1,534 matches
-
Unul, de pildă, e Mihail Cruceanu: „L-am cunoscut și pe Bacovia. Era un om foarte retras”. Despre felul cum arăta, însă, nu spune nici un cuvînt. N-avea nimic remarcabil? Ba da! Care-i atunci cauza acestei opacițăți? Lipsa sentimentului contemporaneității. „Despre poet, totul vag. Aproape nici nu se știa dacă mai e sau nu pe lume”. (Pan M. Vizirescu) Singurii oameni care ne interesează cu adevărat, și a căror prezență o înregistrăm, sînt cei de-o seamă cu noi. Cît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mult sau mai puțin impure. Dar, pe de altă parte, nu putem să nu ținem seama de prezența sa continuă în posteritate. Tocmai acel sistem de argumentare al bătrînului tahitian va fi regăsit, de-a lungul secolelor și pînă în contemporaneitatea imediată, în formularea sa esențială, prin afirmarea principiilor celor mai simple, în același discurs protestatar, diversificat ca expresie, dar în continuă dezvoltare. Întreținînd respectul sau cultul pentru omul "necivilizat", opunîndu-se moțiunii în general admise în Europa secolului nostru de către o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
înlesniri, fiind sigur că în acest caz reprezintă și spiritul vremii sale și o apără de profeții trecutului. Un același decalaj, o aceeași relație dialectică, ce se menține de mai mult de două secole, prezentă și în dezbaterile dintr-o contemporaneitate imediată, reprezintă, în cele din urmă, modelul unei contrasocietăți care, practic, a și fost construită. Unei istorii în mișcare, marcată de rupturi și de mutații bruște, i se opun fixarea în timp, imaginea unui timp calm și continuu, un refuz
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
așa cum se manifestau în antichitate". Cetatea antică unea într-o aceeași idee despre sacru cultul zeilor și cel al propriei sale imagini. Curățindu-1, scoțîndu-1 din sfera superstițiilor arhaice și a credințelor amăgitoare, e important să-i găsim un echivalent în contemporaneitate. "Instituțiile bune, ne asigură Rousseau, sînt acelea care pot transfera eul în unitatea tuturor." Garantînd "compatibilitatea oricărei voințe individuale cu cea generală, eliminînd riscul contradicțiilor mu riie, al schismelor sau al disidenței, religia civilă implică, de fapt, crearea nuci sl.
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în gruparea acestora. Deși, ca și ceilalți reprezentanți ai pedagogiei sociologice din România, a fost preocupat în special de problemele școlii rurale, Stanciu Stoian n-a rămas cu privirile îndrepte dominant spre trecut, ci a căutat să se integreze în contemporaneitate. Evident, localismul educativ presupune cunoașterea locului, a satului în care fiecare școală își desfășoară activitatea. Cunoașterea însă trebuie să se înfăptuiască după reguli științifice puse la îndemînă de metoda monografică gustiană. Numai după ce avea să cunoască viața satului în toată
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
metodelor active, E.D.P., București, 1981. 22. V. ȚÂRCOVNICU, Învățămînt frontal, învățămînt individual, învățămînt pe grupe, E.D.P., București, 1981. 23. A. DANCSULY, "Relația profesor elev în perspectiva unei educații moderne", în vol. A. DANCSULY și D. SALADE (sub red.), Educație și contemporaneitate, Editura Dacia, Cluj, 1972. 24. Cf. DAN POTOLEA, a) Explicația și predicția comportamentului didactic al profesorului, "Revista de pedagogie", 4/1979; b) Stilurile pedagogice dimensiuni structurale și incidența cu procesul de învățare la elevi, "Revista de pedagogie", 12/1987; c
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
1989. 25. A. CHIRCEV, Educația moral-politică a tineretului școlar, E.D.P., București, 1974. 26. O. ȘAFRAN, Instruirea morală, E.D.P., București, 1971. 27. D. SALADE, R. CIUREA, "Aspecte genetice ale educației morale", în vol. ANDREI DANCSULY, DUMITRU SALADE (sub red.), Educație și contemporaneitate, Editura Dacia, Cluj, 1972. 28. MARIN C. CĂLIN, Datoria morală și procesul educației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. 29. Adoptăm termenul de colectiv în accepțiunea de grup social, în care pe baza unei activități comune s-a instituit un
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Morișca i-au fost traduse în franceză, engleză, germană, italiană și greacă, autorul manifestându-și interesul pentru finalizarea unor astfel de transpuneri. Deceniul al patrulea, în care debutează dramaturgul, consemnează, în general, scrieri pentru scenă cu o atenție acordată preponderent contemporaneității. Spre deosebire de confrați, L. se arată preocupat de trecut și de mit, adică de o tematică ostentativ romantică. Teatrul lui nu stă sub semnul unei idei, singurul element stabil de legătură între cele mai reprezentative creații dramatice ale sale fiind componenta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
Sebeok, Umberto Eco. Avînd în vedere aceste distincții, am optat pentru termenul integrator semiotică, neuitînd să elucidăm și semiologia saussuriană (de sorginte lingvistică, dedicată cu precădere fenomenului literar). Introducerea noastră va cuprinde două axe: semiotica generală (capitolele introductive: "Semiotica în contemporaneitate", "Structuralism și semiotică", "Ferdinand de Saussure și modelul dia-dic al semnului", "Charles Sanders Peirce și modelul triadic al semnului") și semiotici regionale (semiotica narațiunii, semiotica publicității, semiotica spațiului, gestualitatea, proxemica, semiotica mass-media,semiotica glumei). Chiar dacă primele capitole dedicate epistemei contemporane
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a textului social actual pentru care ființa umană este funciar socială. "Omul nu devine om decît printre oameni", afirma Fichte și, adăugăm noi, citind, citînd, învățînd semnele-prezențe ale celuilalt. PARTEA I SEMIOTICĂ GENERALĂ. CONCEPTE ȘI MODELE FUNDAMENTALE 1. SEMIOTICA ÎN CONTEMPORANEITATE. PROFILUL EPISTEMEI CONTEMPORANE 1.1. Noua paradigmă a cunoașterii științifice Știința actuală se caracterizează printr-un ansamblu de mutații profunde ce afectează atît trăsăturile sale imanente (noi concepte precum: model, semn, sistem, informație etc.; noi discipline: științele comunicării, psihologia cognitivă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
n ori într-o pagină de text). Opoziția tip/ocurență apare la Peirce sub forma type/token, iar la Pike etic/emic. Tabla de materii Cuvînt înainte.................................................................................. 7 PARTEA ÎNTII. SEMIOTICĂ GENERALĂ. CONCEPTE ȘI MODELE FUNDAMENTALE..................................................... 17 1. SEMIOTICA ÎN CONTEMPORANEITATE. PROFILUL EPISTEMEI CONTEMPORANE.................................................. 19 1.1. Noua paradigmă a cunoașterii științifice ................................. 19 1.2. Rolul structurilor de limbaj ........................................................ 22 1.3. Semiotică/semnificare/comunicare ........................................... 24 1.4. Semiotică generală/vs/ semiotici regionale .............................. 31 1.5. Semiologie sau semiotică .......................................................... 33 1
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
opta pentru valori autentice, de a acționa. 3.3.3. Limbaje scenice în teatrul clasic și în teatrul modern Teatrul modern deconstruiește nu numai subiectul, trama, ci și structurile logice și convențiile dramaturgiei clasice: „O ultimă ipostază a tragicului în contemporaneitate, care nu poate fi ocolită, se datorează teatrului absurd sau al deriziunii, lui Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov, socotiți autorii reprezentativi [...] Spre deosebire de existențialiști, în teatrul absurd nu există revoltă, nu există acțiunea personajului, nu aflăm posibilitatea unei opțiuni. Nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
iconică tocmai din alăturarea umanului și a tehnologicului, deși, prin accentuarea condiției tehnologice, avangardismul, ca și alte tipuri de modernisme, a ajuns să se situeze la o extremă ideologică. Vom putea construi în acest mod o antropologie tehnoculturală a imaginarului contemporaneității, apelând la conceptele postmodernismului care „slăbesc” ideologiile radicale de tot soiul, de la cele utopice la cele distopice. Vom adăuga însă acestei viziuni cuplate o perspectivă sociologică și politologică asupra ființei umane care există și acționează în spațiul virtualității, adică spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
iar procesele de cyborgizare a ființei umane sunt analizate în principal în ipostaza protezării. În al doilea rând, noțiunea de cyborg este discutată cu specificații de origine, de definiție și de tipologie, de la analogia istorică om-mașină la miturile și ficțiunile contemporaneității și la concretizările contingente ale corporealității. De la ilustrările ficționale la „cyborgii printre noi”, noile paradigme ontologic-imaginale pendulează între mecanicism și vitalism, normalitate și anormalitate sau între monstruozitate și naturalețe. Teoriile inteligenței și vieții artificiale sunt analizate, demontate și privite cu
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
trecute și prezente ale funcțiilor muzeului și ale școlii pot oferi date necesare, prealabile, conturării unei imagini exhaustive asupra domeniului studiat. Analiza funcției educative a instituției muzeale trebuie să conțină ca suport o privire de ansamblu asupra statutului muzeului în contemporaneitate. Capitolul I tratează reperele fundamentale, specifice domeniului muzeologiei, pornind de la o analiză a funcțiilor generale și specifice pe care instituția muzeală le deține. În contextul cercetării sînt analizate din perspectivă istorică dimensiunile psihosociale ale muzeului, finalitatea educativă a acestuia cu
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
o serie neîntreruptă de investiri și dezinvestiri" valorii sociale a bunurilor patrimoniale 56. Se preciza la începutul acestui capitol faptul că analiza funcției educative a instituției muzeale trebuie să conțină ca suport o privire de ansamblu asupra statutului muzeului în contemporaneitate. Cîteva CONCLUZII se pot desprinde în urma acestei analize: indiferent de situațiile noi care apar, mai ales cele de ordin economic, de unele voci care contestă statutul muzeului, așa cum este acesta definit, finalitatea acestuia rămîne și trebuie să rămînă cea educațională
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
actual reproducea o experiență preistorică (cf. Ex 12,14, unde este utilizat termenul zikkărôn, „amintire”, „memorial”, de la rădăcina zăkar „a aminti”). Din această cauză, cultul familial din zilele noastre, care îl continuă pe cel de la sinagogă, scoate în evidență motivul contemporaneității; legenda pascală (haggădăh šel pésaḥ) recitată cu această ocazie spune: „Eram sclavii faraonului Egiptului [...], dar Cel Sfânt, fie binecuvântat, n-a vrut să-i scoată din Egipt doar pe părinții noștri: iată, noi și fiii noștri și fiii fiilor noștri
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
anume: a identității moderne, franceze, urbane, pariziene, feminine, teatrale. Printre aceste multiple dimensionări ale personajului analizat în lucrare am voit să punem unele accente pe modalitățile prin care Pariziana se particularizează și intră în Panteonul personajelor deschizătoare de drumuri ale contemporaneității. Condiția femeii din această perioadă, ca și a Franței în întregime, a oscilat între tradițional și modern. Analiza efectuată arată cum Pariziana, depunând eforturi permanente de a se integra în viața socială, încearcă să iasă din conul de umbra. Importantă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
triumful esteticii asupra eticii, accelerarea stilului de viață și al activității etc. Cu veleități de independență și de alegere liberă, voluntară și doritoare de dominație, femeia pariziana o prefigurează pe urmașa să de astăzi. Vom constata în actualitatea imediată a contemporaneității că iarăși sunt în vogă calitățile feminine franceze: - feminitatea, seducția și ambiguitatea; - independență, curajul și energia; - creativitatea, improvizația și originalitatea; - primatul esteticului asupra eticului etc. Constatăm prin această un impact al lucrării prin faptul, că investigația ne întoarce cu fața
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
p.203-220 BERTRAND, Denis, Le langage spațial dans la Bête humaine, în Mimesis et semiosis. Littérature et représentation, Nathan, Paris, 1992 BERTRAND-JENNINGS, Chantal, Eros et femme chez Zola. De la chûte au paradis retrouvé, Klincksieck, Paris, 1977 BILEȚCHI, Nocolae, Românul și contemporaneitatea, Știința, Chișinău, 1984 BLAGA, Lucian, Despre mituri, în Trilogia culturii Geneză metaforei și sensul culturii, Editura pentru literatură universală, București, 1969, p.290-308 BLANCHOT, Maurice, L'entretien infini, Gallimard, Paris, 2001 BOCK, Gisela, Femeia în istoria Europei, Polirom, Iași, 2002
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ea este aceea a antropologiei filosofice", adică, în termenii "fenomenologici" ai autorului, aceea "a unei științe fundamentale a esenței și structurii eidetice a omului"32. Momentul constituirii acestei "științe fundamentale", cum o socotea Scheler, a rămas în conștiința filosofică a contemporaneității. Poate de aceea, în contextul "procesului umanismului" (al unei probleme care vizează ceea-ce-este omul contemporan), George Uscătescu privea astfel începuturile conștiinței de sine a antropologiei filosofice, făcând referire la unul dintre antropologii cu operă semnificativă din perioada postbelică: "dacă, aparent
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
C. Rădulescu-Motru așază în relații de condiționare reversibilă cultura și civilizația. Unii filosofi ai timpului, între care Spengler, Keyserling, Berdiaev, găsesc, cum știm, o prăpastie între acestea două, cultura fiind însăși "viața" spiritualității, iar civilizația, moartea ei. Astfel, potrivit lui Berdiaev, contemporaneitatea pune problema legăturii dintre creație (cultură) și viață (existență sau civilizație), problemă care semnalează o criză a culturii. De altminteri, cultura ca atare este "un eșec al creației". "Potrivit esenței ei profunde și potrivit sensului ei religios, cultura este un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
expresie angajează, vrând-nevrând, literatura care se luptă să rămână normală. După ce dăduse o poetică și o fenomenologie a producției poetice contemporane, criticul publică o sistematică a poeziei medievale românești, Poezia medievală în limba română (1996), și o nouă lucrare dedicată contemporaneității, Literatura română sub comunism, un volum referindu-se la proză (2002), altul inaugurând prezentarea poeziei (2003). Privită în ansamblu, producția exegetică a lui N. trece prin mai multe etape sau vârste. Nici una dintre ele nu transgresează încă ceea ce s-ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
această politică am devenit ceea ce sîntem, prin ea ne definim personalitatea națională. [...] Nu-i putem bate pe străini - în competiția cinematografică firește - pe terenul lor propriu. Îi putem egala sau întrece pe terenul preocu părilor noastre, pe terenul istoriei și contemporaneității noastre. Sentința pe această temă o dă tov. Ecaterina Oproiu : Da, cinematografia noastră suferă de un rău fundamental. Îl spun cu tot riscul de a părea schematică. Acest rău se numește apolitism. Dar comparația cea mai frapantă îi aparține tov.
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Ardealului (în special din Slavici), dar ulterior simplitatea construcției cedează locul unor amplificări care angrenează atât personajele, cât și situațiile. Proza scurtă și primele romane au ca punct de plecare viața provinciei bănățene și ardelene, cu precădere ceea ce ține de contemporaneitatea autorului. Uzând mai cu seamă de descripții și de notații rapide, prozatorul pare a prelua mijloacele artistice ale reportajului literar, accentuând însă asupra componentei psihologice a personajelor și lăsând în plan secund prezența socialului din reportaj. Mediile preferate sunt cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285451_a_286780]