2,759 matches
-
reuși să-și deschidă o breșă în rândurile vrăjmașe și se aruncă dincolo, chemându-și cu glas puternic oamenii. îl urmară și alții. Tocmai atunci o suliță turingiană, trecând prin cămașa de zale, îi străpunse pieptul. Durerea fu cumplită și copleșitoare și totuși de curtă durată. Vederea i se încețoșă, picioarele i se îndoiră, nu mai auzi nimic. Se lăsă întunericul. în timp ce cădea, mâna unui bagaud apucă însemnul și îl purtă înainte. Turingienii se risipeau, legiunea bagauzilor învinsese. 28 Cu excepția câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Trismegistos; pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle. Căută prin memorie acea stare copleșitoare de conviețuire cu obiectele. Zile și nopți în șir încercă din nou să se încarce cu energia lor, dar mecanismul meditației refuza să se deblocheze. Rotițe, pârghii și arcuri noi apăruseră, complicând și deturnând jocul. Simțea că obiectele acelea misterioase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
puțin agitată și puțin izolată sufletește de mine. E pentru prima oară când ea se plimbă și eu stau jos. Orice om care umblă are ascendent asupra celui care stă și care se simte pasiv, dar mersul femeii iubite e copleșitor, pentru că dă tot relieful și maximum de viață plasticii și feminității ei. La senzația ascuțită contribuia și nervozitatea ei, și aerul ei distrat, care punea distanță. Cum stam cu pălăria pe genunchi, voind să mă scap de ea, a venit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și cu un ultim acord de violină: "La revedere", se îndreptă spre ușă, trecu pragul fără să-l atingă, și odaia în care eram deveni mai rece și mai largă. Existența Adelei, dispărută din conștiință de câtva timp, îmi reveni, copleșitoare și dureroasă, cu toată forța compensatorie pentru timpul pierdut, ca și dimineața, după cele câteva clipe de libertate anterioare completei trezii. Senzații de natura asta, după soluțiile de continuitate ale ideii fixe, datorite deviației atenției ori somnului, le-am mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
limpede că, în mod neoficial dar inconfundabil, mă decreta din nou drept un intrus și, în clipa aceea, fără vreun fel de motiv demn de luat în seamă, am fost cuprins de o senzație de izolare și de singurătate mai copleșitoare decât tot ce simțisem întreaga zi. Și, aproape simultan, lucru demn de remarcat, mi-a reînceput tusea. Mi-am scos batista din buzunarul pantalonilor. Doamna de onoare s-a întors spre doamna Silsburn și spre soțul ei: — Mai e, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În perioada aceasta exista o tentă galbenă pe orice, o lumină galbenă pe cer. În această lumină, se transmiteau vești proaste pentru Sammler, vești proaste pentru umanitate, informații proaste despre Însăși esența ființei. Ceva detestabil și din când În când copleșitor. În cel mai rău caz părea să meargă cam așa: Ai fost chemat să fii. Chemat din materie. Prin urmare iată-te aici. Și deși plăsmuirea vastă atotcuprinzătoare poate fi de cel mai adânc interes, că vine de la Dumnezeu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Întâmpla, de fiecare dată. Pentru că ceva se afirma În acel loc. Printr-o convergență a tuturor minților și mișcărilor, convingerea transmisă de această mulțime părea să fie că realitatea e un lucru teribil și că adevărul suprem despre omenire e copleșitor și zdrobitor. Acestă concluzie vulgară și mișelnică, respinsă din tot sufletul de Sammler, reprezenta convenția locală implicită, prostimea Însăși, metafizică, trăind această interpretare a realității și această vedere asupra adevărului. Sammler nu putea să jure că aceasta era exact așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-se puțin sub boltă. Lucrurile care trăiesc în imaginația ta nu te pregătesc niciodată pentru realitate. Pregătirea mea mentală pentru această întâlnire de prânz - filmul în alb-negru care se derulase în mintea mea toată săptămâna - nu făcuse decât și mai copleșitoare realitatea dinaintea mea. M-am trezit năucită și ușor consternată de prezența corporală a lui Bangs. Purta puloverul lui roșu în V și o jachetă cam ca acelea pe care e poartă jucătorii americani de baseball. Fața și spatele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să știe că ții la el, nu trebuie să-i spui. Pe mine, bunicu’ nu m-a mângâiat niciodată așa de duios cum își mângâia vaca bolnavă sau boul bolnav, dar nu m-am îndoit o clipă de dragostea lui copleșitoare. Cred că cinematografia și romanele ne-au făcut să fim așa de baroci, aproape gongoriști, în exprimarea iubirii. Nu spunea Stendhal că, la Paris, „iubirea e fiica romanelor”?!) Gesturile exterioare nu adaugă nimic la trăirea interioară: doar îl fac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
alături de mesele transparente și în lumina strălucitoare a cristalelor geometrice, râdeau, ca să zic așa, printre șeici și Șeherazade, zeci de canistre argintii. De 5 sau de 20 de litri, după câte perechi de adidași avusese întreprinzătorul român. În afară de gândul rușinii copleșitoare, și el pe acolo prin capul meu, chiar mă întrebam ce rețea de pile la Peco le-o trebui viitorilor cumpărători ca să poată să meargă în duminica cu soț sau fără la rubedeniile mai mitocane și mai fără CAER. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o seară din oraș, umblând singur pe străzi prăfuite și pustii. Și a simțind că I-a venit ziua și ceasul. Trebuia să dea el însuși exemplul final, sacrificiul personal, martiriul. Marea lui descoperire - mântuirea prin iubire - era un adevăr copleșitor, un miracol ceresc. Fără iubire ești „aramă sunătoare și chimval răsunător”, zice cartea la Corinteni, 1:13, adică nimic, și noi știm asta, domnu’ coleg. Numai că la Ierusalim propovăduirea Adevărului era înghițită de marea pestriță de profeții, învățături, cabale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă încuraja ca un antrenor pe boxerul preferat: „Dă cu el de pământ!”. O simțeam radiind de câte ori argumentele mele erau mai tari și când eram ceva mai ironică. Chiar și la masă segregarea noastră a continuat. Ospitalitatea lor a fost copleșitoare. Arabii nu te hrănesc, ci te răsfață. Te servesc chiar ei cu mâna lor, bărbații pe bărbați, femeile pe femei. Simți că ar vrea să îți ghicească gândurile, ca să fii cât mai mulțumit de bucate și purtări. Stăteam la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu e în siguranță față cu protestatarii, dar e mereu în siguranță față cu aplaudacii. Ca să agrementeze acest discurs mediatic sex-warrior kind, din când în când se mai bagă o casetă cu Al Qaida și antrenamentele sau amenințările acesteia. Senzația copleșitoare este cea a unei Americi maniheiste. Pros and cons, asta e disputa. Pros e vocea dominantă. Cons (contra) e ceva tot mai pirat și mai marginal (deși, când ajung la microfon, trântesc câte un „Bush e un dobitoc notoriu”). Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trimitere la Fetița cu chibrituri cu referire la comportamentul de cumpărători de sărbători, o polemică cu tot soiul de maeștri ai verdictelor despre iraționalitea lui average Romanian) din ultimul număr mi-a adus un nod de plâns și un sentiment copleșitor de neputință și de vină. Cât de puțin a lipsit să nu mă număr printre Românii cu chibrituri! Prânz. Democrația nu se simte bine la ea acasă. La Talk-show-ul lui, Larry King îi întreabă pe regizorul lui Cold Mountain și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
morocănoase, subțiri, lungi, se auzeau lovind în burlanul de lângă fereastră, zilele treceau apăsătoare. În asemenea zile proprietarii mei își treceau vremea la bucătărie, unde-și făceau focul la soba mare cu plită de tuci ce răspândea o căldură dulce uneori copleșitoare, tot aici așteptau răbdători și stenici venirea și plecarea iernii ale cărei zile le numărau după scăderea și apoi, încrezători, după creșterea, minut cu minut, a luminii până la echinocțiul de primăvară. Asta acum de când domnul Pavel era pensionar, dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pâne adia ușor la suflarea vântului dimineții, întunecându-se în coborâșuri, sclipind ca aurul în coamele de val. Și treceam prin răzoarele umede de rouă, prin armata de secerători tăcuți, - și gândurile-mi pribegeau aiurea... Peste zi se lăsau călduri copleșitoare. Stam undeva, la umbră; îmi era sete și n-aveam apă; priveam petele rotitoare ale căldurii, și ochii mi se ținteau departe, în necunoscut - și-n clipele acelea mă simțeam așa de plictisit, ș-așa de singur, că mă-ntrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
miște crapul. Bătaia în apa liniștită și joasă a lacului se isprăvise și peștele cel mare umbla iar după mâncare. Îndată ce soarele se urcă deasupra cununilor de sălcii, o lumină orbitoare împânzi bălțile. Cătră ora zece, căldura începu să devie copleșitoare. Crapul se arăta leneș. Tovarășii mei îmi dădură câteva explicații, din care puteam înțelege că, în unele zile frumoase, crapul trage deosebit de lesne la undiță; pe când în altele, tot așa de frumoase, nu trage. Observația aceasta extraordinară o făcusem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
păstrează o discreție remarcabilă în raporturile lor verbale; fraza lor e înflorită altfel, în armonie cu linia munților, cu limpezimea apei și a cerului. Aici, în bălți, Dunărea amestecă toate aluviunile; la țărmul ei au viermuit neamurile; sub soarele ei copleșitor pasiunile au o violență necunoscută aiurea. Vorbele anumite erau proclamate cu o plăcere neasemuită, ca și cum ar fi cuprins în ele o savoare rară. Sudălmile care vizau linia ascendentă și colaterală feminină erau așa administrate, încât cuprindeau informații curioase despre civilizația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe faptul că-i puteam auzi vocea de două ori pe zi. Evident, nu-mi răspundea la întrebări. Dar mă ajutase. Mă făcuse să cred, pe jumătate, că țineam încă legătura. Dorința de a-i vorbi era deodată atât de copleșitoare că îmi ieșea prin toți porii. Într-o secundă eram scăldată de sudoare și a trebuit să fug în baie ca să vomit. Au trecut zece, poate cincisprezece minute, în care mi-am rezemat capul de vasul rece de porțelan, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
celălalt taxi, aveam s-o simt din nou: un fel de reluare la nivel psihic. Dar momentul a venit și a trecut și nu s-a întâmplat nimic și asta părea nefiresc. Mă așteptasem la ceva. Fusese prea grav, prea copleșitor, prea cumplit, ca să nu-mi trezească nici o senzație. Secundele se scurgeau, și eu mi-am amintit cum așteptam în mașina accidentată sosirea ambulanței, cursa înspre spital, cum Aidan a fost dus în grabă în sala de operații... Mă apropiam vertiginos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
odată cu știrile privind penuria de alune de pământ, epidemia de broaște de copac și zvonul că era posibil ca Coca Cola să vină curând în India. 8 În momentul respectiv, domnul Chawla avu o revelație - dintr-odată, într-o descărcare copleșitoare de inteligență - o revelație atât de rapidă și de incredibilă în sine, că inima îi fu aruncată într-o stare permanentă de palpitare. Sampath ar putea fi norocul familiei sale. Ar putea să se îmbogățească. Câți dintre asceți nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
înțeleg unii cu alții. Dar, oricât ar fi încercat, nu putea să scoată nimic care să pară suficient de profund sau de bun ca să fie pus în poem. Și, mai mult decât atât, gândurile acestea erau mereu întrerupte de teama copleșitoare legată de ceea ce avea să se întâmple cu el și cu viața lui din livadă. Ce știu ei... Ce știi tu? își puse el în minte să întrebe o furnică roșie. Ce? Ridică mâinile înspre papagali. O să fie bine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
el. Făcu asta într-un fel foarte fizic. Putea percepe un lucru care era în întregime el însuși și totuși nu era el însuși și care prelua comanda facultăților sale și scrâșnea din dinți în locul lui. Era o simplă, dar copleșitoare comandă dată sieși să supraviețuiască. Era uimit și un pic încântat de puterea voinței lui. In extremis veritas. ACOLO UNDE ESTE VOINȚĂ. Conștientizarea propriei voințe, a sensului celor spuse de Virgil, îi deveni limpede. Iată calea și scăparea lui dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
izolați, și cu puține sărbători și activități de grup asociate de obicei cu comunitățile strâns unite. Și fără infracțiuni. Vultur-în-Zbor avea totuși senzația că un astfel de sistem, cu astfel de oameni, nuputea funcționa decât în prezența vreunei forțe dușmănoase copleșitor de puternice, de care le era tuturor atât de frică, încât diferențele dispăreau în fața nevoii comune de a găsi o cale de supraviețuire. Ceea ce ducea iar la explicațiile lui Virgil Jones - și la Grimus. Când se gândea la ast,a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de pahare și zgomotul unor linguri lovite. Am adormit târziu, nu din temere, ci din cauza somnului stricat. M-am gândit doar - cu ușoară intenție de a rememora - la cutremurul din ’77. Vorbeam la telefon cu Ea când a început. Spaima copleșitoare că a venit sfârșitul Lumii în acel moment. Și, simultan cu frica, mai puternică decât groaza clipei, bucuria că mi-e dat să mor cu Ea în ureche, cu vocea Ei în mine. M-am simțit atunci, într-adevăr, ocrotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]