1,422 matches
-
liber de experiențe, de aprecieri, de proiecte (de viitor), indiferent de ordinea acestora. Se cuvine ca, în cazul acestora, dezvăluirile (verbale, intenționate) despre noi înșine să fie în concordanță cu nivelul de apropiere (afectivă) în raport cu partenerul. Consolarea (susținerea) În cazul consolării, implicarea în relația cu celălalt este mai profundă (decât în cazul conversației). Ea are drept obiectiv alinarea sau micșorarea stresului emoțional resimțit de celălalt. Unii au darul de a face ceea ce trebuie exact (atunci) când trebuie, pe când alții au nevoie
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
-i consoleze pe alții. Pare că cea mai importantă calitate pentru susținerea celuilalt este empatia, capacitatea decentrării și a preluării reperelor subiective de moment ale celuilalt; încercăm să descoperim prin ce trece acesta.79 Rezolvarea onestă a conflictelor Conversația și consolarea sunt modalități de relaționare în care ambele părți împărtășesc același scop, aceleași obiective (într-o anumită împrejurare dată). Ele interacționează pentru plăcerea de a fi împreună sau pentru a suporta mai ușor dificultățile prin care trec (la un moment dat
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
două părți profită de soluție, cu atât este mai profitabilă rezolvarea conflictului. Este important să știm să facem compromisuri (ceea ce nu înseamnă să renunțăm la ceea ce este important pentru noi și pentru celălalt). Oricum, că este vorba despre ascultare, conversație, consolare sau rezolvarea onestă a conflictelor, nu pot fi trecute cu vederea (nici) atitudinile indivizilor aflați într-o relație față-n față. Cercetând problematica atitudinilor în relațiile interpersonale, F. Lacombe (2005) stabilește o tipologie a acestora plecând de la trei dinamici principale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la lumea de apoi. Iisus spune că a venit pentru ca oamenii să aibă viață din belșug. Dar aceasta se întâmplă în Împărăția Tatălui. Ideea creștină că această fericire nu are sfârșit a fost pervertită, opunând cerului, unde ne vom găsi consolarea, viața pământească, cu suferințele ei, cu sărăcia și eșecurile. Fericirea spunea Saint-Just este o idee nouă în Europa", iar creștinismul este un obstacol în calea ei. Locke spunea că omul care acționează doar conform rațiunii și cunoașterii urmărește scopul fericirii
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ascund în spatele acestor atitudini sunt valori postmoderne (deja studiate): individualismul, dezvoltarea personală, hedonismul, cu implicația unei satisfaceri imediate. Ele inspiră judecățile și se materializează prin exigențe și revendicări. Altădată răspundeam inevitabilului cu o atitudine care poate fi numită "morală de consolare". Suferiți? Acceptați-vă durerea: ea contribuie la mântuirea voastră, vă purifică înainte de a vă prezenta în fața Creatorului. Cuplul nu poate concepe copii? Organizați-vă viața fără copii proprii și ocupați-vă de copiii fără părinți. Ați trecut printr-o operație
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Achile”. Impetuosul, instabilul, imprevizibilul erou oscilează sufletește între „crize de manie coleroasă” când se înfruntă cu Agamemnon și „melancolie” când moare în luptă Patroclu. „Nebunia lui Achile” va fi tratată, ne spune Homer, cu cântece, muzică, mângâieri și cuvintele de consolare ale femeilor. Este prima formă de psihoterapie. Cel mai important moment, care inaugurează o nouă orientare, ca atitudine morală în terapeutică, este reprezentat de Socrate. Pentru acesta, așa cum trupul are nevoie de tratament („somatos therapia”) în mod egal și sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
enorme, Wittgenstein spunea că ele toate sunt impresionante, chiar și cele ale unor WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 353 triburi sălbatice. Credea însă că religia viitorului se va dispensa de clerici. În ceea ce-l privește, accepta că va trebui să trăiască fără consolarea pe care ți o dă apartenența la o anumită confesiune.58 Dar credea că tocmai fiindcă religia se adresează sufletului, nu intelectului, ea își pierde o bună parte din substanță de îndată ce ceremoniile și ritualurile nu mai sunt privite cu seriozitate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un unghi uman, ci, mult mai important, cred, dintr-o perspectivă istorică ce poate oferi indicii prețioase despre valorile neștiute ale culturii noastre și care reprezintă primul pilon pe care se ridică arhitectura complexă a memoriei noastre recente. Dincolo de firava consolare adusă astfel apropiaților lui Cătălin Anuța, un astfel de volum e o provocare pentru istoricii literari și o invocare onestă, pulsând strălucitor și intermitent, a neuitării. 18 martie 2010 Odată cu masivul desant al guvernului pe meleagurile noastre, prilej de haos
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
delicat. 4. Musafirul fuma, concentrat, altă țigară, ca și cum fiecare val de fum ar fi fost prețios. Faulques a recunoscut vechi gesturi de soldat ori de prizonier. Văzuse fumând mulți bărbați În multe războaie, unde adeseori tutunul era singurul tovarăș. Singura consolare. - Când bărbatul a fost pus În libertate, a continuat să istorisească Ivo Markovic, a căutat să-și găsească soția și fiul. Trei ani fără vești, Închipuiește-ți. Ei bine, n-a trecut mult și le-a primit. Faimoasa poză ajunsese și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
are totul, cu atât ne simțim mai deconcertați. Uite că, din pricina ciufutului de GØdel, nici măcar nu mai putem să ne refugiem În singurul loc pe care Îl credeam sigur: matematica. Dar, atenție. Dacă nu ne consolăm În urma observării, putem găsi consolarea În faptul Însuși al observației. Mă refer la actul analitic, științific, inclusiv estetic, al observării. El este - lăsându-l pe Gödel deoparte - aidoma procedeelor matematice: sunt atât de sigure, clare și inevitabile, că Îi liniștesc intelectual pe cei care le
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mării pe pietrele de jos. - Soboli nebuni, a insistat croatul. - Asta-i - Faulques zâmbea strâmb. Bine ai spus dumneata deunăzi. Cu cât totul e mai evident, cu atât mai puțin sens pare să aibă. - Atunci, nu există nici o ieșire? - Există consolări. Fuga prizonierului care, chiar când se trage În el, se crede liber. Înțelegi ce vreau să zic? - Mi se pare că da. - Uneori asta e de ajuns. Simpla strădanie de a Înțelege lucrurile. Întrezărirea ciudatei criptograme. Într-un fel, o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a creației și a existenței: Am patruzeci și șapte de ani. E vârsta la care Stendhal scria Roșu și negru. Toți scriitorii mijlocii sau ratați se consolează gândindu-se la Stendhal sau la Balzac. Pentru mine, asta nu e o consolare. Știu prea bine că Gilles nu e o capodoperă. Pe de altă parte, știu că nu mai am mult de trăit. Și totuși, nu simt moartea. Mă va lua ea atât de repede Încât să n-am răgazul să o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o categorie de autiști agitați, irascibili, negativiști, turbulenți care au pe plan imaginar unele experiențe care-i obsedează, îi fac temători de cauze fictive, și o altă categorie de autiști calmi, inactivi, docili, contemplativi, absenți, cu o trăire idilică de consolare. Ambele categorii prezentate au și elemente comune: * prezintă tulburări de somn-veghe sau insomnii rebele, unii dorm 1-2 ore pe noapte restul fiind consumat într-un joc stereotip; * primele semne apar înainte de vârsta de 3 ani (Kanner) sau după 3 ani
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
abia în al doilea rând scriitorul total dezarmat, fără mare conștiință politică, slab moral și fizic, suplu și adaptabil. Puțini sunt eroi, ceva mai mulți cei doar corecți și onești. Restul, imensa majoritate, a dus politica mediocră a supraviețuirii, cu consolarea că arta, până la urmă, salvează totul. Se uită slăbiciunile umane și se salvează în timp doar opera rezistentă (numeroase exemple ilustre). Din perspectiva istoriei literare, lucrurile pot fi (și uneori chiar stau) astfel. Doar că momentul politic dramatic, hotărâtor pentru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
oportunism ar fi un exemplu. Dar problema trebuie pusă și tratată cu toată răceala. în caz contrar, s-ar respinge, de fapt, în bloc, întreaga cultură română activă rămasă în țară. Unor scriitori mai tineri le rămâne, în orice caz, consolarea că oportunismul lor ca oameni le a permis să publice opere cinstite. Ar fi de asemenea de reținut și rolul la fel de mare în supraviețuirea morală a culturii noastre în deceniile opresiunii comuniste jucat de prezența și operele câtorva mari scriitori
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
anterior. O explicație obiectivă există: doi critici incontestabil mari critici au sentimentul legitim al valorii lor. însă și conștiința că ei se manifestă într-o cultură minoră, marginală, provincială, care-i condamnă etern la obscuritate. Și atunci fiecare vine cu consolările sale: dar sunt un creator absolut (G. Călinescu), dar numai eu am dreptul să fac ordine în literatura mea (E. Lovinescu) etc. Și nu se poate spune că nu au dreptate în felul lor. Numai că subconștientul nu le dă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o dată să spun cu mîndrie unor colegi economiști "ortodocși" că ei credeau că ne trec pe linie moartă cînd, de fapt, în ciuda poziției lor dominante, ei erau marginalizații istoriei. Încă gîndesc așa. Această conștientizare a însemnat pentru mine o mare consolare personală. Căci singurătatea nu e o poziție foarte confortabilă. Am avut de ales. Era vorba de a ști dacă vom publica o revistă. Am fost întotdeauna împotrivă. Credeam că era foarte important să ne întîl-nim pentru a face schimb de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
se întreabă în ce măsură acesta poate fi considerat un individ), se împiedică pe același prag 'practic' al fericirii. Boala o răpește și pe ea. Teribilă înfrîngere personală, în vreme ce în planul cercetării, al biologiei moleculare, tocmai era pe cale să-i ofere o consolare omului de rînd, propunîndu-i să înlocuiască spectrul morții prin cel al îmbătrînirii. Odată încheiate cele două lecturi, suntem nevoiți să revenim la întrebarea de început: ce este dragostea? "Domeniul vieții în care experiența nu servește la nimic", ne lămurește naratorul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în acest an (față de 701 în 2010, și tiraje ceva mai cuminți), drept pentru care gureșii cronicari se pun pe tînguială, dînd vina pe criză, de parcă n-ar fi fost ea și mai în toi acum vreun an-doi... În fine, consolarea vine de la cantitatea și calitatea producțiilor străine, în frunte cu inenarabilul Haruki Murakami, a cărui senzațională trilogie, 1Q84, sparge toate topurile, dar și cu tînăra finlandeză, proaspăt descoperită de francezi, Sofi Oksanen, adevărat fenomen literar, care se ocupă acum de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care a "prins" din zbor un tablou cu președintele Dej și a rupt-o la fugă cu el prin sat, pînă la nefericita confruntare cu reprezentanții puterii care, desigur, au interpretat totul în cheia disprețului și batjocoririi Conducătorului suprem... Singura consolare de-a lungul celor optsprezece ani de carceră a fost gîndul la nepoata ei cu nume pur, Angelica, pe care se grăbește să o revadă, după liberare, ducîndu-i ca singur dar portocala oferită în tren de un student inimos, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
figura misterioasă a lui Carmen. Închizi cartea fără să te fi dumirit în privința enigmaticelor trăiri ale acestei soții mult iubite și iubitoare, dar care nu suportă, de fapt, plecarea lui Andi, consi derînd-o, cumva, o trădare, o lașitate, găsindu-și consolarea în bra țele unui prieten, acceptînd apoi să-l regăsească pe Andi pe tărîm american și să încerce să repornească împreună pe noi baze, alături de copilul lor, eșuînd însă, neputîndu-se lipsi de iubitul lăsat acasă, pe care îl aduce în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a reușit să spargă un geam? Dacă ați asistat la acest spectacol, cu siguranță ați constatat de asemenea că toți privitorii, să fi fost vreo treizeci la număr, par să-și fi dat cuvântul pentru a oferi nefericitului proprietar această consolare uniformă: Tot răul spre bine. Astfel de accidente dau de lucru industriei. Ce s-ar alege de geamgii dacă nu s-ar sparge niciodată geamuri? Există însă în această formulă de condoleanțe o întreagă teorie, care merită suspendată flagrante delicto
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
din acesta ca și din celălalt pentru a cumpăra o casă? Se poate să aveți dreptate, dar doresc să vă înșelați. În mijlocul suferințelor care ne înconjoară, atât de crude în sine, atât de periculoase prin consecințele lor, găseam o anumită consolare gândindu-mă că exista un mijloc ușor de a face fericiți toți membrii societății. Dacă aurul și argintul ar fi fost bogăția, deja nu ar fi fost atât de ușor să crești cantitatea lor într-o țară fără mine. Nu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Dreptului de Proprietate. De asemenea, ceva m-a surprins și m-a bucurat, și anume să văd cum asociația pentru apărarea monopolurilor își consacră resursele pentru a propaga cartea dumneavoastră. Este un spectacol dintre cele mai usturătoare, care îmi oferă consolare pentru inutilitatea eforturilor mele trecute. Această rezoluție a comitetului Mimerel vă va obliga, fără îndoială, să multiplicați edițiile lucrării dumneavoastră. În acest caz, permiteți-mi să vă atrag atenția că, în forma sa actuală, cartea prezintă o lacună gravă. În numele
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
susține aceste trăsături, și pe care o caracterizează ca fiind aniconică. În contextul interpretării sublimului în arta modernă și în cea postmodernă, Lyotard observă că pentru moderni imprezentabilul este doar un conținut absent, dar care rămâne totuși o "sursă de consolare și de plăcere" (situație care îl face pe Lyotard să considere că estetica modernă a sublimului nu reprezintă adevăratul sublim, care rezultă din combinația plăcerii și a suferinței), în timp ce "postmodernul ar fi ceea ce în modern invocă imprezentabilul în prezentarea însăși
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]