1,467 matches
-
de aceste idei. Pentru a-i face pe elevi să înțeleagă deosebirea dintre frumosul artistic și cel natural, i-am îndemnat să cunoască mai îndeaproape natura prin contactul nemijlocit, s-o cerceteze, s-o descopere, apoi, pe parcurs, să adâncească contemplația estetică a naturii. Lecțiile de limba română, geografie, științe ne oferă multe exemple de urmărire a unor scopuri înalte cu valoare educativă în direcția formării unei conduite cu structură cognitivă și afectivă raportată la mediu. În literatura română, sentimentul naturii
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
și în discursul mai multor instanțe descriptor (narator și personaje, precum în Moromeții de Marin Preda). - Portretul/autoportretul liric are, de cele mai multe ori, funcție de structurare a imaginarului poetic (Evocare de Nichita Stănescu, Autoportret de Lucian Blaga, de exemplu). Frecvent, „obiectul“ contemplației este textualizat prin titlu sau prin laitmotivul/ cuvântul cheie al discursului poetic. - Descrierea de tip tablou are rolul de a detalia cronotopul ficțional. Perspectiva descriptorului poate fi obiectivă [proza realistă heterodiegetică: narator anonim, creditabil/neimplicat, persoana a IIIa descriptivă, repere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cum se cuvine clipa. Nu de-a se bucura mărunt, grăbit și speriat de ea, în umbra derizorie a morții, ci de a face din prezent, care e singura realitate, ceva mai mult și mai puțin decât o întâmplare: act, contemplație și pasiune, plin de puterea ce și-o trage, cu rădăcini și ramuri mari, din tot ce-a fost și credem că va fi, dar mai ales din forța lui internă de-a fi cu adevărat și de a-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
proză, București, 1981, 433-434; Mihai Zamfir, Apolinic și dionisiac în exegeza clasicistă, RL, 1982, 2; Gheorghiu, Reflexe, 15-18; Emil Nicolae, „Poezia”, CL, 1984, 4; Artur Silvestri, „Poezia”, LCF, 1984, 45; Braga, Sensul, 168-172; Grigurcu, Existența, 158-162; Cristian Bădiliță, Logos și contemplație, RL, 1991, 26; Ulici, Prima verba, III, 243-244; Ioana Pârvulescu, Experiența lui Narcis, RL, 1993, 46; Octavian Soviany, Muzeul oglinzilor, CNT, 1993, 48; Constantin Cubleșan, Eminescu editat și comentat de Petru Creția, ST, 1995, 1-2; Aurel Pantea, Reveria și limitele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
chip aristocrat. [...] Cu Mateiu Caragiale se petrecea un fenomen de confuzie ereditară, caracteristică multor indivizi de pe acest pămînt, care, neputîndu-și determina arborele genealogic, se pierd în ipoteze adănci ca niște visuri nebune. Cu un cuvînt, Mateiu Caragiale, acest Despot-vodă al contemplației, era un vizionar, care dăduse expresie în firea lui acelui turbure zăcămînt al sufletelor multor cetățeni din pragul Orientului. [...] Iarna deschidea ușa cu mănuși de piele de Suedia, sub cuvînt că nu poate suporta fierul rece pe mînă. În poezii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dar și fără sclipire, reușind să apară ca un fel de Panait Cerna întârziat. În mesajul lui se pot desluși o neliniște difuză, aprehensiunea - discret sugerată - a neîmplinirii, a senectuții, crâmpeie de revelații, de vaticinări ori imprecații (câteodată obscur-vindicative), plăcerea contemplației, uneori înfiorări convenționale pe teme istorice, considerații pe teme etice - totul schițat indecis și plat. Câteva caligrafieri intimiste nu sunt lipsite de oarece grație. Dar P. pare dispus să prelucreze liric, fără discernământ sau reticențe, orice pâlpâire mai energică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
matematice pentru că, în ele, identitatea subiectului se disipează total în structura pură a raționamentului, regăsindu-se, astfel într-o identitate spirituală mai cuprinzătoare: Tocmai în excluderea acestei expresii temperamentale stă superioritatea inspirației suprapământești în care se complace lirismul britanic. În contemplația cosmică sau reveria transcendență, întocmai ca în actul rațional al abstragerii [s.n.], spiritele se identifică. Cu acest înțeles poezia engleză e asemănătoare științei; și ea evoluează într-un cadru omogen și general. După cum o teorema de geometrie elementară îmi dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
noi. Înțelegem, acum, mai exact, ce voia să spună poetul român, atunci, cănd denunță formulă poetica poescă drept "non-ecuație". Realizat printr-o abila construcție retorica, poemul poesc este doar un "simulacru", ce produce o emoție "înrudită" cu cea generată de contemplația "simetriei divine", dar care nu ne ofera, decat accidental, acces la fluxul vieții. De fapt, Poe chiar spune că lucrarea umană este doar creație secundară, i.e., combinație de elemente deja existente, nu este creație în adevăratul sens, ontologic, al termenului
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cei doi scriitori donna angelicata nu mai este atât de mult spiritualizată, s-a umanizat, păstrează însușiri morale indiscutabil pozitive, este un exemplu, dar devine mult mai terestră decât fusese idealul feminin dantesc. Nu mai reprezintă, „ca la dolcestilnoviști subiectul contemplației în răpire extatică, există acum dorința de a o transforma în obiectul cucerii reale, al apropierii și în materie, nu numai în spirit.”20 Cu toate acestea pierde, asemenea modelelor care au inspirat-o, în planul veridicității, nu este credibilă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
firească a unei exagerate lumi teocratice a fost ascetismul. Viața mundană și-a pierdut importanța și valoarea. Oamenii trăiau pe pământ, dar gândul lor era îndreptat spre viața de dincolo. și apogeul perfecțiunii se găsea doar în extaz, rugăciuni și contemplație. și literatura era teocratică, astfel că misterele, viziunile, alegoriile nu au întârziat să apară, născându-se, prin urmare, Divina Comedie a lui Dante, poemul despre cealaltă lume.519 În Decameronul, operă ce aparține unei perioade de tranziție, de trecere spre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încetează să mai fie o cerere. Omul își exprimă, dintr-o pornire lăuntrică firească, liberă, recunoștința față de Stăpânul tuturor lucrurilor, simțind că îl iubește, că îi mulțumește pentru darurile Sale, că este gata să-l îndeplinească voința. Rugăciunea devine, astfel, contemplație. Cunosc, din experiență directă, o situație care exemplifică cele spuse mai înainte: un țăran bătrân stătea, retras, în ultima bancă a unei biserici aproape goale. „Ce aștepți?”, l-a întrebat cineva, „îl privesc - răspunse, cu tâlc, țăranul - și El mă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în relațiile cu semenii) și numește acest proces alchimie emoțională. Ea se referă la "transformarea unei stări emoționale confuze, cețoase în claritate și iluminare" (idem, p. 17). Presupune, mai întâi, o cunoaștere a schemelor (de inadaptare). Dacă ne observăm prin contemplație obiceiurile emoționale, scrie psihologul nord-american (2002), în cele din urmă vom fi mai puțin limitați de ele și ne vom putea detașa de perspectiva deformată asupra vieții. Treptat, pe măsură ce aceste tipare își pierd forța, căpătăm o perspectivă mai echilibrată asupra
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
teama în pierderea siguranței, suferința în lacrimi și groază. Or, rafinarea cunoașterii de sine presupune observarea impulsului dinainte de a acționa în virtutatea lui, astfel încât să putem hotărî dacă să îi dăm curs sau nu. Putem realiza alchimia emoțională fie prin intermediul contemplației, fie prin cel al relațiilor interpersonale. Contemplația poate schimba modul în care ne raportăm la stările emoționale și maniera în care (ni) le percepem; nu înseamnă eliminarea acestor stări. Ea este o cultivare a conștientizării, un tip de atenție susținută
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și groază. Or, rafinarea cunoașterii de sine presupune observarea impulsului dinainte de a acționa în virtutatea lui, astfel încât să putem hotărî dacă să îi dăm curs sau nu. Putem realiza alchimia emoțională fie prin intermediul contemplației, fie prin cel al relațiilor interpersonale. Contemplația poate schimba modul în care ne raportăm la stările emoționale și maniera în care (ni) le percepem; nu înseamnă eliminarea acestor stări. Ea este o cultivare a conștientizării, un tip de atenție susținută, îndreptată asupra proceselor minții, a atenție "înțeleaptă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
poate schimba modul în care ne raportăm la stările emoționale și maniera în care (ni) le percepem; nu înseamnă eliminarea acestor stări. Ea este o cultivare a conștientizării, un tip de atenție susținută, îndreptată asupra proceselor minții, a atenție "înțeleaptă". Contemplația este "o cale de a lărgi sfera conștientizării și de a-i rafina precizia" (idem, p. 17), de a ne calma și elibera mintea de tensiunea și de schema emoțională. Și relațiile pot participa (împreună cu contemplația) la alchimia emoțională. Însă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
minții, a atenție "înțeleaptă". Contemplația este "o cale de a lărgi sfera conștientizării și de a-i rafina precizia" (idem, p. 17), de a ne calma și elibera mintea de tensiunea și de schema emoțională. Și relațiile pot participa (împreună cu contemplația) la alchimia emoțională. Însă, precizează autoarea, când este vorba de tipare emoționale, relațiile noastre sunt un cuțit cu două tăișuri. "Pe de o parte, schemele pot face ca orice relație să devină un câmp de bătălie emoțional, însă, pe de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mișcare. Se recomandă plimbări zilnice și practicarea exercițiilor fizice. Mersul pe jos și sportul sunt deosebit de benefice În prelungirea vieții. 5. Se impune o activitate continuă, muncă rațională și odihnă suficientă. 6. Combaterea traumatismelor psihice și evitarea stresurilor. Tihna, odihna, contemplația sunt preferate tensiunilor și eforturilor de orice fel. 7. Să se consume multe vitamine din legume și fructe, evitându-se cele sintetice, pe cât posibil. 8. Deosebit de benefice sunt și unele medicamente sintetice cu rol eutrofic, respectiv GEROVITALUL ȘI ASLAVITALUL. 9
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
în sfârșit una din comorile Europei. Iată în mare valorile care își au originea direct în Dumnezeu și care sunt caracteristice creștinismului. Le întâlnim și în alte religii, chiar dacă poartă o altă semnificație. E cazul credinței, speranței, al rugăciunii (meditația, contemplația), al desăvârșirii ("Să fiți desăvârșiți..."), al smereniei sau al supunerii. Adevărul (în sensul cuvintelor "Eu sunt calea, adevărul și viața") se opune în special relativismului profesat de marea majoritate a filosofiilor. Evul Mediu 1. Moștenirea creștină a luat forma sub
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
1994, 1; Constantin Cubleșan, Vârste poetice, ST, 1996, 7-8; Ioan Țepelea, O linie a echilibrului și a candorii, „Unu”, 1996, 7-8; Titu Popescu, „Rouă medievală”, „Observator” (München), 1996, septembrie-octombrie; Nicolae Savin, Mic tratat despre rouă, VTRA, 1996, 10; Ștefan Melancu, Contemplația elegiacă, APF, 1997, 1-2; Gheorghe Grigurcu, Dualități lirice, VR, 1997, 5-6; George Vulturescu, „Rouă medievală”, PSS, 1997, 7-8; Augustin Cozmuța, Himera ca o ultimă paranteză, „Graiul Maramureșului”, 1998, 21 iunie; Alexandru Pintescu, „Țărmul himerei”, PSS, 1998, 5-6; Titu Popescu, „Țărmul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
În acțiunea agentului. Agentul este chemat să gestioneze eficient interesele principalului, În conformitate cu principiile și adevărurile (științifice) recunoscute În societate. Angajatului unei organizații moderne nu Îi este permis bunăoară, chiar dacă probabil din bună credință, să gestioneze interesele principalului prin rugăciune sau contemplație spirituală, ci trebuie să aplice În acțiune cunoștințe și principii ale societății raționale. Reprezentarea este Însă problematică atât timp cât agentul este actor rațional având propriile interese, În multe cazuri divergente față de cele ale principalului, iar controlul nu este decât imperfect. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
din nemăsurată Sa bunătate și dragoste, l-a adus din neființă în ființă, învrednicindu-l a se bucura de mulțimea negrăitelor bunătăți, pe care în viața aceasta el nu putea să și le închipuiască (1 Cor. 2 9). În această contemplație el uită cu totul scîrbele ce-a avut cînd era în trup, dar cu toate acestea, dacă el este împovărat de păcate, se întristează și-și impută că și-a petrecut viața în negrijă, și că n-a servit pe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pămîntul!" Dacă ar fi așteptat momentul stabilit de providență ne spune Jean Kovalewski s-ar fi îndestulat din el fără nici o primejdie" [1996:157]. Cum ar fi realizat divinitatea maturizarea edenică a ființei umane, pentru ca aceasta să se bucure de contemplația stăpînitoare a lumii, nu o știm și nu o vom ști niciodată. O istorie care nu s-a desfășurat este pierdută pentru vecie. Aceasta este rațiunea pentru care putem considera că toate încercările hermeneutice mai sus menționate, nevenind cu preponderență
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
furiei, definește mai degrabă un temperament decât un artist. La polul opus, desprinse de condiționarea socială, sunt versurile din ultima parte a vieții, adunate în volumele Poezii (1964) și, postum, Călărețul orb (1975). Poetul este parte a viziunilor sale, iar contemplația tinde către o participare onirică la existența eternă. Umanitatea pare dizolvată în desfășurarea cosmică, în virtutea consubstanțialității universale. Totul devine semn sau manifestare a simbiozei dintre terestru și ceresc, prin lumină și fantezie. Imaginile construiesc mici alegorii ale unei mistuitoare nevoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
se potrivea firii sale, și versiunea, fără să fie admirabilă, e destul de săltăreață. Dintre poezii merită atenția doar Călătoria la Borsec, exagerare a calamităților unui traiect în maniera Les embarras de Paris, însă cu melancolice litografii pastorale gessneriene și cu contemplație romantică: M-am depărtat subt un arbur cu ramurile tufoase, La a căruia tulpină, flori revarsă a lor miroase, Și m-am lăsat pe o coastă, ca să gust în liniștire Nectarul ce-au lăsat firea la trudă de întărire. Însă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
astă seară... AL. A. PHILIPPIDE Socotit multă vreme modernist al metaforei, Al. A. Philippide lua totuși poziție împotriva modernismului. Imaginea în poezia lui nu e un element de bază ci un simplu și firesc accesoriu. Sufletul îi e în marea contemplație, în ceea ce criticii numesc "speculație": Când suflă-n mine vântul cel curat Venit din Alpii cugetării pure, Sunt în adâncul meu ca o pădure Din care păsările guralive au zburat. Poetul fuge după năluca Gloriei, văzută romantic, ca o putere
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]