14,043 matches
-
ar fi trebuit să o aduci acasă. Cuvintele lui o răniseră, deși nu le spusese cu vreo intenție rea. Pur și simplu, dorea să o scape de acel mic monstru, a cărui privire umană Îl neliniștea, mai ales după ultima convorbire telefonică cu Împăratul. — Să nu cumva să-i faci vreun rău! Are un suflet nevinovat, argumentase doamna Delilah. — Din cauza ei..., lui, nu mai pot dormi noaptea! Cotrobăie prin toată casa, de parcă ar fi pus o..., l-ar fi pus cineva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
motiv era că, deocamdată, nici n-ar fi putut spune ce anume se punea la cale. Flerul său de copoi bătrîn Îl asigura Însă că această situație nu va dura la nesfîrșit. Cu atît mai mult cu cît, după ascultarea convorbirilor doctorului, maiorul ajunsese la convingerea că Întîlnirile conspirative ale acestuia aveau un obiectiv precis, deși nedeterminat Încă. Aparent, era vorba de niște pisici siameze care trebuiau hrănite la anumite ore. Ar fi fost tentat să facă legătura cu MSAMDR, Însă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la relațiile SUA cu China. Președintele Nixon ținea cu tot dinadinsul să viziteze această țară, pentru a vedea Marele Zid. PÎnă la urmă, am reușit să-i fac legătura cu tovarășii chinezi, dar nu a fost deloc ușor. La sfîrșitul convorbirilor, În afara discuției protocolare, l-am Întrebat pe Kissinger, mai În glumă, mai În serios, de ce nu simplifică ei situația din Indochina, lăsînd pur și simplu poporul vietnamez să-și hotărască singur soarta. Răspunsul lui a fost, ca de obicei, foarte
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
serioși care, chiar și atunci cînd provoacă În deplină cunoștință de cauză anumite neajunsuri de moment, acționează În vederea unui bine ce urmează a fi definit mai tîrziu. Problema ideologiei de dreapta sau de stînga a fost admirabil sintetizată Într-o convorbire particulară cu președintele Gerald Ford. CÎnd ne-am Întîlnit la Sinaia, după Conferința de la Helsinki din 1975, pentru a semna protocolul secret privind insula Roland, el m-a Întrebat: — Dacă o persoană este capabilă să vadă Într-o oglindă mîna
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Trebuia să informeze despre un anumit medic ofițer al armatei americane, care intrase În legătură cu membrii unei organizații ostile SUA. Pe scurt, se punea ceva la cale. Aici nu mai era vorba de presupuneri sau deducții abstracte, exista dovada concretă, Înregistrarea convorbirii dintre doctorul Thomas și cei doi presupuși agenți ai MSAMDR. Aparent, discuția lor avea un caracter științific care nu punea În pericol securitatea Statelor Unite. În realitate, lucrurile stăteau exact invers, iar maiorul Smith urma să demonstreze asta În raportul său
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o anchetă, Majestate. Vom lua cele mai severe măsuri față de persoanele vinovate. Nu uitați să-i spuneți domnului Zbignew Bzerzinski de problema aceea a mea, știți dumneavoastră care... — Desigur, desigur... Printr-un curios joc al hazardului, maiorul Smith descifrase misterul convorbirilor dintre Împărat și colonel, iar „rădașca“, destinată inițial să o spioneze pe asistenta doctorului Thomas, ajunsese să-i furnizeze informații de maximă importanță despre rolul pisicilor În traficul de droguri din zona Pacificului. Cu perspicacitatea sa recunoscută și invidiată de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Împăratul Îl ruga pe colonelul Pruritanal să-l Împrumute cu cîțiva litri de motorină sau benzină, În larg Își făcea apariția Încă un petrolier care aștepta intrarea În port. Nu raportase despre observațiile sale, deoarece nu obținuse avizul pentru interceptarea convorbirilor telefonice ale colonelului (pe care totuși le intercepta, din curiozitate și pentru uzul strict personal). Pe de altă parte, Întrezărea și aici conjurația unor forțe ostile Statelor Unite, iar conștiința Îi dicta să acționeze cu orice risc, măcar În calitate de simplu cetățean
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
urechi. Alături, pe mica servantă din apropiere și pe măsuța scundă de lîngă fotoliu, erau Împrăștiate casetele pe care le ascultase sau urma să le asculte. Maiorul Smith observă cu strîngere de inimă că erau chiar casetele pe care Înregistrase convorbirile doctorului Thomas cu cei doi agenți ai MSAMDR și ale colonelului Pruritanal cu Împăratul. Rosti cu o voce calmă și pe cît posibil binevoitoare, ținînd În continuare mîna dreaptă În buzunar, cu degetul pe trăgaci: — Prietene, trezește-te! Ți-am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
plec nicăieri fără să am cîte una în fiecare buzunar. M-am gîndit că ți-ar prinde mult mai bine decît un întreg pluton de infanterie înarmat pînă în dinți. — Pe dracu’, nu pot să cred că mi-ai ascultat convorbirea cu santinela! — Te-am avertizat că în zona asta nu mișcă nimic fără acordul meu, sîntem într-o unitate militară, ai uitat deja? Aveți microfoane peste tot, se indignează Regizorașul, nu-i așa? — Mai ceva ca pe un platou de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cavourile propriei lor frustrări li se oferă din nou șansa de a ieși în lume ca să facă prăpăd. Fusese nevoit să se ferească atît de ei, cît și de autorități, avusese casa pusă sub supraveghere imediat ce devenise comandant al unității, convorbirile telefonice înregistrate. De fiecare dată cînd își părăsea domiciliul simțea că este urmărit de cineva, mai ales după ce descoperise că un autoturism Fiat de culoare neagră cu geamuri fumurii își făcuse apariția pe strada sa, patrulînd ziua cu viteza melcului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În păr data viitoare când organizez vreo cină și că ar trebui să merg desculță. Ar trebui să vii și tu la următoarea. Mi-ar face mare plăcere. —Scuze, m-a Întrerupt ea. Poți să aștepți o clipă? Lauren Întrerupse convorbirea cu mine. În fundal, auzeam cum sună alt telefon. Lauren răspunse. Da, dragă... Și mie mi-e dor de tine, o auzeam zicând. O, nu, chiar nu... Pot să te sun eu Înapoi? Cât e ceasul acolo? ... OK? Vorbim mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
toată lumea, care nu are nevoie să se deranjeze să plece de la Ritz, nu m-aș deranja. Dar Nina părea să fie reconfortant de cu picioarele pe pământ. Pare atât de drăguță, i-am spus lui Hunter când i-am relatat convorbirea telefonică. Atât de amabilă și de fermecătoare. Absolut deloc ca un star de cinema. — Probabil că se preface, zise Hunter. Actrițele fac asta tot timpul. — Cred că o să arate extraordinar În hainele lui Thack, am spus. — Hai să vedem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aranjeze o Întâlnire Între misteriosul amic și Lauren... și de ce nu-mi spunea numele lui? Când am rememorat ultimele zile care se scurseseră, mi-am dat seama că Hunter se purtase ciudat. Petrecuse ore Întregi la computer, pe internet. Fuseseră convorbiri telefonice În șoaptă, care erau Întrerupte brusc dacă intram eu În cameră. Mi-a răspuns evaziv când l-am Întrebat ce mai făcuse. Și mai ciudat de-atât, nu era nici urmă de bijuteria de la S.J. Phillips. De câte ori făceam vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acțiune juridică colectivă“. După care dă un număr de telefon. De față cu dom’ sergent, pun mâna pe telefon și sun. O voce de bărbat zice: — Biroul de avocatură Denton, Daimler și Dick. — Stridie? zic. Unde ești, javră ordinară? Și convorbirea se întrerupe. Aici și acum, în timp ce scriu aceste rânduri în Seattle, într-un local din imediata apropiere a Departamentului Lucrărilor Publice, o chelneriță ne zice, mie și lui dom’ sergent: — Nu au cum să elimine iedera deocamdată - și ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că sunt un om curajos. O, cîndva, după un lung răgaz, răfuindu-se cu ticăloșia, urmașii noștri, își vor aminti cu amarnică rușine timpul acela ciudat, cînd cinstea noastră cea de toate zilele se numea curaj... Evgheni Evtușenko din poemul Convorbire cu un scriitor american, 1960 (traducere publicată în revista Ateneu în anii '70) Mare, greoaie, cu botul ei imens, de cetaceu pornit agale, cursa iese din garaj, se strecoară printre celelalte care așteaptă, înșiruite pe pista de beton, ocolește rondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și eu norocul? arată spre telefonul pe care tocmai îl lasă pe tejghea profesorul. Poftim încuviință chelnerul. Ce mai faci, Lazăre? îi surîde profesorul. Combat misticismul, afirmînd că n-am înviat din morți, conform Scripturii. Alo, centrala! Vă rog, o convorbire cu Valea Brândușelor, taxă inversă: doi-doi-unu-opt-trei. Lazăr e numele meu. Da, aștept. Mulțumesc! Închide telefonul și vrea să se retragă. Auzi: unde-ai învățat șoferia? îl oprește șoferul. Acasă. Am primit la pomul de Crăciun o mașină cu baterii, teleghidată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
afli! Pentru că cei adunați în jurul chelnerului vorbesc tare, toți odată, profesorul se retrage cît poate spre bucățica de perete dintre bar și sobă, astupîndu-și cu palma urechea liberă, insistînd să fie găsit măcar unul din cei căutați. Atît a costat convorbirea spune el, întinzînd zece lei chelnerului, imediat ce lasă receptorul. Ei? întreabă cîțiva spre profesor, în timp ce alții, aflați pe la mese, vin în grabă să audă mai bine. N-am găsit pe cine trebuia, cred că-i plecat la București, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se află, vin în ajutor echipe de salvamont, elicoptere... Excelent! Asta-i! bate profesorul cu degetul în bar. Dacă nu răzbat frezele, vor veni elicopterele. Iar dacă elicopterele nu vor putea decola, spune Lazăr, preocupat de telefon, să insiste pentru convorbirea solicitată vor trimite amfibii, tancuri... Să știi că vor trimite! se înfurie profesorul. Impertinentule! murmură pentru sine. Iar dacă nici astea..., așa..., alo !, alo! strigă Lazăr în telefon, dar cum nu primește vreun răspuns, întoarce privirea spre profesor: vor trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nici astea..., așa..., alo !, alo! strigă Lazăr în telefon, dar cum nu primește vreun răspuns, întoarce privirea spre profesor: vor trimite, pe valea pîrîului, un crucișător, sau un spărgător de gheață atomic. Domnișoară, strigă el în telefon am solicitat o convorbire cu taxă inversă, pe numele Lazăr. La-zăr spune apăsat -, așa, ca pe cel care a fost readus printre cei vii. Mda, bine, mulțumesc! Închide și se întoarce la locul lui, începînd să se caute prin buzunare de bani. V-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
caritate? Doar seara asta. De ce? Pentru că nu ne-ai lăsat în cîmp, în voia vîntului. Aici e cald și lumină: se poate învăța spune studenta simplu, deschizîndu-și caietul de curs. Lazăr se ridică și merge spre telefon, să insiste pentru convorbirea lui cu taxă inversă. Chelnerul aduce cafelele la masa actorului. Una doamnei spune Iulian Barbu. Luată pe nepregătite, smulsă din gîndurile ei, femeia îi aruncă o privire furioasă, apoi, răsucindu-și puțin scaunul, îl ignoră total. Chelnerul așază cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în jur. Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd mîna să aprindă veioza. Stinge-o dracului! țipă Radu, căutînd ceva să îmbrace, pornind o avalanșă de înjurături la adresa băuturii. Alo, alo! strigă în telefon, după ce formează 09 v-am rugat o convorbire cu Sălcii... Dați-mi-o urgent! Ce naiba, e-aproape cinci... V-am dat, tovarășe, legătura pe la douăzeci și trei, chiar eu am dat-o; am sunat, dar n-a răspuns nimeni... Dați-mi-o din nou, urgent! Mai tîrziu. Legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Stanciu tocmai a ajuns în birou și discută la telefon cu altă secție, care-i solicită o echipă de muncitori pentru deblocarea unor cisterne cu materie primă. La vederea lui Cornea, roșu de furie, cu sudorul după el, termină urgent convorbirea. Vreau să știu ce-i cu el! spune Cornea. Vasul îmi stă necăptușit, iar tovarășul Vlad mă ia în focuri, la prima oră, acuzîndu-mă că-l las să lucreze în oraș. Zice că știe sigur că lucrează în oraș, trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
arde pe limbă. Sudorul ar vrea să se retragă și el, dar Stanciu, preocupat de telefonul care tocmai a început să sune, îi face semn să mai stea. Ce-i cu tine aici? îl întreabă Stanciu pe Bogdan cînd termină convorbirea. Cui ai spus unde lucrezi? Nimănui. Bogdane, de ce nu-ți ții gura? Tovarășe inginer, vă rog să mă credeți! Atunci?! se înfurie Stanciu. De unde știe Cornea?! Sau ăla, Vlad? Cine te-a văzut? Du-te și vezi-ți de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
roagă să nu lipsim. Bine, sigur că nu vom lipsi dacă ne-au invitat. Chiar dacă nu putem la piesă, că-i serialul... Ba poate mergem la Theo de la opt, să vedem serialul la ei, apoi rămînem la petrecere. Cînd termină convorbirea, directorul se ridică, face cîțiva pași prin birou, scoate capul pe ușă, rugînd secretara s-o cheme pe inginera Matei, apoi se reașază. Cu privire la Vlădeanu, spune cînd intră inginera Matei m-am gîndit să-i întocmim astăzi decizie de transfer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mi ești... rîde el cu toată gura și, dacă n-ar fi lăsat receptorul să cadă cu zgomot în furcă, ar fi auzit-o pe Maria Săteanu, la celălalt capăt, scăpîndu-și un "porcule!" printre buzele subțiate, cu toate că atunci cînd interceptează convorbirile se abține cît poate, să nu se dea de gol prin vreo vorbă, ferindu-și chiar și răsuflarea precipitată de graba cu care scoate aparatul și-l pune în priza de lîngă noptieră imediat ce aude sunînd telefonul, sau cînd își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]