1,915 matches
-
să fac asta. Dar a făcut-o. Roddy adormi curând după aceea. Dormea pe o parte, cu fața spre perete, ocupând trei sferturi din pat. Phoebe moțăi cu intermitență, căci mintea ei încă dansa pe melodia promisiunilor lui, pierdută în contemplarea succeselor ce vor urma curând. La un moment dat o treziră niște voci care veneau de pe terenul din fața ferestrei. Trase perdelele și văzu două siluete fluturând crose și alergându-se pe peluza luminată de lună. Chițăiala pițigăiată a lui Hilary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la cîteva tablouri agățate strîmb pe perete - căci toate stăteau strîmb În casa asta. Erau destul de triviale, cu rame Oxford, de duzină. Dar asta Îi dădea și o senzație de plăcere - de natură diferită -, plăcerea pe care o extrăgea din contemplarea unui lucru În timp ce se gîndea: Nu ești al meu, și nu trebuie să te rîvnesc! CÎnd se auzi o mișcare În camera de la etaj, se Întoarse sprinten lîngă domnul Mundy. Se deschisese o ușă În culoar și se auzeau voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Un relativ consens identifică în sentimentul de iubire dintre bărbat și femeie o atitudine în fața vieții și reflexul acestei atidudini în artă , în literatură, exprimat printr-un aliaj de inteligență și sensibilitate, de seriozitate și glumă, la urma urmei, prin contemplarea realității cu indulgență, cu înțelegere, adesea cu ironie și fără vreun sentiment anume al propriei superiorități sau experiențe. Tema relației de iubire, de atașament sufletesc între cele două sexe, a preocupat pe mai toți scriitorii lumii. Marele sonetist ieșean Mihai
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
LVIII). Și prin aceasta, deasupra înălțimilor Pămîntului l-a ridicat pe cel ce a disprețuit din adîncul sufletului său acele lucruri care par în secolul acesta înalte și glorioase". Astfel, după ce a descris atît de nobil puritatea vieții intime dedicate contemplării, adaugă, atrăgînd atenția că însărcinarea episcopală îi fusese impusă: "Dar, dintr-odată ispita a pus stăpînire pe mine și m-a aruncat de la înălțime în adîncurile temerii și frămîntărilor. Căci, astfel, dacă pot să rămîn de neclintit în ceea ce mă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cel învățat caută cu disperare să-i găsească fundamentul; conținutul pare omenesc, dar Dumnezeu este Cel ce vorbește prin intermediul său. Așadar "Scriptura, spune Clement din Alexandria, aprinde focul din inimă și îndreaptă în același timp, după cum se cuvine, ochii spre contemplare, plantînd în noi sămînța, asemenea lucrătorului pămîntului, și acea sămînță, care se regăsește în noi, dă roade"74; dacă aceste cuvinte pot descrie corect cărțile în general, cu atît mai mult pot descrie cuvintele divine ale Scripturii. 39. Așa era
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și prin martiraj. 10. Astfel se întîmplă că smeritul creștin plin de zel cel care nu poate decît să-și aleagă o viață ferită de privirile celorlalți, departe de primejdii și de oameni, o viață întru totul petrecută în permanentă contemplare, care se împarte între o îndelungată rugăciune și învățătură sau exercitarea unei profesii sau meserii, între nevoile traiului și cîteva clipe de răgaz va fi dintr-o dată împins de puterea milosteniei să iasă din ascunzișul său, îndrăgit de el nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-și lase mașina într-o parcare supraetajată ca să ia avionul, deoarece avioanele decolează de pe aeroporturi, care, în general, au și parcări supraetajate; de simpla amintire a faptului că e americancă; de trimiterea unui fax; de expedierea unei cărți poștale; de contemplarea ideii de a învăța să trimită un e-mail; de gândul de a locui în casa noastră de la țară, din Northamptonshire; de gândul de a locui la Londra. Cu alte cuvinte, de orice. Concluzia e că mama, care se autodenumește „mami
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de cât bine și o țineau departe de cei din jur. Reușise, de-a lungul anilor, cu mult efort, să scape de aceste incursiuni în imaginar, dar nu reușise să depășească o anume reținere în relația cu oa menii, o contemplare a lor abstractă și distantă. Clara Ionescu oftă și se uită la ceas. Se făcuse ora 10. Mușcase gânditoare din mărul roșu al orei 9, până îl dovedise. Era timpul să plece. Venise vremea să se îmbrace și să meargă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o grămadă de bani cu fetele alea. Cu mine Adelin nu era atât de generos, de fapt nici nu mă interesau În primul rând drogurile, ci fetele lui, fiindcă nu reușisem, urmând modelul lui Leac, să fac saltul spre pura contemplare. Mă chinuia aceeași problemă, așa că apelam la dansatoarele lui Adelin, Îmi ziceam că e o cură foarte potrivită. Acum Îmi dau seama că nu mă vindecam deloc În felul acesta, plata pentru servicii sexuale fiind un simptom clar de impotență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
angajare în actul interpretativ, au beethoveniene, care în cazul concertului este una mai oferit o variantă interesantă și dinamică a opusului puțin amprentată de drama existențială imediată ci mahlerian. În general orchestrele noastre au o sobrietate îndreptată către consolarea și contemplarea celestă. În scenică, uneori vecină cu staticul, dar de aceasta dată am această concepție diferențierile s-au situat undeva pe sesizat o implicare a fiecărui instrumentist, mai accentuată cristaline zone de culoare, eterate, realizate printr-o gamă la aceleași partide
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
și refăcut, și îndumnezeit cu poezie, renunțând la relatarea seacă, didactică. Transcriu cu italice părțile din poem, care îl duc la ratare: Când era de optzeci de ani,/ Moise L-a văzut pe Dumnezeu.// Patruzeci de ani se ocupase/ cu contemplarea existențelor./ Părăsirea vieții egiptene/ și izgonirea de (către) cei cărora le făcuse bine/ s-au dovedit folositoare.// La vârsta de optzeci de ani,/ Moise L-a văzut pe Dumnezeu/ față către față.// Era vârsta la care/ s-a dovedit a
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
a râs și el, cum râzi și tu acuma..." Într-adevăr, râdeam, în timp ce prietenul meu n-avea nici un chef, el își trăia ideile cu intensitate, ai fi zis că spiritul său nu cunoștea relaxarea, această stare care ne apropie de contemplare, fără de care n-am mai putea vedea cerul minunat, norii de pe el și chipul frumos al unei fete. Chiar mă întrebam în clipa aceea cum trăia el cu soția lui, cum arăta, dacă iritarea ceda și cunoștea clipe de destindere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar înscriindu-se unui unic sens monoton, privită îndelung, poate deveni halucinatorie. "Poate vrea să le dea la curățat", gândii scuturând din cap, dar cum să dai la curățat cisme, pantofi, rufărie intimă? Astea le spală Ana... Mă trezii din contemplarea paralizantă în care căzusem și o-întrebai: "Ce faci tu acolo?" Ea nu-mi răspunse îndată, dar în cele din urmă, după ce trecu cel puțin un minut și fără să mă privească, văzîndu-și de treabă, îmi răspunse cu gândul absent
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea, se liniștesc. Nu se liniștesc, dorințele rămân, cum mi-am dat seama din starea de spirit a bunicului. Nu se desprind. Se desprind ca să vadă ce? Dincolo de viață e neantul, nimicul, spun ticăloșii. Ce să contempli? (Se ia drept contemplare nemișcarea bătrînilor.) Adâncimea infinitului mic? Vastitatea infinitului mare? Nici vorbă, bătrânul contemplă tot viața, a lui și a altora, e mândru că a atins o asemenea vârstă și și-a trăit bine viața, sau e deprimat dacă nu și-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
observat. Îi explică așadar cum să vizeze, să încarce o grenadă și să tragă: un curs complet în cincisprezece minute. Hicks îi arătă și cum să curețe arma, avu grijă să nu omită nimic, apoi se cufundă din nou în contemplarea ecranelor și cadranelor consolei tactice. Femeia îl părăsi pentru a fi alături de Newt în secția medicală. Agățată în bandulieră, noua sa prietenă de metal și plastic se legăna ușor pe umăr. Încetini mersul când auzi pași în față, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Nu o formă străină așteptărilor, neliniștilor și căutărilor omului de răspunsuri sau de referințe existențiale, ci una crescută din conținut; una care expune, în valențele artistice ale limbajului, umanul, viața, universalul. Esențialul în arta frumoasă este forma ajustata la finalitatea contemplării, scrie filosoful, "când plăcerea este în același timp cultură"83; mijloc de educare. Dacă artele frumoase nu sunt puse în relație cu ideile morale, ele nu servesc decât ca obiect de distracție pentru vreun suflet care, în mijlocul bunei dispoziții, se
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
pe calea participării directe la realitate. Spectator și actor în același timp, poetul îi înregistrează aspectele și încearcă o anumita dispoziție sufletească, trăiește, ca reacție, acest sentiment, formulează acest gând, dezvoltă această meditație: tocmai creația să. Cunoaștere în chip de contemplare activă, ar trebui poate să spunem, luând expresia nu în sensul aristotelic (θεωρία că speculație a minții), ci într-unul descendent din modul lui Pitagora de a înțelege percepția cosmosului armonios. Nu mult după momentul Kant, si inspirat în parte
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
lui Pitagora de a înțelege percepția cosmosului armonios. Nu mult după momentul Kant, si inspirat în parte din el, Arthur Schopenhauer prezenta, în Lumea că voința și reprezentare (1819), experiența estetică chiar în acest mod: că pe un proces de contemplare pe al carui curs se suprima, în conștiința subiectului, linia ce separă termenii relației, observatorul și fenomenul observat. Conștiința poetica se vede solicitată, invadată, "luată cu asalt" și copleșită de intensitatea senzațiilor, emoțiilor, revelațiilor. Goethe, de pildă după cum mărturisește -, nu
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
disciplin], st]pânire și dedicare fâț] de profesor; etapă casnic], ce cuprinde c]s]toria, familia și obligațiile corespunz]toare; semi-retragerea, cuprinzând retagerea treptat] din sfera preocup]rilor și pl]cerilor lumești; și renunțarea, care duce la retragere total] și contemplare. Ultima faz] marcheaz] preg]tirea pentru eliberarea final] și lep]darea de toate tendințele egoiste și altruiste, de vreme ce renunțarea trebuie s] antreneze o lips] total] de interes. Etapă aceasta presupune, de asemenea, ruptură de familie și societate și transformarea într-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
naturii divine. Dac] Dumnezeu este perceput ca fiind activ, omul își g]sește perfecțiunea în activitate, iar etică devine un element important care însoțește efortul uman; iar dac] Dumnezeu este perceput ca fiind contemplativ, omul își g]sește perfecțiunea în contemplare, iar etică joac] un rol mai puțin important în viața sa, fiind v]zut] că o propedeutic] în vederea atingerii perfecțiunii intelectuale (contemplative). Acest aspect este subliniat în lucrarea celui mai de seam] filosof evreu din perioada medieval], Moise Maimonide (1138-1204
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar putea ajuta pe individ s] își rezolve problemele specifice pe care le înfrunt] în viat]. Însuși Platon d] semne c] ar recunoaște aceast] sc]pare a sa, dar nu știe cum s] o redreseze. De fapt, oricât de mult] contemplare asupra adev]rului etern sau asupra structurii universului nu îmi poate spune cum ar trebui s] acționez acum. Stoicii îl urmeaz] pe acest drum orb, susținând idealul imposibil al înțeleptului, ale c]rui atitudini și acțiuni vor g]și cumva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate fi definit și c] asta e tot ceea ce am de spus în aceast] privinț]” (Moore, 1903, p. 6). Moore nu vrea s] spun] c] nu poate s] identifice care lucruri sunt bune. (De exemplu, el crede c] prietenia și contemplarea frumuseții sunt bune.) El insist] de fapt asupra unei chestiuni metafizice sau ontologice: caracterul bun al lucrurilor bune const] în faptul c] ele au proprietatea de a fi bune, o tr]s]tur] de bâz] a realit]ții care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai toate motivele adiacente. Ar fi de observat că, deși adept al atitudinii (și al examinării faptelor prin prisma ei) cuprinse în celebra formulă, autorul pare mai puțin înclinat (sau mai puțin capabil) să filosofeze pe marginea subiectului, să genereze contemplarea lumii din perspectiva deșertăciunii. Preocuparea lui pare a fi mai mult istorisirea faptului înspăimântător și înconjurarea lui în lamentații aducătoare de expresivitate. Cel ce a scris stihurile despre uciderea lui Grigore Ghica - text care lui N. Iorga îi provoca o
VERSURI PENTRU MOARTEA DOMNULUI GRIGORIE GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
Titu Maiorescu), semne de orientalism, dar și de manieră literară galantă, trec în plan secund în fața unității pe care o dă unei „rare poezii” (Nichita Stănescu) ca Într-un copaci zarifior (zarif înseamnă „frumos” în turcă) înscenarea zbaterii sufletești și contemplarea ei dinafară, „ca la un teatru”: „Într-un copaci zarifior,/ Un șoim prins în lățișor/Strigă amar ciripind,/Norocul său blăstămând./ Multe păsări am vânat,/ Și-mi zicea șoim minunat;/ Iar aici laț fiind întins,/Cum am dat, pe loc
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
atunci; reconsiderate fără prejudecăți la câteva decenii de la ivirea lor, aceste personaje nici nu par atât de bizare. În fond, lumea ficțională e singularizată prin poziția autorului - un anumit neosentimentalism ne-duios și ne-dulceag, de grad secund, manifest în contemplarea binevoitor ironică, simpatetică, a delicateței sufletești „handicapate” de sfieli și de frustețea ori obscuritatea comunicării. Nici chiar „răii”, atâția câți sunt, nu sunt scelerați de anvergură, vădiți în tonuri frapante, ci complexați mărunți, pizmași fără cruzime, malefici minori - păcatele lor
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]