirena, iar polițaiul, în fața căruia ajunge inevitabil e căpcăunul, într-o lume care pare "mai reală decît realitatea": consola video, căreia îi lipsește tasta de pe "telecomanda realității" e universul familiar, e noua sa familie schilodită, unde băieții sînt "eroi", fetele, "creaturi", profesorii, "vrăjitori", pentru examene, Alin pregătește "fițuici" cu informații culese din rezumatele găsite pe tabletă, tatăl îl obligă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
toată ziua la telefon și-și scriau mesaje pe calculator. Doar în sesiune învăța și se ducea la școală. Cîteodată se mai trezea cu cîte o restanță, ca să declare și ea ceva, că sigur avea mai multe, iar părinții o consolau. Alin ar fi vrut să treacă mai repede timpul și să devină student ca să poată termina toate jocurile de pe consolă fără să-l bată cineva la cap. Poți s-o chemi. De-acolo nu face mult. Nu fi absurd. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
-nșela în scanările lui de creaturi și mai și spunea despre ei chestii care te făceau să rîzi de te prăpădești, și, cu toate că nu-i bine să te iei după alții, așa cum bine-l sfătuise tata, să i se ardă consola în timpul jocului de n-are Marcu dreptate! Frensis Fițerald avea note mari, era bun la toate sporturile, avea un răspuns pregătit pentru orice întrebare, vorbea frumos, se îmbrăca bine, atrăgea o hoardă de prieteni în jurul lui cu siguranță ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
prefera să se plictisească în compania creaturilor mari și să renunțe la cîteva ore de odihnă de week-end. O să le spună alor lui că băieții au altceva de făcut, găsea el ce, luînd și-o moacă tragică, pentru a fi consolat, iar băieților că-i grav bolnav sau că e imperios necesar să se ducă undeva cu părinții, știți, treaba asta s-a invit în ultimul moment, nu vă supărați pe mine, nu? Tocmai cînd, după masă, își pregătea scenariul, eliminînd
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
chiar dacă-i atîta lume la piscină. 15 Cornel nu se putea lămuri ce fel de personaj e mama, dacă e pozitiv sau negativ. Cîteodată era o prințesă ce aștepta ajutorul "stîlpului familiei", cum se învățase să-l numească. Atunci îl consola cu privire la lucrurile rele întîmplate la școală, îl ajuta la teme, îl învelea noaptea, înainte de culcare, își plîngea pe umărul lui bărbatul dispărut, îi povestea ce i se întîmplase ziua respectivă. Dar de cele mai multe ori o făcea pe Baba Cloanța, luîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
l-a mustrat. Ba din contră, arăta ca și cum o mare tragedie s-ar fi abătut asupra capului lui. Uitîndu-se la ochii lui triști și la buzele căzute, îl inunda pe Marcu un val de milă și-i venea să-și consoleze tatăl. Îmi pare rău, a spus tata, cumpărîndu-i o înghețată. Să rămîi corijent e... e un dezastru. Știu cum te simți. Adică îmi imaginez. Pe vremea mea nu rămîneau mulți corijenți. Nu erau atîtea probleme să te afecteze. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
oprește pentru o secundă, suspendând totul la nivelul plăcerii maxime. Orgasm de unul singur Contrar părerii celor mai multe fete, băieții nu se masturbează numai pentru a avea un orgasm la dispoziție. De fapt, masturbându-se, un băiat face experimente sexuale mintale, se consolează că nu a avut acces la o anumită femeie, se răzbună pe cea care nu i-a oferit ce voia, își oferă un premiu pentru o reușită într-un domeniu anume etc. Tot fetele sunt acelea care consideră că orgasmul
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
aș fi dorit foarte mult ca fetele să înțeleagă faptul că băiatul care solicită un act de triolism sau unul de schimbism face un abuz. Prietena prietenului Nu rareori prietenul iubitului tău se poartă deosebit de atent cu tine. El te consolează atunci când sunteți certați, el este confidentul tău oarecum legitim, căruia-i spui aproa pe tot, inclusiv detalii erotice, că doar petreceți destul de mult timp împreună. Dar tot el este acela care, atunci când plângeai după iubitul tău, te lua în brațe
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
el îi spune ei: „Te voi găsi, oriunde vei fi, și te voi lua cu mine!“ Dar lucrurile se schimbă jalnic, pe măsură ce personalitatea unuia este asimilată de personalitatea celui care urmează să-l părăsească. Cel care rămâne în urmă este consolat de prieteni cu fraza: „Nu mai suferi atâta, că e lumea plină de băieți (sau fete).“ Cei doi parcurg stadiile tipice ale pierderii, dar vor fi ei în stare să se despartă cu demnitate? Știi să pierzi? Unii băieți nu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
dragostei în comedia politică Dincolo de pasiunea pentru politică, observăm un alt element de aceeași importanță, și anume dragostea, de la care nu face excepție nici una dintre eroinele acestei piese politice. Modesta Veta, având un soț cu atâtea idei și principii, se consolează cu Chiriac, tejghetarul și omul de încredere al stăpânului, care-și face datoria în felul său, alinând-o pe stăpâna sa și apărându i într-adevăr onoarea de intervenția unui intrus. Mânia lui la întâlnirea cu Rică este semnificativă în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
soțului să accepte noile pretenții. Mareș se lasă convins, mai ales „că trebuia să-și ridice piatra din casă“, cu toate că surplusul cerut con sti tuie de fapt zestrea pentru cea de-a doua fiică ce urmează a se mărita. Se consolează cu gândul că de vatrăi și va fi sănătos „va pune la loc“ ceea ce „a dat peste putere“. Ginerele nici cu această parte nu se mulțumește și „mai cerând încă o sumă de bani, a și trimis foaia înapoi“. Deja
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Ardeam să știu ce culoare au ochii lui și care sunt proporțiile staturii sale, ca să pot vorbi despre ele..." Năduful și disprețul lui Cioran: "Culoarea ochilor săi! (...) Să duci până în ceruri indiscreția sexului tău, iată un lucru menit să-i consoleze și să-i despăgubească pe toți cei mai bine zis, cele care n-au avut parte de aventură divină"21. Pentru ce nu scriu femeile? se întreabă Cioran. Pentru că ele pot plânge oricând, spune în Pe culmile disperării. Ele nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Prin el, continuă, exaltat, Cioran, "peste țară a trecut un fior nou. O regiune umană bântuita de esențial", unde "suferință devine criteriul vredniciei și moartea, al chemării. În câțiva ani, România a cunoscut o palpitație tragică, a cărei intensitate ne consolează de lașitatea de o mie de ani de neistorie. Credință unui om a dat naștere unei lumi, ce lasă-n urma tragedia antică a lui Shakespeare. Și aceasta în Balcani!"6. Cu un parcurs biografic comparativ cu cel al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]