1,826 matches
-
cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească." 13. Atunci I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mîinile peste ei, și să se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. 14. Și Isus le-a zis: "Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei." 15. După ce și-a pus mîinile peste ei, a plecat de acolo. 16. Atunci s-a apropiat de Isus un om, și I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
crescută în temniță, s-a uitat puțin la lumea de pe peron și pe urmă s-a repezit la micul Apostol, l-a ridicat și, în vreme ce oamenii strigau "trăiască", l-a sărutat zgomotos pe amândoi obrăjorii. Cuprins de o spaimă dureroasă, copilașul a început să plângă și să se zvârcolească în brațele străinului care, ascultând acum discursul protopopului, încerca să-l ostoiască și-l legăna ușor. În cele din urmă Bologa, fiindcă micuțul răcnea din ce în ce mai speriat, acoperind cuvântarea de binevenire, îl trecu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Căsnicia a fost rodnică: anul și copilul... Azi are patru, doi băieți și două fete. Războiul a întrerupt seria. Al cincilea de-abia acum e pe drum... Dintr-un portofoliu scoase niște fotografii și-i arătă, falnic și mișcat, întîi copilașii pe rând, cu numele și obiceiurile fiecăruia, apoi pe nevastă-sa. ― Să știi însă că fotografiile sunt mizerabile, adăugă el cu însuflețire. Mai ales nevastă-mea... e de o mie de ori mai bine, delicată, blândă, frumoasă. Cine o cunoaște
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o noapte, între linii, cu planuri și cu hărți și cu secrete. Eu eram să fiu al patrulea, dar în ziua plecării am primit de acasă o scrisoare și m-am ascuns ca un hoț. Scrisoarea mi-a reamintit casa, copilașii, nevasta, în scrisoare am găsit speranțe de viitor și de fericire, am găsit iubire multă, toată iubirea mea... Cum să risc eu toate acestea pentru... pentru ceva... pentru un vis? Totuși, pe urmă am fost trimis și eu, cu dânșii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca noi, numai în Dumnezeu mai poți avea nădejde... Pe urmă îi povesti lui Apostol cum, la intrarea oștirilor române, autoritățile l-au ridicat și, împreună cu trei țărani fruntași, l-au transportat în Țara Ungurească, pe lângă Dobrițin... Nevasta cu doi copilași au rămas în grija Domnului. Vreo trei luni nici n-a auzit de ei și a crezut că s-au prăpădit în focul războiului. De-abia când s-a întors roata norocului a aflat că sunt sănătoși și-l așteaptă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pământ destul și bunișor, măcar de l-ar putea munci cumsecade în vremurile astea grele. Gropar s-a făcut numai de când i-a murit nevasta, fie iertată, adică de vreo unsprezece ani, de l-a lăsat amărât și cu doi copilași. Altfel meseria lui e tâmplăria și a învățat-o la oraș, de copil, că tatăl său a vrut să-i dea în mână o pâine mai bună decât orice avere. Apoi tâmplarul merge mînă-n mână cu groparul, unul face coșciugul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pierdut credința cea adevărată poți vorbi așa despre cele sfinte... Dar deodată cu Dumnezeu se pierde și liniștea sufletului, și sufletul pe urmă se chinuiește și se zdrobește fără reazem în vâltorile vieții și bâjbâie în beznă, întocmai ca un copilaș care ar porni singur în lumea largă, în miez de noapte... Apostol își dăduse seama, în chiar clipa când rostise gluma, că va jigni inima mamei și îi păru rău, dar nu se mai putuse opri. Răspunsul ei îi răsună
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toate minunile și în toate mărunțișurile vieții. Poftea mereu din adâncimile inimii să se umilească și să ceară iertare oricui a greșit vreodată cu gândul ori cu fapta. În fiece minut descoperea prilejuri noi de bucurie și iubire, ca un copilaș, în fața căruia lumea și viața de-abia încep a-și dezvălui tainele. Stătea de vorbă mai ales cu țăranii, aflând în inima sa vorbe de mângâiere prin care să le câștige încrederea și să le dăruiască în schimb iubire. Peste
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
deodată plânsete prelungi și nătânge de copii. Pe uliță trecea un detașament de soldați, în direcția frontului, obosiți, abătuți, cu capetele plecate, ca niște vite mânate spre zalhana. În cerdac însă ardea lumina soarelui ca un râs de fată frumoasă. ― Copilașii... veșnic fără astâmpăr, murmură Boteanu cu alt glas. Și biata preoteasă toată ziulica trebuie să-i muștruluiască... Apostol zâmbi. Preotul urmă iarăși înviorat: ― Dar am auzit c-ai fost dus pe acasă, Apostole... De aceea nu te-am mai zărit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ușa se deschise singură, se învîrti molcom în țâțâni și se propti de perete. În bezna pervazului stătea preotul, ca o chemare mută. Popa Constantin se aplecă peste capul lui Apostol, blând ca un părinte care deșteaptă din somn un copilaș iubit: ― Scoală, fiule, și fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos... Apostol Bologa se cutremură, dar se ridică îndată și se uită împrejur cu ochi întrebători. Descoperind în ușă figura pretorului, își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tainic de refugiu al sufletului meu, obligat prea devreme să filozofeze. Curậnd, după plecarea iernii năprasnice, avea să-l petrec dincolo de tărậmul lumii acesteia pe tatăl meu, răpus de o boală îndelungată. Se despărțise cu greu de noi, dragii lui copilași, cărora le scrisese cu grijă testamente bătute ordonat la mașina de scris, încercậnd cu imparțialitate să-și împartă sufletul în patru părți perfect egale. Un sfert din el, probabil îmi revenise și mie, dar niciodată nam știut să-l prețuiesc
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
da’ nu te-am trimis la filme de groază și mister. Dă la sinteza zilei, dă la Badea, dă la acces direct, acolo ai groază, mister și șerpi În burtă. Eu vorbesc de lucruri serioase, Gore, de viitorul țării, al copilașilor noștri și al copilașilor copilașilor noștri. Gicu dă paharul peste cap. Așa este, a zis și Ștefan cel Mare asta, trebuie să ținem cont de sfatul său fiindcă a domnit o viață de om. Lasă-l, Sandule, Gore dă din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
trimis la filme de groază și mister. Dă la sinteza zilei, dă la Badea, dă la acces direct, acolo ai groază, mister și șerpi În burtă. Eu vorbesc de lucruri serioase, Gore, de viitorul țării, al copilașilor noștri și al copilașilor copilașilor noștri. Gicu dă paharul peste cap. Așa este, a zis și Ștefan cel Mare asta, trebuie să ținem cont de sfatul său fiindcă a domnit o viață de om. Lasă-l, Sandule, Gore dă din timp În timp În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la filme de groază și mister. Dă la sinteza zilei, dă la Badea, dă la acces direct, acolo ai groază, mister și șerpi În burtă. Eu vorbesc de lucruri serioase, Gore, de viitorul țării, al copilașilor noștri și al copilașilor copilașilor noștri. Gicu dă paharul peste cap. Așa este, a zis și Ștefan cel Mare asta, trebuie să ținem cont de sfatul său fiindcă a domnit o viață de om. Lasă-l, Sandule, Gore dă din timp În timp În mintea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
iubești și să fii iubit. Ești al meu, iubitule, ce bine, Te iubesc și n-am să uit nicicând de tine, Vreau să murim amândoi deodată, Și lumea să știe că a fost o dragoste curată. Vreau să avem doi copilași frumoși Care să semene mai mult cu tine. Nu e destul să te am în mintea mea, Vreau să fii parte din mine. E dureros când ne certăm și plâng, Căci doar atunci mă pot spăla de păcate, Știu că
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
dat a găsit-o. M-a lovit drept în creștet. Imaginea mi-a provocat o revelație. Dar nu eram încă sigur. în fotografie erau doi tineri, un bărbos și o hipiotă cu codițe flower power, ținând într-un rucsac un copilaș de câteva luni. În spate se distingea o plajă pustie pe care o recunoșteam, nu știu după ce, care îmi era familiară. Și fețele celor doi mi-erau cunoscute, dar nu știam de unde să le iau. întorc fotografia și citesc: Vama
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Eu însumi Mă voi coborî cu tine în Egipt, și Eu însumi te voi scoate iarăși de acolo; iar Iosif îți va închide ochii." 5. Iacov a părăsit Beer-Șeba; și fiii lui Israel au pus pe tatăl lor Iacov, cu copilașii și nevestele lor, în carele pe care le trimisese Faraon ca să-l ducă. 6. Și-au luat și turmele și averile, pe care le agonisiseră în țara Canaanului. Și Iacov s-a dus în Egipt, cu toată familia lui. 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
păstrez și acum. Este una dintre cele câteva amintiri pe care le consider premonitorii, alături de faptul că la tăierea moțului, la un an, aș fi luat de pe tavă, dintre bani, pahar și nu mai știu ce, - stiloul, și de cuvintele copilașului de vreo doi ani care, pe Domnița Ruxandra, cum mergeam spre liceu, mi-a ieșit înainte dintr-o curte, m-a privit în ochi și mi-a spus limpede, cu o voce care parcă nu era a lui: "Norocosule!" Aceste
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
uita vreodată că s-a construit cu prețul unei vieți nevinovate? Ne amintim de teribila întrebare a lui Dostoievski din "Frații Karamazov": am putea accepta o lume paradisiacă știind că pentru clădirea ei a fost absolut necesară jertfirea unui singur copilaș? Fără-ndoială că da, par să spună toți extremiștii lumii. Da, au fost câteva exterminări în masă, dar marea patrie sârbă, curățată de elementele străine, ne va mulțumi mai târziu, pare să spună Slobodan Miloșevici, înfruntînd arogant justiția internațională. Da
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și aveau nevoie de trei puncte să-și asigure titlul. Adică, conduceau cu vreo treizeci de puncte, așa că rezultatul e inevitabil, matematic e imposibil să mai fie prinși din urmă. E zi de sărbătoare, iar familiile au ieșit pe afară, copilașii cu fețele pictate, iar tipii abia așteptând să sărbătorească. Coisty le dă un unu-la-zero cu o deviere de lânga linia porții la stâlpul din spate. Ha ha ha. E o figură. Se bănuiește că ar fi offside, dar steagul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mușc limba. M-a sunat, Carole adaugă pe neașteptate, lovită de o inspirație vioaie, În speranța că o să mă Înduioșeze. — Mi-a spus că nu vrea să mai aibă nimic de-a face cu tine. Dacă Încerci să-ți vezi copilașul... — Eh! Ce știe ea? Nu știe nimic! Asta-i tot ce știe n pula mea. Să tragă linie și s-adune, mă răstesc eu, simțind cum mă Înfurii. Încerc să mă controlez. Adică se minte pe ea Însăși Shirley... e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o trag pe nas. Am nevoie de ea ca să Înfrunt iadul ăsta al cumpărăturilor. Cobor până la Centrul St James. Trebuie să mă folosesc de energia dată de cocaină ca să fac cumpărături. Ajunul de rahat al Crăciunului. Tresă iau ceva pentru copilaș... Îmi face cu ochiul C&A, căci am nevoie de pantaloni noi. Toți ceilalți miros puțin cam urât și refuz să port blugi pentru că e o emblemă a șmecherașilor. Înșfac o pereche maro-roșcat care par numărul meu, douășopt În talie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
măsa. Ce planuri ți-ai făcut pentru azi Bruce? Întreabă el. — Chestii În familie ca de obicei. Datu? — Mda, și io. Edith gătește un curcan imens. A pus-o și pe soția lu Malcolm, Sarah, s-o ajute. Au doi copilași. Mai vin și Angus cu Fiona. Ei au numa o fetiță. Edith o să facă vinul ăla fiert al iei. O să fim umpic matoi n după-amiaza asta. Io m-am gândit că mai binei să nu stau nimănui n cale pânăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-i implor să mă ierte. Sunt niște gunoaie, sunt niște infractori nemernici. Sunt diferiți de noi. Acum nu ne mai e frică. Ei sunt slabi. Crezi că asta mă impresionează, râdem noi, clătinând din cap... că poți facio gașcă de copilași sonați să distrugă un restaurant de broscoi? Nu, clătinăm noi din cap batjocoritor, privindu-l plin de furie În ochii lui Întunecați. — Tacăți rahatu de... Începe Liddell să spună, punând lampa jos și avansând. Ghostie ridică o mână. — Taci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pare că se mișcă cu Încetinitorul, iar oamenii par puțin și mai departe vocile lor și mai detașate decât te-ai obișnuit tu. Ăsta l-a omorât, urlă tatăl tău, odrasla asta din flori a diavolului Împuțit mi-a omorât copilașul! Tu te uiți În ochii lui. Vrei În același timp să-i infirmi și să-i confirmi declarația. Nu iești fiu meu! Niciodată n-ai fost fiul meu n pula mea! Ești un jeg! Se ridică și vine spre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]